DECEMBRIE
1989 ÎN JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
22 Decembrie 1989 este
o zi care a intrat în istorie. În mijlocul acelei zile de decembrie însângerat,
Nicolae și Elena Ceaușescu își luau zborul cu elicopterul spre lumea de
dincolo, pentru că acolo au ajuns, deși ei sperau altceva, lăsând în urma lor
un haos, care va declanșa o serie de evenimente ce nu vor fi elucidate
niciodată, chiar dacă unele încercări timide au fost, așa cum nu cred că se va
ajunge la un punct de vedere comun cu peivire la ceea ce a fost: protest
popular, revoltă, revoluție sau lovitură de stat. Și când spun asta mă refer și
la ceea ce s-a întâmplat și se întâmplă acum, la 30 de ani de la acele
evenimente. Păi dacă președintele României, care spune că dorește independența
justiției, justiție care a stabilit – mă gândesc că pe bază de probe – că a
fost lovitură de stat, vine și spune că respinge orice opinie care duce la o
altă ideie decât aceea că a fost revoluție, ce așteptări mai putem avea. În
ceea ce ne privește, ne-am ferit în permanență, atunci când am vorbit sau scris
despre decembrie 1989, să folosim cuvinte ca revoluție sau lovitură de stat,
folosind aproape întotdeauna expresia: evenimentele din decembrie 1989. Și când
spun asta mă gândesc doar la faptul că până în după amiaza zilei de 22
decembrie nu a existat o conducere sau niste capi (cei de genul lui Dan Iosif
și alții, probabil au fost infiltrați acolo sau erau mai curajoși) ai celor
care au ieșit în stradă, toți cei care au confiscat puterea apărând la
televizor începând cu după amiaza zilei de 22 decembrie 1989.
Ceea ce ne-am proăprus
noi, în cele ce urmează, este să rememorăm, pe baza celor trăite, studiate sau cercetate,
câte ceva din cele întâmplate la Călărași în acele zile care, dincolo de
zvonuri, ce anunțau că teroriștii vin spre oraș, că un elicopter a aterizat în
nu știu ce zonă, etc., etc. au fost destul de liniștite. Dacă astăzi avem
televiziuni, posturi de radio, ziare care te pot pune la curent cu ceea ce se
întâmplă, atunci la Călărași exista un singur ziar – „Vremuri Noi” -, organ al Comitetul
județean de partid, al cărui ultim număr a apărut în ziua de 16 decembrie 1989.
Următorul număr trebuia să apară chiar în ziua de 22 decembrie 1989, dar din
motive pe care toată lumea le cunoaște, nu a mai apărut. Poate dacă apărea am
fi aflat și noi ce gândeau cadrele de partid despre ceea ce se întâmpla atunci,
atât în țară cât și la Călărași.
Pentru a afla totuși
ce gândeau vârfurile partidului de la Călărași, dacă cele exprimate sunt reale, avem la
dispoziție procesul-verbal (stenograma) al ședinței Comitetului Județean de
partid din dimineața zilei de 22 decembrie 1989, ședință în care, cei prezenți,
discutau probleme de viitor de parcă la Timișoara, București și în alte locuri din
țară nu s-ar fi întâmplat nimic. Citind acest proces-verbal astăzi, după ce
cunoaștem ce s-a întâmplat, putem crede că cei din Consiliul Județean al
Apărării și cei din Secretariatul Comitetului Județean de Partid, ori erau
naivi, ori nu cunoșteau nimic din ceea ce se întâmpla în țară, ceea ce este
greu de crezut dacă avem în vedere că printre ei se afla și Bohâlțea Romu (Fie-i
țărâna ușoară!), care era șeful securității și al Inspectoratului Județean al
Ministerului de Interne.
Înainte de a intra în
conținutul procesului-verbal, aș dori să fac unele precizări cu privire la atitudinea
față de documentele fostului partid comunist, a celor care au luat cu asalt
Palatul Administrativ în ziua de 22 decembrie 1989. Pe lângă documentele aflate
în birouri, care au fost distruse de așa-zișii revoluționari, multe au fost
confiscate de cei care au condus „revoluția” la Călărași. Așa se face că procesul-verbal la care facem referire a fost recuperat de la
regretatul Vitalie Zvincu (Fie-i țărâna ușoară!) – pe atunci procuror șef al
județului – iar două dosare ce cuprind unele aspecte din ceea ce s-a întâmplat
în acele zile, de la fostul șef al Gărzilor Patriotice, col (r) Costică Bârsan
(Fie-i țărâna ușoară!), care a avut grijă să le ia acasă. Alte asemenea dosare
se mai află încă, probabil, pe la cei ce au condus atunci ostilitățile care,
ajunși primii în biroul primului secretar, în loc să cheme specialiștii de la
Arhive pentru a prelua documentele, au avut grijă să le „pună bine”.
Am scris mai sus că ședința
Comitetului județean de partid din 22 decembrie 1989 a fost ultima, pentru că
deși din discuțiile ce au avut loc reiese că toți cei prezenți doreau ca nimic
să nu se schimbe, să rămână așa cum fusese până atunci, la scurtă vreme după
ședință, informați fiind de către băieții ce lucrau în sediul unde astăzi
funcționează Poliția municipiului Călărași, de ceea ce se întâmpla la
București, toți cei care aveau birourile în Palatul ce adăpostea Comitetul
Județean de partid, au dat bir cu fugiții, atunci când revoluționarii – care se
spune că așteptau la Hotel Călărași – au intrat în Palat nemaigăsind decât pe
milițianul de la intrare. Așa se și explică de ce primii intrați în Palat, au
luat la rând birourile, au distrus sau și-au însușit multe din cele aflate
acolo, doar intervenția celor de la Gărzile Patriotice oprindu-i, în unele
cazuri însă prea târziu.
Revenind la ședința
amintită (precizăm că aceasta s-a desfășurat în dimineața zilei de 22 decembrie
1989, înainte ca dictatorul să fugă cu elicopterul), aceasta a fost deschisă de
primul secretar al Comitetului județean de partid , tovarășul Ioan Foriș.
Pe ordinea de zi a
ședinței erau înscrise următoarele puncte (țara ardea deja, iar cei prezenți,
care au și semnat –se pare - câte un angajament prin care se angajau să lupte
în continuare, erau preocupați de cu totul altceva decât se întâmpla în
România):
„1.
Felul în care se asigură realizarea sarcinilor economice în luna decembrie în
întreprinderile industriale, de construcții, transporturi și circulația
mărfurilor.
2.
Stadiul aplicării indicațiilor tovarășului Nicolae Ceaușescu – secretar general
al partidului, președintele Republicii Socialiste România, comandantul suprem
al forțelor noastre armate cu privire la crearea de detașamente și grupuri de
luptă și apărare în toate localitățile și obiectivele.
3.
Măsuri pentru îmbunătățirea activității politico-educative în rândul
locuitorilor din județ și a colectivelor de oameni ai muncii din unități.
