NIMIC NU ESTE NOU SUB SOARE. MODALITĂȚI DE A FURA VOTURILE ALEGĂTORILOR

 

Este cunoscut scandalul legat de prezența la votul pentru referendum a morților din Teleorman, și acuzele aduse lui Liviu Dragnea, căruia i s-a intentat și un proces. Nu sunt mulți cei care cunosc că, ceea ce s-a întâmplat la Teleorman și probabil, și în alte locuri din țară, are precedent în istoria României, astfel de practici existând atât în perioada ante cât și în cea interbelică a secolelor XIX și XX. Probabil că de aici s-au și inspirat cei care au apelat la ajutorul morților pentru a le ieși pasența.

Astfel, ziarul „Voința Națională” – ziar național-liberal -, din 30 octombrie(11 noiembrie) 1890, publică lista alegătorilor morți din București - culoarea albastru, înscriși în listele electorale, atrăgând atenția că cei care vor îndrăzni să voteze cu cărțile de alegător ale celor morți, se vor expune a fi condamnați la închisoare  de la 15 zile la 3 luni sau amendă de la 500 la 2000 lei.

Același ziar, în numărul din 3(15) noiembrie 1890, sub titlul „Alegători morți”, scrie: „În numărul nostru de la 30 octombrie, am publicat, spre înlesnirea cetățenilor spre a putea controla pe cei ce pun să voteze și morții – și s-a constatat în plin Parlament că cel ce recurge la asemenea mijloace nu e altul decât însuși actualul primar al Capitalei – am publicat, zicem, lista de alegători înscriși în listele electorale și care azi sunt morți.

Începută cu culoarea de albastru, lista publicată a morților înscriși în listele electorale, continuă cu cei din culoarea de verde și nu sunt puțini”.

Ziarul „Adevărul” din 16 februarie 1911, sub titlul „Morții la urne. Cetățenii să vegheze”, scrie: „O manoperă infamă a regimului a fost pe deplin dată pe față.

S-a descoperit că d. Al. Marghiloman a pus la cale ca mâine, la colegiul I de Cameră un număr de agenți electorali ai săi să se prezinte la vot cu cărți de alegători…morți. Nemaiputând spera pe concursul celor vii, guvernul nu mai are altă nădejde decât sprijinul morților.

Ei bine, nici acest sprijin nu-l va putea avea guvernul d-nului Carp.

Într-adevăr, fruntașii opoziției au reușit să alcătuiască o listă completă a tuturor cărților de alegător de acest fel, ale alegătorilor morți, scoase de către agenții guvernului. Oricine va îndrăzni să se prezinte cu o asemenea carte de alegător, va fi imediat prins și arestat conform legii.

Publicăm aici numele și pronumele unora dintre alegătorii morți, pentru care guvernul a pus să se scoată cărțile de alegători, dăm și numerele pe care le poartă aceste cărți: Andricu G.M. – cartea nr. 8, Angelescu C. – cartea nr. 11, Nica Costache – cartea nr. 207, Ioanițescu Gh. – cartea nr. 161, Petrescu Chiriac – cartea nr. 226, Poloni G. Gabriel – cartea nr. 236, Popescu N. – cartea nr. 242, Săbăreanu G. N. – cartea nr. 269, Vlahuți Slătineanu Gh. – cartea nr. 315, Atanasiade G. – cartea nr. 15, Mateescu Petrache – cartea nr. 168, Niculescu Ion – cartea nr. 221, Olănescu Grigore – cartea nr. 228, Șuțu Otto – cartea nr. 311.

Pe toți acești morți d. Marghiloman ( care era ministru de interne-n.ns.) vrea să-i aducă mâine la vot. Morții aceștia, a hotărât guvernul, ca să se prezinte mâine la alegerea colegiului I de Cameră și anume la secția a patra (școala D. Bolintineanu, în Tăbăcari, cheiul Dâmboviței).

Cetățenii să vegheze!

E vorba ca tot mâine să se prezinte la vot unii alegători cu cărțile confiscate de guvern de la unele persoane pe care le suspectează. Opoziția are lista tuturor acestor cărți de alegător.

Putem anunța că s-au luat măsuri și în această privință. Oricine se va prezenta cu o asemenea carte de alegător va fi imediat descoperit și își va lua pedeapsa prescrisă de lege. I se rezervă frumoase surprize guvernului, pe ziua de mâine!”

În următorul număr al ziarului, din 17 februarie 1911, sunt prezentați „Alți morți la urnă. Lista neagră a colegiului II” din care aflăm că: „Guvernul prin agenții și pușcăriașii săi caută cu orice mijloace ca și vineri să voteze alegători morți de la colegiul al II-lea de Cameră.