4. Sporirea
contribuției Consiliului județean al apărării prin adoptarea de măsuri în
spiritul indicațiilor tovarășului Nicolae Ceaușescu cu privire la apărarea
bunurilor statului, ale întregului popor (știa Ceaușescu oare, că va urma un adevărat jaf național,
prin care cele mai multe din bunurile poporului vor ajunge în mâna milionarilor
și miliardarilor de astăzi – n.ns. N.Ț.), asigurarea
ordinii și liniștii în obiectivele și localitățile județului.”
În continuare, primul
secretar al Comitetului județean de partid, a spus: „Noi avem planuri și programe adoptate cu privire la diferite situații
într-o eventuală stare de necesitate. Majoritatea din aceste planuri vizează
situații în care teritoriul țării este afectat de trupe străine. Mai puține
planuri am făcut, mai puține variante am elaborat în situația în care se
găsește acum țara noastră.
Așa cum am înțeles din cuvântarea tovarășului Nicolae
Ceaușescu de acum două zile, sub influența cercurilor reacționare, imperialiste,
din unele țări socialiste, agenți ai spionajului încearcă să vicieze atmosfera
sănătoasă a poporului nostru și acționează împotriva orânduirii noastre,
folosind diferite metode, de la sabotaj economic la distrugerea bunurilor.
Cunoașteți că în județul Timiș au fost într-o amploare
mai mare, timp de câteva zile, asemenea acțiuni. Având în vedere concluziile ce
se desprind din aceste acțiuni, cât și felul în care au acționat organele de
partid, de stat, Ministerul de Interne, Ministerul Apărării Naționale, gărzile
patriotice, în aceste zile, cred că putem să tragem și noi concluzii pentru a
putea elabora asemenea planuri care să prevină crearea unor situații deosebite
pe teritoriul județului Călărași, atât în localități, cât și în unitățile
economice.
Tovarășul secretar general, ieri a indicat crearea unor
detașamente de luptă și apărare, grupe de luptă și apărare, au fost adoptate
măsuri în cursul nopții, s-au organizat asemenea detașamente și grupuri pe
teritoriul județului și în unități. Cred că astăzi va trebui să verificăm felul
în care aceste grupuri s-au constituit, capacitatea lor de intervenție și
acțiune în vederea îmbunătățirii activității politico-educative, să reactivizăm
munca locțiitorilor din cadrul gărzilor patriotice în unități și în teritoriu,
a secretarilor adjuncți cu munca politică, cu probleme de propagandă, care au o
mare răspundere privind operativitatea cu care intervin și felul eficient în care explică măsurile,
politica științifică a partidului și scoaterea de sub influența cercurilor
reacționare a elementelor înapoiate, pe cei care ar cade victime acestor
elemente, care ar putea fi înșelați și să se atașeze acestor elemente rău
voitoare.
Este necesar ca în conjunctura economică și politică
dată, să cunoaștem bine atmosfera de lucru în toate unitățile și în toate
localitățile.
Pentru aceasta, un rol deosebit de însemnat revine
organelor de partid, organizațiilor de masă și tuturor cetățenilor de bună
credință. Nu ne putem baza numai pe aparatul organelor Ministerului de Interne.
În aceste cazuri și în această situație avem nevoie de cetățeni pregătiți,
membrii de partid, de sindicat, de tineret, organismele democratice, toți
cetățenii trebuie să ne sprijine și să fie conștienți de marea răspundre ce le
revine pentru apărarea bunurilor oamenilor muncii, ale statului, cât și de
ordinea și liniștea în țara noastră și în județul noastru.
Consider – încheia
primul secretar – că ar fi bine să
ascultăm câteva rapoarte, informări pe aceste probleme, să elaborăm un program
de măsuri pentru consiliul nostru județean al apărării, chiar dacă nu finalizăm
în această ședință, să dăm sarcină cadrelor care coordonează activitățile
specifice, ca în cursul acestei zile să elaboreze programe sau variante pentru
a putea interveni în diferite acțiuni.”
Au prezentat rapoarte
Ștefan Nicolae – secretar cu problemele economice, Dragomir Gheorghe (Fie-i
șărâna ușoară!) – primul secretar al Comitetului municipal de partid,
Simionescu Dumitru – vicepreședinte al Consiliului Popular Județean, Elena
Chiriță –secretar pentru problemele de propagandă, toți prezentând realizări în domeniile
respective sau alte probleme specifice muncii de partid, fără a face nici un
fel de referire la situația existentă atunci în țară.
Mai preocupat de
situația reală s-a dovedit a fi secretarul cu probleme organizatorice, celebrul
tovarăș Cojoacă Victor, care a spus printre altele că „este necesară crearea de trupe de luptă și muncă și de apărare la
nivelul tuturor organizațiilor de partid, a secțiilor de producție, a fermelor,
de detașamente la nivelul întreprinderilor și pe comitetele de partid, să fie
asigurată permanența la nivelul sediilor întreprinderilor și tuturor celorlalte
instituții de pe raza județului, precum
și organizarea controlului pe trasee, pe ore, bine pus la punct, acțiunea
conștientă a tuturor factorilor de răspundere pentru a putea asigura o
activitate normală în județ.
Am constituit azi-noapte și constituim și astăzi aceste
grupe și detașamente, vom raporta unde funcționează acestea și ce probleme s-au
ridicat din toate aceste măsuri și din acțiunile în teren, rezolvând totodată
și o serie de aspecte ce trebuie să rămână în atenția noastră.
În teritoriul județului, s-au semnalat cu ocazia
deplasărilor în teren, mașini străine pe lângă bazele de produse agroalimentare
surprinse în a sustrage produse. Noi, cei care răspundem concret de aceste
activități, vom acționa cu toată răspunderea pentru ca măsurile luate să se
aplice întocmai și pentru ca oamenii muncii din județ să aibă o activitate
normală.”
În cuvântul său, Dan
Aurel – secretarul pentru problemele de agricultură, pe lângă problemele
specifice agriculturii, a mai arătat că: „Discutând
cu cadrele de la Direcția agricolă, de la trusturi, personalul acestora
discutând cu oamenii din agricultură susțin cu toată hotărârea că evenimentele
de la Timișoara și din acest județ Timiș, trebuiesc înfierate cu toată tăria și
oamenii înfierează aceste manifestări.”
Parcurgând cele
prezentate de cei amintiți, am observat că pe activiștii partidului îi
cuprinsese o nemaipomenită grijă pentru aprovizionarea populației, astfel încât
să nu lipsească nimic cetățenilor în perioada sărbătorilor. Este sigur că această
grijă nu venea decât din teama de cele văzute la televizor și auzite la radio
despre ce se întâmplase la Timișoara și apoi la București în zilele anterioare
și în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989.
Aflăm acest lucru și
din cele spuse de inspectorul șef al Inspectoratului județean Călărași al
Ministerului de Interne, colonelul Romu Bohâlțea, singurul care – poate și pentru că era totuși cel mai
informat – a atins unele din problemele care-i adusese pe români în stradă: „De la instituirea situației stării de
necesitate, declanșării stării de la Timișoara și intervenția tovarășului
secretar general privind evenimentele grave apărute în țara noastră, vreau să
raportez că, noi, cadrele Ministerului de Interne, am luat măsuri pentru
intensificarea muncii de cunoaștere, am organizat o serie de grupe, echipe de
control în teritoriu, în municipiu, în unitățile economice, împreună cu gărzile
patriotice, activiștii de partid, cu tinerii din detașamentele de pregătire a
tineretului. (ceea ce s-a întâmplat ulterior a dovedit că nimic din cele
spuse nu era real – n.ns.N.Ț.).
Și până acum, raportez că nu am avut situații care să ne
îngrijoreze și să se impună folosirea forței Ministerului de Interne sau a
Apărării Naționale. Din informațiile deținute se pare că ar fi apărut și în
județ, în unele unități economice, localități și sunt persoane care dau
aprobare unor acțiuni comise de elementele teroriste de la Timișoara și din
țară.
Ceea ce ne îngrijorează este faptul că datorită
propagandei ostile desfășurate de țările capitaliste și de unele țări
socialiste, elementele acestea dușmănoase sunt folosite pentru a instiga la
acțiuni de dezordine, la ieșiri în stradă, la distrugerea bunurilor. De aceea
aș propune Consiliului apărării, conducerii Comitetului județean să intensificăm
munca de educație, chiar cu cuvinte mai puține în rândul oamenilor muncii din
unitățile economice, așa cum a cerut comandantul suprem, pentru a-i determina
să-i scoatem de sub influența propagandei ostile și chiar dacă mai sunt unii
oameni nemulțumiți, să-i determinăm să nu recurgă la acțiuni de dezorganizare,
de distrugere, pentru că situațiile din aprovizionare sunt cunoscute și să fie
luate măsuri permanente pentru înlăturarea acestei situații. Va trebui făcut
front comun de către directorii unităților și secretariatului județean.
Nu trebuie lăsată nici o posibilitate de a ajunge în situația de a ieși în stradă. Noi am
urmărit situația din unitățile economice. Nu sunt probleme. Este bine să
continuăm cunoașterea oamenilor. Ce fac după terminarea programului?
Conducerile unităților să știe unde se duc acești oameni după program, să nu
meargă în alte părți. Sunt situații în unele unități economice, la Combinatul
de Celuloză și Hârtie, la Întreprinderea Materialelor de Construcții, situații
mai deosebite din cauza nerealizării planului. Oamenii cunosc că planul se va
realiza numai în procent de 60 la sută ceea ce înseamnă că și retribuțiile vor
fi la același nivel. Să analizeze cu ministerele, cu cadrele de conducere
pentru a lua măsuri din timp, pentru a nu ajunge să creăm precedente.
Ar mai fi problema buteliilor de aragaz, aprovizionarea
cu produse agroalimentare în oraș și în comune. Aș propune chiar, ca
dulciurile, ciocolata, portocalele, Direcția comercială să analizeze
cantitățile repartizate, unde le putem da, așa încât să nu creăm aglomerație, dacă
nu sunt cantități suficiente să le dăm întreprinderilor pentru pomul de iarnă.
Problema cu carnea, cetățenii știu că stau multe zile, că nu se dă. Problema
transportului în comun, către combinate, către unitățile economice și către
oraș.
Luptătorii din gărzile patriotice, după măsurile luate,
se prezintă în uniforme, vin la timp, acționează cu cadrele noastre. Se vede o
lipsă din partea tovarășilor din pregătirea tineretului. Și tinerii să fie
folosiți în aceiași măsură alături de organizațiile de femei, pentru apărare și
luptă.
Am luat măsuri pentru ca tovarășii din comandament să
cunoască foarte bine situația operativă, starea de lucruri, să verificăm și să
cunoaștem intrările în județ ale unor persoane. Să luăm măsuri pentru mai multă
ordine, în unitățile economice – accesul persoanelor -, să nu se permită să
intre cine vrea și cine nu vrea. Asta și ca urmare a lipsei împrejmuirii, așa
cum este și la IACMS, dar am repartizat forțe de patrulare pe perimetrul
respectiv pentru a cunoaște situația.
Așa cum s-a cerut aseară la teleconferință, să participe
Ministerul de Interne, Ministerul Apărării Naționale, să ne gândim la folosirea forței armatei în caz de nevoie, atât pentru
unitățile economice, cât și pentru oraș. Este bine să ne pregătim acum, pe timp
de pace, că nu se știe ce se va întâmpla. Să pregătim forțele. Avem reduse
forțe aici, dar să știm unde se duc, cine acționează și când acționează. (subl. ns. N.Ț.).
Așa de bine erau
pregătiți cei de la IJMI că atunci când au intrat peste ei revoluționarii,
sechestrând pentru o perioadă de timp pe toți milițienii și securiștii găsiți
în sediu, au fost luați ca din oală. Și eu care aveam nădejde că instituția pe
care o conduceam va fi apărată de IJMI. Cum să aperi o instituție care
adăpostea tezaurul documentar al județului, cu doi paznici în vârstă, care nici
măcar bastoane de cauciuc nu aveau. Dar neavând altă soluție, m-am conformat.
Însă nu chemarea celor doi paznici de acasă, a rezolvat problema, ci
indiferența manifestanților, care în drumul lor spre curtea palatului, acolo
unde era „revoluția”, treceau și prin curtea Arhivelor. Norocul a fost de
partea noastră. Era suficient ca doar unul din mulțime să dea semnalul și în
furia ce-i cuprinsese atunci pe foarte mulți, este greu de iamginat ce ar mai
fi rămas din zestrea documentară existentă atunci. Spun că norocul a fost de
partea noastră pentru că problema pazei reale a sediului Arhivelor Naționale se
va rezolva cu ajutorul noii puteri, abia după sosirea militarilor din trupele
de securitate, aduși de la Fetești.
Următorul raportor al
ședinței din 22 decembrie 1989 a fost colonel (r) Costică Bârsan – șeful
Statului major al Gărzilor patriotice, care a spus: „Conform ordinelor și precizărilor Statului Major de la CC al PCR, toate
cadrele active ale Statului major și în rezervă au înțeles chemarea,
îndemnurile comandantului suprem și am luat toate măsurile să răspundem în
timpul cel mai scurt la toate manifestările negativiste ce este posibil să se
desfășoare. Am creat o permanență la sediu și împreună cu organele de miliție
am constituit patrule înarmate.
Am luat toate măsurile pentru organizarea pazei la
magaziile de armament și am instituit paza la principalele obiective. Plutoanele
de sprijin, miliția sunt pregătite pentru a putea interveni operativ în timpul
serviciului și în afara orelor programului în timp de o oră să primească
armamentul și muniția și să acționeze la ordinele dumneavoastră. Paza și
unitățile de intervenție sunt pregătite a acționa în timpul prevăzut în plan.
Am făcut planul de acțiune pe variante, în care față de planul inițial pentru
starea de necesitate, subunitățile mobilizate, funcție de profilul mijloacelor
de transport sau alte mijloace funcționează unde situația va impune.