Cărți de alegători morți ai colegiului II de Cameră s-au ridicat și azi chiar se fac încercări pentru ridicarea altora.

La secția a VIII-a, școala Maidanul  Dulapului, s-au ridicat cărți și se încearcă a se ridica următoarele: cartea 64 – Constantinescu Toma, cartea 199 – Mihăilescu P., cartea 224 – Nicolau Teodor, cartea 249 – Peteu P.G., cartea 291 – Rosețeanu B.I., cartea 351 – Tunsu I. Gheorghe, cartea 355 – Vasilescu Dumitru, cartea 149 – Iatropol Alexandru, cartea 276 – Popor C.A.

La secția VII – Școala Tabaci, s-au ridicat cărți și se încearcă a se ridica următoarele: cartea 34 – Bănică Ghiță, cartea 74 – Constantinescu Constantin, cartea 86 Constantinescu N., cartea 153 – Dumitrescu Teodor, cartea 175 – Georgescu Alexandru, cartea 266 – Ionescu Petre, cartea 380 – Nicolae Petre, cartea 456 – Popescu Ion D., cartea 488 – Rădulescu B., cartea 501 – Rădulescu Trandafir, cartea 517 – Iolovschi George, cartea 561 – Tănăsescu Ghiță, cartea 577 – Teodorescu Nicolae.

 Delegații conservatori-democrați posedă actele de deces ale tuturor alegătorilor morți și îi așteaptă pe tâlhari să vie să voteze.

În urmă se va constata și cine a avut curajul să stabilească identitatea acestor morți.” 

 Din același număr al ziarului aflăm despre o altă modalitate de a fura voturile alegătorilor, ministrul de justiție Mihail Cantacuzino transmițând o circulară președinților birourilor electorale „prin care le face cunoscut că s-a inventat o „suveică” și deci să fie atenți, să numere bine buletinele, că e vorba că opoziția a descoperit o compoziție chimică cu ajutorul căreia va lua o copie de pe buletinele de vot și apoi se vor confecționa de urgență, după model alte buletine și „suveica” va circula.

Opoziția vede în aceste pretinse măsuri de precauțiune, încercarea de a i se întinde curse și de a se încerca din partea agenților guvernului introducerea „suveicii”.

Candidații opoziției și delegații lor pe lângă birourile electorale au fost avertizați să vegheze cu cea mai mare atențiune pentru a dejuca această manoperă”.

Ce era „suveica” și cum funcționa aceasta aflăm din articolul „Tâlhăria cu „suveica”. Cum s-a operat. Ce a stabilit ancheta noastră”, publicat în  numărul ziarului „Adevărul” din ziua de 19 februarie 1911: „În sfârșit nu mai e pentru nimeni un mister cum a reușit guvernul să escrocheze cele 55 de mandate de la Colegiul I de Cameră. S-a făptuit cea mai ordinară tâlhărie electorală care s-a văzut la noi. De altfel, cu două săptămâni înainte de alegeri mulți din electorii guvernamentali din provincie, cunoscuți ca politicieni fără scrupule, spuneau șefilor opoziției cu un surâs ironic:

- Avem să vă batem tocmai în județele tari și avem să vă învingem în aceste județe pe nesimțite.

Firește că șefii opoziției nu dădeau atenție acestor fanfaronade deoarece toți știau de ce organizațiuni dispune opoziția, că în unele județe majoritatea alegătorilor formau contingentul membrilor cluburilor opoziționiste și deci victoria candidaților opoziției era de mai înainte absolut sigură.

Șefii opoziției aveau indicațiuni precise că la primul scrutin al colegiului I de Cameră vor cuceri cel puțin 35 mandate și vor provoca câteva balotaje. Însuși miniștri aveau pontajul electorilor guvernamentali care spuneau că opoziția va cuceri între 20 și 25 mandate. Numai în ajunul alegerii și în dimineața alegerii colegiului I de Cameră chiar unii fruntași nu se sfiau să propună pariuri că nu vor izbuti decât 13 – se preciza exact – cel mult 16 opozanți, iar electorii guvernamentali au început să șoptească:

- Avem un meșteșug sigur. Vă trântim pe toți acolo unde credeți că ieșiți toți!

Un agent guvernamental bine cunoscut a spus chiar domnului N. R. Căpităneanu, cenzor la Banca Națională, că s-a descoperit un mare meșteșug grație căruia guvernul va triumfa pretutindeni.