Ca o problemă pe care vreau să o ridic, ar fi că am
primit ordin de la CC, de la statul major să dotăm luptătorii din gărzile
patriotice cu
bastoane de cauciuc.
... Noi
suntem hotărâți să acționăm la ordinul dumneavoastră.”
Chițimia Costică –
prim vicepreședinte al Consiliului popular județean, încheia raportul său cu
asigurarea că: „Sunt probleme, dar pentru
aceasta suntem aici și vom proceda în consecință.”
Ultimul raportor a
fost Zamfirache Ștefan – comandantul Centrului Militar județean, care a
informat că: „În Centrul militar sunt luate toate măsurile privind
paza, apărarea și modul de intervenție în caz de nevoie, conform planului
aprobat. Centrul militar, personalul și unitățile sunt încazarmate, măsuri de
cazare și masă s-au luat și nu sunt probleme asupra modului de pregătire.
Pentru informarea dumneavoastră, raportez că noi la
această dată, avem de desfășurat activități de încorporare pentru repartizarea
la unitățile militare. Pentru ianuarie s-au luat măsuri să nu se producă alte
situații. Însă, informez că centrul militar a primit deja ca până în ianuarie
1990 să concentreze în economie, la Casa Republicii și Cernavodă un număr mare
de meseriași și vom întâmpina greutăți pentru care trebuie să fie dintre cei
mai buni oameni – 80 oameni care trebuie concentrați. Dacă există vreo
posibilitate, pentru că știu că avem probleme cu construcțiile de locuințe și
trebuie să dăm acești oameni.”
A încheiat primul secretar al Comitetului județean de
partid, Ioan Foriș, care printre altele, a spus: „Felul în care s-a acționat, a
rezultat și din rapoartele prezentate astăzi la această ședință. Găsesc că
tovarășii care poartă răspunderea în anumite direcții concrete, stăpânesc bine
situația și acționează cu simț de răspundere. Nu este necesar să repetăm toate
problemele pentru că am constatat că sunt bine organizate și că se acționează
așa cum s-a cerut.
Primul secretar și omul pe care l-a susținut până în ultima
clipă-Nicolae Ceaușescu
Cred că
este bine să acționăm în continuare pentru a nu crea nemulțumiri sub nici o
formă și pentru aceasta, unele din sursele care ar putea crea nemulțumire ar fi
neacordarea retribuției în totalitate personalului muncitor….
Al
doilea capitol de probleme care ar putea să creeze nemulțumiri, îl constituie
problema aprovizionării populației. Sub conducerea tovarășului prim
vicepreședinte și împreună cu tovarășii Badea Maria, Corbu Elena, Munteanu Ion,
Dan Aurel să se analizeze în fiecare zi, dacă este nevoie și de două ori pe zi,
distribuirea produselor în spiritul legii. Un accent deosebit punem pe aprovizionarea
cu pâine, lapte, carne, alte produse, orez, mălai.
S-a
ridicat aici problema dulciurilor, a portocalelor, a produselor specifice
pomului de iarnă. Să analizăm cu multă atenție ca aceaste produse, cu
prioritate să ajungă la copii. Să nu se facă specula, să nu se dea
preferential. Să nu se creeze nemulțumiri. Să vedem ce cantități avem și să
ajungă la copii. Le distribuim prin cartiere, prin magazinele alimentare, așa
cum am dat făina, uleiul, zahărul și cele care sunt nominalizate, să primească
produsele în magazinul respective, așa cum am făcut cu carnea.
Al
treilea capitol, apa caldă, căldura și energia electrică. Să avem combustibil
și de rezeervă, să avem posibilitatea chiar dacă vine un ger și scade presiunea
gazului, să avem posibilitatea de a trece pe gudron. Să fie mare atenție în
această perioadă, să nu avem defecțiuni la centralele termice, să intensificăm
controlul și să avem garan’ia că personalul de acolo este bine calificat, este
sănătos și asigură în mod disciplinat îndeplinirea sarcinilor de serviciu,
pentru a nu da naștere să degenereze în alte acțiuni nedorite.”
Și acum dovadă că ei încă mai sperau că nu se va
schimba nimic, confirmând zicala românească “Țara arde și baba se piaptănă”. Ei se gândeau la revelion:”Nu am
primit dispoziție cu privire la organizarea revelioanelor. Dar cred că pe plan
local ar fi bine să nu organizăm. Program obișnuit la restaurante și seara să
se închidă. În continuare să se cunoască permanent situația din fiecare comună,
ce trebuie să fie în fiecare unitate, să cunoaștem activitatea eșlementelor
dispuse de a greși. Organizațiile de bază știu aceste lucruri și organele
Ministerului de Interne, cei cunoscuți cu alte preocupări și care caută acum
sau sunt sub influența acestor intrigi să fie supravegheați, să nu așteptăm să
greșească. Să-i dăm în primire pe acești oameni unor membrii de partid care să
se ocupe de ei.
Când vorbim de grupe de apărare și aceasta este o sarcină
de a preveni izbucnirea unor fenomene nedorite. Conform repartizărilor făcute, membrii
organizației noastre de partid, ai organelor de stat, biroul executiv,
activiștii noștri să fie în unități, în mijlocul oamenilor, să știm permanent
ce este pe teren.
Cadrele de conducere să asigure permanența în obiectivele
industriale, să fie din conducere, prin rotație, chiar dacă-i vine rândul la
trei zile. Să participe directorul, inginerul șef, secretarul de partid, să
explice deschis oamenilor care este situația, de ce a apărut această situație
și ce obligație avem noi, cum trebuie să acționăm, să activăm pe secretarii
adjuncți, pe luptătorii gărzilor patriotice, să combatem zvonurile cu caracter
de a crea panică. Să informăm până la comitetul județean de elementele care
creează atmosferă „că a venit cineva de la Reșița și a spus...” sau ceva de
acest gen și în funcție de aceasta, să combatem.
Să
rezolvăm orice problemă în întreprinderi, pe secții. Să nu se ajungă pe stradă.
Să știm ce discutăm și să știm ce discută oamenii, cu ce scop s-au adunat, dacă
s-au adunat undeva și să informăm imediat la municipiu și la județ. La nevoie,
facem apel la organele Ministerului de Interne. Să nu se folosească arme de foc.(subl.
ns. N.Ț.)
Comandamentul
județean este în măsură să aprecieze că acțiunea prezintă importanță deosebită
și în funcție de gravitatea faptului se adoptă măsuri. Nu trebuie să exagerăm,
dar nici să minimalizăm.
Trebuie
asigurat controlul eficient pentru aplicarea măsurilor indicate de tovarășul Nicolae
Ceraușescu. Tovarășul secretar general spunea: “decretăm stare de necesitate
pentru activul de partid”. Se înțelege răspunderea ce ne revine. Tot activul
trebuie să fie vigilent, găsit la datorie, să servească cu credință partidul,
conducătorul, patria, poporul (acest principiu a fost preluat și de
politicienii de după 1990, care au lăsat poporul pe ultimul plan, prioritate
având partidul și persoana proprie –n.ns. N.Ț.). Facem educație, nu ne mulțumim
doar cu atât, ținem mâna pe puls, acționăm și unde este nevoie intervenim cu
hotărâre.