       Cu toate aceste pronosticuri din lagărul guvernamental, cu toate șoaptele electorilor, nimeni nu le-a dat crezare căci nici unul din șefii opoziției nu și-au putut închipui că se va recurge la o asemenea tâlhărie. Cu toate acestea, cu cât se apropia alegerea colegiului I, cu atât guvernamentalii luau precauțiuni pentru a arunca, la nevoie toată răspunderea funcționării „suveicii” asupra opoziției.

Așa se explică ordinul circular al ministrului justiției prin care prevenea că s-a pus în circulație „combinația chimică” pentru controlarea votului. Odată cu această circulară d. Ttzotzoi Lahovary a lansat premiul de 10.000 lei pentru descoperirea… „suveicii”.

În Capitală s-a observat că guvernamentalii învârtesc un mare meșteșug, dar cine să bănuiască o asemenea tâlhărie. S-au observat în culoarea de Galben următoarele semne caracteristice: unde până acum, în toate alegerile, d. Ttzotzoi Lahovary stătea în permanență în sala de vot, de astă-dată nu avea astâmpăr și făcea numai scurte apariții. De la d-sa acasă veneau trăsurile cu alegătorii pe care opoziția îi cunoștea ca partizani fățiși. Fiecare transport provoca ilaritatea opozanților, căci erau siguri că alegătorii aduși de la d. Ttzotzoi vor vota pe candidații opoziției.

Alta: cei mai mulți dintre alegători stăteau în cabine un timp infinit, se plictisea toată lumea de încetineala votării.

În culoarea de negru, la despuierea scrutinului, în urna albă s-au găsit mai multe buletine cu semne geometrice și numere care proveneau de la alegătorii care se prezentau președintelui din greșeală cu patru buletine într-o mână și cu șase într-alta, așa că la observarea președintelui ei scoteau un buletin destinat urnei negre pentru a completa numărul candidaților și astfel s-au găsit și în urna albă dovada funcționării „suveicii”.

În provincie sistemul a suferit, după ingeniozitatea fiecărui elector guvernamental, câte o modificare…

La Călărași s-au dat buletine cu semne la 64 alegători și operația s-a făcut chiar în fața d-lui Mișu Cantacuzino, ministrul justiției, distribuindu-se creioanele chimice. Despre acest fapt s-au făcut complete mărturisiri unuia din șefii opoziției față de martori…

Deși nu s-a aflat de această tâlhărie electorală nici în București decât chiar în seara alegerii colegiului I, când a venit un opozant din Călărași, deși dovezile n-au putut fi strânse decât în cursul zilei de ieri, deși între București și Tg. Jiu n-a fost nici o comunicare telefonică sau telegrafică cu opoziția, d. Toma Cămărășescu a comunicat telegrafic șefilor opoziției că la Tg. Jiu s-a practicat această escrocherie electorală.

Acum reiese clar pentru ce n-a triumfat opoziția la colegiul I de Cameră în județele unde victoria era sigură, acum se explică prin ce minune – prin ce tâlhărie ordinară -, guvernul a obținut cele 55 mandate.

În continuare ziarul prezintă ancheta efectuată, dovada materială a suveicii, unde a fost tipărită suveica și cine a comandat-o:

Azi dimineață d. Const. Mille, directorul nostru a primit o „Carte poștală” închisă, cu următorul cuprins:

„Stimate d-le Mille,

În urma celor apărute în „Adevărul” de aseară vă mai pot da și eu câteva amănunte: SUVEICA a fost experimentată în București acum vreo patru săptămâni și buletinele de experiență au fost tipărite la tipografia Jean Sabetay din strada Sfinților 79 (colț cu Calea Moșilor).

Formatul era obișnuit și avea tipărit în interior o stea și numele I. POP. Negocierile s-au făcut prin M. Deșliu. Nu aveți decât să controlați și veți vedea veridicitatea celor spuse de mine.”

Crucea ținea loc de iscălitură în josul cărții poștale primită de directorul nostru.

Imediat după primirea acestei scrisori, un redactor al nostru s-a prezentat azi la orele 11 și jum. dimineața la tipografia din strada Sfinților. La tipografie a găsit chiar pe d. Jean Sabetay, cu care a avut următoarea convorbire:

- D-ta ești d. Sabetay?

- Chiar eu.

- M-a trimis d. Deșliu, care te roagă să-i mai dai câteva din buletinele cu „steaua” tipărite de d-ta.

- Nu mai am, deoarece d. Deșliu nu a tipărit decât cincizeci de buletine, din care nu am mai păstrat decât unul ca să-mi servească de model în cazul când ar vroi să mai comande.

- Unde-i buletinul pe care l-ai păstrat?