Cam acestea am considerat că este bine să
avem în vedere și cred că a fost util pentru toți membrii secretariatului.”
Cât de util a fost,
dar mai ales cât de vigilent a fost activul de partid, am mai spus. Cei care au
intrat primii în palat n-au mai găsit la datorie decât milițianul de la intrare
și femeile de serviciu.
Lucruri interesante
despre ce s-a întâmplat în ziua de 22 decembrie 1989 și în zilele următoare
aflăm din rapoartele Secției județene a Gărzilor Patriotice și ale militarilor
care au desfășurat misiuni în acele zile.
Din raportul
colonelului Cocoș Nicolae (aflat în clădirea palatului), cu privire la
activitatea desfășurată în perioada 22-28 decembrie 1989, aflăm că în ziua de
22 decembrie, după ce a ascultat la televizor comunicatul privind sinuciderea
generalului locotenent Vasile Milea, la 12.30: „Apare în fața Consiliului o mașină Dacia albă condusă de Becherescu.....
care lovește pe plt. maj. Rugină de la I.J.M.I. și caută să pătrundă în Consiliul
popular.
M-am deplasat pe holul Consiliului unde am găsit mai
mulți demonstranți pe care îi opream pentru a nu distruge din bunurile
existente în birouri.
M-am deplasat în spatele Consiliului unde lucrau în curte
mai mulți muncitori de la I.J.G.C.L., care strângeau frunzele din curte (făceau
curățenie) cărora le-am spus să lase lucrul și să se ducă la întreprindetre.
Am stat la intrarea de pe latura Consiliului popular (cea dinspre strada București, aflată astăzi în
paragină-n.ns. N.Ț.), pentru a nu permite
altor cetățeni să intre în consiliu pentru a devasta bunurile existente.”
(ceea ce în realitate s-a întâmplat. Îmi aduc aminte că la ceva timp după
evenimente mă aflam în biroul secretarului Consiliului popular, Ioan Nicolae
(Fie-i țărâna ușoară!), care mi-a arătat un dulap cu fund dublu, în care ținea
culegerile de legislație. Cele din față au fost toate aruncate și arse în
curtea palatului, iar cele din spate nefiind văzute au scăpat)
Afirmația mea este
susținută tot de colonelul Cocoș de la care aflăm că în după amiaza acelei
zile, a participat la stingerea unui incendiu în fața consiliului popular, unde
se dădea foc la cărțile dictatorului aruncate de la etaj. În noaptea de 22 spre
23 decembrie s-a aflat printre participanții
din fața palatului pe care i-a
antrenat spre a „striga lozinci și a-i
reține de a nu mai devasta bunuri din clădirea Consiliului.”
Tendința spre
distrugere – pe care după liniștirea situației mi-a confirmat-o și fostul adminstrator al clădirii Dobrin -,
este prezentă și în rapoartele altor ofițeri. Maiorul Vodislav Constantin,
semnala că: „Odată cu anunțarea la TV a
evenimentelor, au început să apară în fața sediului o mulțime de oameni. O
parte din aceștia au pătruns în clădire și au început să devasteze birourile ,
mai puțin birourile G.P. (Gărzile Patriotice, care se aflau în aripa
Consiliului Popular – n.ns. N.Ț.).
În jurul orelor 14-14.30 am intrat în sala de ședințe
împreună cu domnul colonel BÎRSAN COSTICĂ, cpt. DRĂGULIN MIRCEA, cpt. IORDCHE
ION unde am sprijinit formarea noului consiliu provizoriu al județului, fiind
ales președinte avocatul TĂRĂCILĂ.”
Căpitanul Mircea
Drăgulin consemnează: „După pătrunderea
în sediul județean a unor revoluționari și adunarea publicațiilor ceaușiste
acestea au fost strânse în fața palatului și li s-au dat foc la ora (aprox.) 13.20
am ieșit în fața palatului pentru a coordona și participa la stingerea
incendiului ce se întindea asupra gardului viu.
Masele populare au ovaționat apariția mea și dus pe sus
la balconul clădirii am luat cuvântul arătând că Armata este cu poporul fiind a
poporului și calmând spiritele pentru a nu continua devastarea
clădirii făcând acest lucru de 3 ori reușind calmarea spiritelor.
În continuare, împreună cu alți cetățeni, am reușit ca în
unele birouri să oprim devastarea și însușirea de bunuri de către unele
persoane puse pe căpătuială.
În jur de 16-16,30, am participat la constituirea C.J. al
F.S.N. după care am luat măsuri privind evacuarea clădirii de persoane care
aveau drept scop în prezența lor „HOȚIA” de bunuri. (Însușirea de bunuri a continuat mult după acele zile,
constatând acest lucru și în luna februarie, când am preluat arhiva fostului
PCR, lucru despre care am și scris în presa locală, deranjând unele persoane
ajunse pe posturi nu pe merite personale.)
La ora 18,30 (aprox.) sub comanda Mr. Borcea ne-am deplasat
la sediul personal al fostului prim-secretar Ioan Foriș care a fost adus într-o
încăpere ținută secret.
La ora 19 (aprox.) ne-am deplasat cu serg. maj. Chirea și
am adus-o pe fosta secretară Badea și după aceea împreună cu Mr. Borcea pe
fostul primar al municipiului Dragomir. (În cursul nopții au fost aduși la palat și alți
activiști ai partidului –n.ns.N.Ț.)
După ce în sediu au rămas oameni de încredere și
cunoscători ai armamentului am început distribuirea armamentului și a muniției.
În jur de ora 20,00 m-am deplasat la ieșirea din oraș
unde am întâmpinat efective militare sosite în ajutor de la Fetești, sub
conducerea lt. maj. Enache. În așteptarea acestora am organizat blocarea
străzii Sloboziei în fața I.C.R.A. și a drumului de acces în oraș în dreptul
întreprinderilor A.E.I.-I.E.E.L.I.F.
Am organizat intrarea în dispozitiv a militarilor ca întărire
la palat și P.T.T.R...”
De asemenea, în ziua de 24.12.1989, împreună cu
col. Stan (dela Securitate), cpt. Bălănoiu (Fie-i țărâna ușoară!) și mr. Ion
Anghel Mînăstire de la Poliție, a făcut parte, sub conducerea colonelului
Bîrsan, din grupa operativă ce a coordonat întreaga activitate de apărare a
județului și municipiului Călărași.
Lt. maj. Tudor Gheorghe, scrie în raportul său că: „Am
primit ordin de la șeful de stat major ca toate tablourile lui Ceaușescu să le
arunc de pe perete și să rupem revistele de M.D.P., informări politice etc.
Orel 16-18. Am cărat armamentul și muniția din magazia de
sus în statul major. După ora 18.00 am primit misiunea de apărare a Consiliului
– latura dinspre spital.
„RĂSPUNDEȚI CU CAPUL DACĂ SE PĂTRUNDE”
Am ridicat pistoale mitralieră și am intrat în
dispozitiv. Zilnic am asigurat paza și
apărarea pe fiecare încăpere, intrare, scară, pod. Tinerii și studenții i-am
organizat pentru distribuirea muniției la fiecare luptător din dispozitiv,
înlocuirea luptătorilor ce cad în confruntări, pentru transportul celor răniți
la punctul sanitar. (Este o
exagerare deoarece nu au fost nici luptători căzuți, nici răniți – n.ns. N.Ț.)
Am dat misiuni celor care acționau ca observatori pe la
intersecții, străzi, BIG, paza bunurilor (magazine) în oraș și cum să ia
legătura cu noi.
Alte activități: pe 23 noaptea, la solicitarea ofițerilor
de la Fetești, am cercetat subsolul, încăperile și podul clădirii UTC-ului; am
procedat la identificarea a 4 persoane suspecte, dintre care una a fost scoasă
din dispozitiv; tinerii care au umblat în birourile activiștilor i-am controlat
și scos din dispozitiv...”
Lt. maj. Neamțu Tudor
scrie în raportul său că între orele 13.00-14.00 a participat la ocuparea
clădirii consiliului popular de către forțele populare. (interesant este că în
toate rapoartele se vorbește de clădirea consiliului popular, deși toate
ostilitățile s-au purtat în aripa unde astăzi este Instituția Prefectului și
care atunci era ocupată de Comitetul județean de partid – n.ns. N.Ț.)
Din ziua de 22.12.
orele 14.00 și până la ora 02.00 a zilei de 23.12. 1989 a „asigurat clădirea C.J. al U.T.C. pentru a nu fi devastată deoarece în
cursul nopții au intrat multe grupuri, pe care le-am asigurat că nu sunt
probleme și sunt documente de arhivă care trebuie păstrate.” Din păcate,
efortul ofițerului de a salva arhiva UTC-ului a fost zadarnic, întrucât despre respectiva
arhivă pe care fosta contabilă șefă susține că a predat-o cu process-verbal d-lui
Florin Popescu, nu se mai știe nimic.
Despre atracția către distrugere a românilor
există nenumărate informații în arhive, iar evenimentele din decembrie 1989 nu
au făcut decât să confirme încă odată acest lucru. Aveam să constat și personal
această situație, în seara zilei de 22 decembrie 1989, aproximativ la orele
18.00, când am intrat în palat la chemarea d-lui Doru Ioan Tărăcilă, care
invitase toți șefii de instituții la o ședință. Mi-a fost adus la cunoștință
acest lucru de doi participanți la evenimente, care s-au prezentat la sediul
instituției pe care o conduceam, în jurul orelor 15.00-15.30, trimiși de noua
putere pentru – încerc să citez din memorie – a nu ieși nimic din clădire și a
nu umbla nimeni la arhiva securității și a partidului. Cât de bine cunoșteau
problema nu trebuie să mai explic, dar trebuie să fac unele precizări. Arhiva
partidului se afla chiar în palat, este adevărat în mai multe locuri; cea de
cadre la parter, în două încăperi, cea de evidență lângă sala de ședințe, iar
cea istorică este adevărat într-un loc mai greu de aflat, în aripa consiliului
popular, mai sus de etajul I. Cea a securității chiar în sediul acesteia,
ocupat și acesta de revolutionari. Și mai doreau să vadă cei doi trimiși ai
puterii depozitul de muniție, așa cum
le spusese primul primar al județului, domnul Dorin Mitișor, care în calitate
de architect întocmise planul de RK al clădirii și așa reținuse dânsul că una
dintre încăperi, un depozit special în care se păstrau documentele care nu se
dădeau la cercetare, este depozit de muniție. După o vizită a clădirii, cei doi
au înțeles că că cel care-i trimisese era pe lângă realitate. Așa cum am
amintit, spre orele 18.00, însoțit de unul din cei doi trimiși, care cunoștea
parola, pentru că altfel nu puteai să treci de cordonul viu de persoane cu
pistoale mitralieră la gât, care înconjura palatul, am pătruns în clădirea în
care avusesem prilejul să mai pătrund și înainte de revoluție, de două ori.
Ceea ce era în clădire nu diferea prea mult de ceea ce era în curtea palatului.
Încă de la intrare te izbea impresia de devastare, mizeria și fumul dens ca o
ceață, de parcă pe acolo trecuseră vandalii. Am ajuns în anticamera din fața biroului
fostului prim secretar, în care se afla noua conducere a județului. Puzderie de
persoane, încât dacă ai fi aruncat un ac nu ar fi căzut jos și un fum de puteai
să-l tai cu cuțitul. În cele din urmă am ajuns la d-l Tărăcilă de care auzeam
și pe care-l vedeam pentru prima data. După discuții privind responsabilitatea
păstrării documentelor pe care le aveam în sediu, am solicitat să mi se asigure
paza cu militari, lucru care s-a rezolvat încă din seara respectivă, când ne-au
fost aduși doi militari, fără nici un fel de armament în dotare, de la unitatea
de pe strada 23 August, sculați de la ora 2 noaptea precedentă și care fuseseră
toată ziua pe șantier în Combinatul
Siderurgic, așa că i-am păzit noi pe ei, fiind foarte obosiți. Începând de a
doua zi am primit civili cu pistoale mitralieră, primite pe bază de buletin sau
legitimație, unii care nu satisfăcuseră stagiul militar, care veneau, stăteau
un pic, după care plecau câte unul în vizită la alți colegi, la Uzina de apă,
spital sau alte locuri cu pază și nu se mai întorceau. Nu a durat mult această
situație, deoarece după sosirea militarilor de la Batalionul Fetești, la
solicitarea mea, cpt. Ispas și mr. Nicu Nicolae ne-au pus la dispoziție trei
militari, care au rămas să apere Arhivele călărășene, până la liniștirea
situației și ridicarea dispozitivului, timp în care nu am parasit nici un
moment sediul instituției, ceea ce m-a ajutat să aflu multe din cele întâmplate
în clădirea palatului sau în jurul acesteia, de la ofițerii care-i controlau
zilnic pe militarii ce ne asigurau paza sau de la revoluționarii care se mai
abăteau și pe la sediul instituției noastre.
Pentru că l-am amintit pe mr. Nicu Nicolae, din
raportul său aflăm că în ziua de 22 decembrie 1989, “…în jurul orei 14.00, am primit informația privind existența în
hotelul Călărași a unei centrale telefonice deservită de securitate. Am
raportat imediat D-lui colonel Costică Bârsan și D-lui Tărăcilă. De comun acord
am hotărât să verificăm veridicitatea
informației. Am format o echipă din doi ofițeri în rezervă înarmați cu pistoale
mitralieră, 2 giudokani și eu înarmat cu pistol am mers la hotel și împreună cu
directorul O.J.T., Dl Comșa, am forțat ușa camerei respective, nefiind nimeni
înăuntru ci doar bagajele unei femei ofițer de securitate și centrala
telefonică respectivă. Am verificat amănunțit toată camera reținând un număr de
documente, fotografii și două CEC-uri pe care le-am predat D-lui Tărăcilă și
Mitișor.” (De fapt era vorba despre stația de la care securitatea ne
asculta telefoanele –n.ns. N.Ț.)