Drept răspuns la această întrebare, d. Jean Sabetay a deschis un sertar, din care după câteva minute de cercetare, a scos un buletin tipărit întocmai după indicațiunile cuprinse în cartea poștală primită de directorul nostru.

Redactorul nostru a luat buletinul și a plecat. Iată-l”:

Cu o zi înainte, în numărul din 18 februarie 1911, ziarul „Adevărul” scrie sub un titlu mare: „Escrocheria Colegiului I de Cameră. S-a descoperit Suveica. Cum și unde a funcționat”, printre altele: „Un lucru este stabilit în momentul de față. Rezultatul neașteptat de la colegiul I de Cameră, care a surprins pe toată lumea se datorește Funcționării suveicei.

Iată sistemul aplicat: Înainte de a fi lăsat să meargă la vot, alegătorul era dus, în județe, la prefectură, în Capitală pe la unul din agenții inițiați de sus și acolo i se spunea:

-Avem mijlocul de a ști dacă arunci în urna neagră pe toți candidații opozițiuniei. Dacă nu-l adopți, știm că vrei să votezi contra guvernului. Dacă însă îl primești ne învoim și … urma târgul.

Operația e aceasta: Pe fundul buletinului – care se știe că e în formă de plic cu patru clape - alături de numele candidatului alegătorul era obligat să scrie o cifră sau să facă o figură geometrică, pe care o stabilea cu agentul guvernului. I se dădea apoi un creion chimic, o punguliță mică de praf de creion și o foarfece cu care pleca la vot.

Odată intrat în gheretă, alegătorul lua buletinele candidaților opoziției pe care trebuia să le arunce la urna neagră, făcea cu creionul chimic semnul său sau scria cifra, apoi întărea cele 2-3 litere dintâi ale numelui candidatului.

După aceasta – precum fusese instruit – aburea tot ce a însemnat cu creionul și presăra apoi cu praf de creion pe care-l sufla ușor. Lua apoi clapa stângă a buletinului, o umezea ușor și o apăsa peste cele scrise și presărate cu praful de creion, așa că semnul convenit și primele litere ale candidatului opoziției ieșeau pe clapă. Nu-i mai rămânea apoi decât să ia foarfeca, să taie jumătatea clapei pe care scosese semnul convenit și literele candidatului, iar cealaltă jumătate s-o acopere apoi prin lipirea buletinului, deoarece cele două clape, de sus și de jos, cad deasupra celor două laterale și nu se mai observă că e tăiată jumătatea din clapa laterală. Astfel, buletinele opozițiunei, destinate pentru urna neagră, sunt predate președintelui, care le aruncă fără a mai da ochii cu ele, căci după despoierea scrutinului, buletinele din urna neagră se ard.

Alegătorul, după ce a votat, se duce cu jumătatea clapei pe care a tăiat-o, o prezintă ca justificativ că a procedat întocmai și își primește…prețul…

Până acum este sigur că sistemul acesta a funcționat ieri la Buzău, la Dolj, la Ialomița, la Argeș, în Capitală…”

Despre Ialomița, ziarul scrie: „În discursul ținut la întrunirea de alaltăieri seara din Călărași, d. ministru M. Cantacuzino a declarat că consimte a rămâne în mijlocul călărășenilor toată ziua de vot, deși afaceri urgente l-ar chema în grabă la București. D. M. Cantacuzino s-a ținut de vorbă.

Toată ziua de vot, d-sa a petrecut-o în cabinetul prefectului, însoțit de aghiotantul său Pascal Toncescu și a chemat rând pe rând pe toți alegătorii și le-a dat indicațiuni precise asupra felului de a vota. Vom reveni la timp asupra acestor indicațiuni. Pentru moment să se știe numai cum un ministru al justiției înțelege astăzi să-și îndeplinească în stat înalta sa misiune”.

În numărul din 21 februarie 1911, ziarul „Adevărul” publică și dosarul alegerilor la colegiul I Cameră din județul Ialomița.

 

Iată ce scrie ziarul: „…Cum era de așteptat, la noi, ca și în restul țării, alegerile făcute de guvernul d-lui Carp au fost caracterizate prin cele mai nesăbuite ingerințe și cele mai flagrante călcări de lege.