Din raportul maistrului militar Vasile Gheorghe,
aflăm că în ziua de 22 decembrie 1989, “…în
jurul orei 21.00, am primit ordin de la Domnul colonel Bîrsan să mă pregătesc
pentru o misiune foarte importantă nespecificând despre ce este vorba.
În
jurul orelor 22.30-23.00 împreună cu colectivul de militar (de la UM 02629 și
C.M.J.) am fost instruiți despre misiunea (transportul fostelor personalități
din cadrul comitetului județean PCR, unele din cadrul securității) de către
Domnul colonel Bîrsan, avocatul Tărăcilă – președintele F.S.N., ing. Zainea și
alte persoane. Între orele 23-24 am preluat persoanele care urmau să fie
transportate și le-am îmbarcat într-un autobuz. Eu am avut sarcina de a face
percheziția corporală a acestora.
Între
orele 24.00 și 03.00 am efectuat transportul la UM 01844 Borcea cu un autobuz
ITA. Transportul s-a efectuat fără probleme deosebite.”
A doau zi, 23.12. 1989, după ce a revenit de la
UM 01844 Borcea, maistrul militar a “distribuit
muniție la gărzile patriotice din Călărași și la unele comune ce aveau
obiective pe raza lor: IMC – 8400 cartușe 7,62 scurt; IACMSC – 8400; C.S.C. –
8400; I.C.C. – 2800; C.C.H. – 700; Fundulea – 1400; Lehliu – 2800.
Între timp a mai fost adusă în sediu
cantitatea de 18.000 cartușe cal. 7,62 lung și 20.000 scurt, iar de la C.C.H. a
fost adusă următoarea cantitate de armament: 8 P.M. mc. 1964, 10 PSL, 6
mitraliere.
Între
orele 8-12 am pregătit tot armamentul pentru tragere și am încărcat benzile și
încărcătoarele cu muniție și le-am distribuit la revolutionari pentru paza
sediului și pentru unele misiuni.
În
jurul orelor 20.00 am însoțit un transport de 100 militari veniți de la Oltenița
și i-am instalat în localul institutului de Proiectări…“
Câte ceva despre ceea ce s-a întâmplat în zona
Oltenița, aflăm din raportul privind activitatea desfășurată de lt.col Lăchioiu
Ioan și lt.maj. Ștefan Ilie Stan, ofiițeri instructori în statul major al
Gărzilor patriotice Călărași, în perioada 22.12.1989 – 01.o3.1990: „...Auzind apelurile
făcute prin radio către populație pentru menținerea radioului și televiziunii,
care erau atacate de teroriștii lui Ceaușescu, împreună cu domul lt. col
Lăchioiu, am luat măsuri pentru paza primăriei orașului Oltenița cu cei 10 – 15
ofițeri rezervă ai statului major, luptători din Gărzile patriotice care s-au
prezentat la statul major orășenesc al G.P.
În jurul orei 13 -13,15 s-au adunat în fața primăriei din
Oltenița un grup de oameni, în jur de 15 – 20, care s-au deplasat cu un steag
în mână, până în fața monumentului și s-au înapoiat în fața primăriei. În
aceste câteva minute grupul s-a întărit la 60 – 80 de oameni care scandau „Jos
dictatorul”, „Libertate”, „Armata e cu noi”.
În jurul orei
15,15 – 15,30, au pătruns în primărie un număr mare de oameni, care au
intrat în toate birourile, au luat reviste, tablouri ale tiranului, edituri
politice pe care le aruncau pe geam afară unde le-au dat foc.
Împreună cu dl. Lt. col. Lăchioiu Ioan am intervenit ca
sediul primăriei să nu fie devastat, să nu se producă pagube materiale, lucru
pe care l-am realizat.
La ora 16,45 s-a instalat în fața primăriei o stație de
radioamplificare cu două difuzoare, de unde s-a vorbit manifestanților.
În jurul orei
17.00 un grup de manifestanți care au pătruns în sediul primăriei au rupt de pe
drapelul de luptă al G.P. stemele de pe
ambele părți, decorația „Apărarea patriei” clasa a II-a, stema de la ogivă, pe
care le-au aruncat pe geam, în foc. La
intervenția lt.col Lăchioiu unii demonstranți l-au îmbrâncit, căutând să-l expulzeze
din încăpere. Intervenind cu luptătorii din G.P. am reușit să protejăm Drapelul de luptă al
orașului. La ora 17.30 am alarmat toate subunitățile de G.P. din oraș.
La ora 18.30 din ordinul domnului lt. col. Lăchioiu, m-am
deplasat la U.M. 02823 Grăniceri de unde am ridicat muniție și am asistat la
luarea în primire de către delegații S.N.O. a două tunuri de 75 mm, până în
jurul orei 21.30 când m-am înapoiat la statul major.
În jurul orei 23, din ordinul lt.col. Lăchioiu am luat
măsuri pentru reținerea cadrelor de securitate din oraș. De asemeni, împreună
cu lt.col. Popescu Gheorghe – comandantul UM 01728 Canal, am verificat toate
încăperile securității pe care le-am încuiat și sigilat. Tot personalul
organului de securitate din oraș a fost reținut sub pază în sediul primăriei.
De asemeni, am participat la comandamentul UM 02823 la
sigilarea armamentului și muniției securității și poliției.
Menționez că în seara zilei de 22.12.1989, în jurul orei
18.00, am organizat împreună cu domnul lt.col. transportul la București a unui
număr mare de muncitori cu trei autobuze pentru sprijinul celor care apărau
televiziunea și radioul.
De asemeni, din ordinul lt.col. Lăchioiu am tăiat
legăturile telefonice ale securității și poliției.”
În ziua de 23.12.1989,
cu aprobarea statului major al G.P. Călărași a distribuit la I.P.I.L.F 100 PSG
și 14000 cartușe de 7,62 mm de la UM 06173 Canal prin maiorul Patriche
Constantin Ștefanache. A mai distribuit la UM 02645 Mitreni 200 PSG și 28.000
cartușe 7,62 mm prin căpitanul Dubit Mihai și a ridicat de la Filatură, ISCIP,
IPTO, SNO, IPILF, subunitățile de G. Patriotice pentru paza întreprinderilor,
pe trei schimburi câte 2 luptători înarmați în post. A organizat paza la
punctele importante din oraș, gară, ICRA, Stația de oxigen, ICSM, IREC,
Brutării, intrările în oraș, cu grupe formate din 1 lucrător de poliție, 2
soldați de la UM 02629 și 4 luptători din gărzile patriotice.
La ora 13.—în ziua de
23.12.1989 a organizat „paza a 6 camioane
care transportau alimente la București cu luptători din gărzile patriotice și
pentru salvarea care transporta flacoane cu sânge.
Am organizat blocarea comunicațiilor principale ale
orașului cu mașini, basculante, buldozere.