La Ialomița, candida d. Mișu Cantacuzino, ministrul justiției, care își luase angajamentul să nu lase să iasă nici un opozant în județul nostru, de aceea nu a avut nici un scrupul în alegerea mijloacelor de luptă. În adevăr, toată administrația, începând de la prefect și sfârșind cu ultimul jandarm, a fost transformată în agentură electorală, spioni politici, agenți de promisiuni și intimidări și sub a căror supraveghere controlul convoiul de alegători era transportat în orașul nostru de reședință spre a da ochi cu prefectul său pe la banchetele date în onoarea ministrului de justiție…”

În continuare sunt date exemple de ingerințe și încălcări ale legii, după care scrie: „În ziua de alegeri d. ministru Cantacuzino chema pe alegători la locuința d-lui prefect și le da o hârtie anume preparată (calchiat) și câte un creion chimic cu care alegătorul să facă un semn convențional pe buletinul candidaților opoziției și în special pe al d-lui Alexandru Bădulescu candidatul cons.-democrat de care se temea mai mult, iar cu hârtia să scoată acest semn și numele candidatului al cărui buletin se anula, și apoi pentru control să ducă această hârtie ministrului.

 Locuința Prefectului

 De la ministru, alegătorul trecea la prefect, de unde sub conducerea unui om al prefectului era dus la vot, și nu i se mai permitea să comunice cu altcineva.

La orele 2 ½ prefectul se plimba prin fața localului de vot, iar ministrul, sub cuvânt că nu poate răzbi să voteze, a stat un ceas și jumătate pe sala localului de vot, făcând ingerințe. Totuși rezultatul a fost mai bun pentru opoziție de cum se aștepta d. ministru, căci d. Al. Bădulescu, cu toate că i s-au anulat 64 de voturi cu cheia arătată mai sus și cinci alegători opriți de la vot, totuși a întrunit 117 voturi.

Dacă cu toate aceste ingerințe d. Ioan Poenaru-Bordea, candidatul liberal, nu-și anunța retragerea candidaturii de la Cameră încă de la 11 dim. și n-ar fi dat voturile sale d-lui N. Filitti, candidatul guvernamental, d. Bădulescu era azi alesul colegiului I de Cameră.

D. Bordea și-a retras candidatura de la Cameră și și-a fixat-o la I Senat. Cititorii știu lupta de preponderență la liberali dintre d-nii Bordea și Ath. Stoianescu, acesta din urmă e candidatul opoziției la colegiul I de Senat și d. Bordea văzând pe de o parte perspectiva reușitei d-lui Al. Bădulescu, pe de altă parte pentru a împiedica cu orice preț reușita d-lui Stoianescu, care a avut și are toată situația liberală locală, a făcut o înțelegere cu d. Mișu Ccantacuzino. D. Poenaru și prietenii săi să dea voturile d-lui Filitti la Cameră, iar guvernul să susție, pe sub mână, candidatura d-lui Bordea la I Senat, făcând să cadă un guvernamental –d. D. Seceleanu –”.

În realitate, schimbările de mai sus nu au avut loc, I.Poenaru Bordea candidând la colegiul I de Cameră unde a obținut numai 111 voturi de la cei 373 votanți (459 alegători înscriși în liste), iar câștigători au fost reprezentanții guvernului: Mihail G. Cantacuzino cu 265 voturi și Nicolae C. Filitti cu 256 voturi.

Ingerințe s-au produs și în alegerile pentru Senat. În numărul din 25 februarie 1911, ziarul „Adevărul” sub titlul „Electorul de la Călărași”, scrie: ”Sistemul de ingerințe și de corupțiunea cea mai ticăloasă inaugurat de actualul guvern a funcționat la Călărași la Colegiul I de Senat pe o scară mai întinsă chiar decât la Cameră.

 Fiind teamă guvernului de căderea candidaților săi, d. Mișu Cantacuzino ministru al justiției, a venit să se instaleze în oraș încă din ajunul alegerii. În dimineața alegerii a sosit de la București și d. Paul Theodoru, secretar general la interne.

În timpul votării, ministrul justiției n-a părăsit cabinetul prefectului -unde defilau toți alegătorii dubioși pentru a primi diferite chei -, decât pentru a face presiuni chiar la intrarea localului de vot.

Primăria unde se afla secția de votare

 La ora 4 d.a. a sosit la primărie, pentru a vota, un grup compus din d-nii ministru Cantacuzino, prefect Leonida Gussi, Paul Theodoru și Pascal Toncescu, care au felicitat pe candidații guvernamentali pentru reușita lor, anunțând în același timp rezultatul exact cu o greșeală de un singur vot.

Acest fapt nemaipomenit dovedește tuturor ce ficțiune a ajuns secretul votului sub guvernul bandiților Majestăței Sale”.

Concluzia: Și la colegiul I Senat, câștigători au fost tot candidații guvernului: Dim. N. Seceleanu cu 91 voturi și Al. Fochide cu 86 voturi, din cei 161 votanți(220 alegători înscriși în liste).