De asemeni, la toate intrările în oraș am organizat
filtre de control compuse din un lucrător de poliție, 6 luptători din gărzile
patriotice și 4 militari de la UM 01728 Canal.
Pentru păstrarea ordinii și liniștii publice în oraș, am
organizat patrule împreună cu UM 02823 Oltenița.
În noaptea zilei de 23/24.12.1989, am constituit 2
subunități de intervenție formate din 62 luptători subordonați UM 02823
Oltenița, comandate de lt. maj. Ștefan Ilie.
Pe data de 24.12.1989 am participat la distribuirea
armamentului de către S.N.O., U.M. 02629 Canal a 150 PSG, subunitate care a
plecat la intervenție în municipiul Călărași.
Menționez că în perioada 22.12.1989 – 26.01.1990,
împreună cu domnul lt.col. Lăchioiu Ioan sub comanda dânsului, am luat toate
măsurile necesare pentru ca orașul, populația, obiectivele economice să fie
bine apărate împotriva elementelor dușmănoase, teroriste, pentru victoria
revoliuției.
Tot în această perioadă am intervenit în câteva rânduri,
în zona pădurii Ciornuleasa, cu 20 de luptători.”
La finalul raportului
există și un centralizator din care aflăm: luptători pentru paza
întreprinderilor – 690; armament distribuit la luptători G.P. – 528; armament
distribuit la U.M. – 592; muniție distribuită – 58.900; luptători pentru paza
primăriei – 49; luptători pentru paza obiectivelor, intrări, ieșiri din oraș,
bancă, CEC, casierii al I.C.S.M. și alte obiective – 60.
Din răspunsul la nota telefonică nr. 20/01.08.
1990, la cererea procuraturii militare, privind participarea luptătorilor la
revoluția din decembrie 1989, pe care colonelul Costică Bîrsan îl transmite Comandamentului
Militar Județean Călărași la 12 august 1991, aflăm că:
“1. În
ziua de 19.12.1989, orele 16,00 pe baza ordinului telefonic dat de colonelul
Pîrcălăbescu Corneliu – Șeful de Stat major al Gărzilor Naționale s-a asigurat
organelor de militie din municipiul Călărași și Oltenița patrule formate din
2-3 luptători pe trei schimburi, înarmate cu pistoale mitralieră tip GP. Cal.
7,62 mm având câte 10 cartușe pe luptător.
În ziua
de 22.12. 1989, în jurul orei 17,00 s-a distribuit din magazia de armament al
foștilor activiști de partid cantitatea de 30 pistoale mitralieră și 2800
cartușe, iar începând cu orele 18,00-19,00 începe a se aduce de la unitățile
militare gestionare muniție, pe bază de ordin de transport și înarmarea
luptătorilor la cererea Președintelui Consiliului județean Călărași al
Frontului Salvării Naționale – avocat Tărăcilă Doru (actualmente senator),
ordin dat de col. Bîrsan I. Costică – șeful de Stat Major al Gărzilor
Patriotice, care fusese ales de către revolutionari Președintele Comisiei de
Apărare.
Scopul
înarmării luptătorilor: paza și apărarea întreprinderilor, instituțiilor și
celorlalte obiective economice; constituirea de baricade și paza acestora la
intrările și ieșirile din localități; supravegherea zonei bălților de pe brațul
Borcea și fluviul Dunărea pe mijloace specifice (bărci cu motor, șalupe); constituirea
de patrule mixte pentru menținerea ordinei și liniștei publice; nimicirea sau
capturarea elementelor teroriste; supravegherea spațiului aerian și terestru de
pe clădirile dominante din principalele localități; identificarea și
neutralizarea lansatorilor și colportorilor de zvonuri alarmiste; paza
magaziilor de armament al gărzilor patriotice; paza locurilor de depozitare a
ajutoarelor primite pentru populație împotriva țiganilor care aveau intenții
vădite de sustragere; însoțirea transporturilor auto pentru alimentația
populației cât și a transporturilor poștale.
2. Pe întreg teritoriul județului începând cu data de
22.12.1989, s-au distribuit pe luptători următoarele cantități de armament și
muniție: 12 pistoale model 1933 cal. 7,62 mm (pt. ofițeri); 2184 puști
semiautomate 7,62 mm tip GN; 30 buc. pistoale mitralieră Md. 1963 cal. 7,62 mm;
10 buc. puști semiautomate cu lunetă; 164 buc. puști mitralieră cal. 7,62 mm;
15 buc. mitraliere cal. 7,62 mm, Md. 1966.
Din acestea s-au distribuit la unitățile militare
construcții canal Oltenița următoarele: 774 buc. puști semiautomate tip GN; 6
puști mitraliere model 1964 cal. 7,62 mm; 259.600 cartușe cal. 7,62 mm, glonț
miez oțel scurt; 28.200 cartușe cal. 7,62 mm glonț obișnuit, lung; câte 40
grenade ofensive și 40 buc. grenade defensive.
La U.M. construcții canal Oltenița s-au distribuit:
10.200 buc. glonț lung și 25.400 buc. glonț scurt și 80 grenade.
3. În raport de îndeplinirea misiunilor, până la 15.II.1990
armamentul și muniția a fost strânsă de pe luptători și depozitată în unitățile
militare gestionare, fără a se constata lipsuri cantitative în armament și
muniție.
4. Misiunile de luptă enunțate la pct. 1 s-au executat pe
baza ordinului Statului Major al Gărzilor Patriotice, respectiv al șefului de
Stat Major col. Bîrsan I. Costică, pe baza hotărârii luate în comun cu Comisia
de Apărare a județului Călătrași...
Statul major al Gărzilor Naționale nu deține graficul
misiunilor executate de luptători cu indicarea persoanelor cât și durata
execuției.
5. Pe timpul revoluției au fost consumate 441 cartușe
glonț scurt cal. 7,62 mm. Respectiv în municipiul Călărași 271 buc. și în
orașul Oltenița 170 buc. cartușe glonț scurt consumate la Oltenița la U.M.
construcții canal.
Focul s-a executat de către luptători pe timpul
îndeplinirii misiunilor de luptă justificate prin: nesupunerea la somații în
baricade a diferitelor autovehicule; intrarea în zona acțiunilor de pază a
diferitelor animale și datorită lipsei de vizibilitate se executa focul asupra
acestora; existența unor focuri (din lemne) izolate îndeosebi pe baltă și erau
somați prin focuri de avertisment de a fi stinse și chiar executarea focului
asupra elicopterelor semnalate de U.M. radiolocație ca ținte unde din
documentarul prezentat Comisiei de Apărare au fost semnalate: - în ziua de
22.12.1989-4 ținte (nr.01-04); - în ziua de 23.12.1989 – 4 ținte (nr.51-54); -
în ziua de 24.12.1989 – 8 ținte (nr.81-88).
În ziua de 23.12.1989, orele 19,00. Lt. (rz) ing. Dumitru
Valeriu Anton fiind trimis în misiune la Combinatul Siderurgic Călărași de
către Comisia de Apărare a județului Călărași, pentru a verifica instalarea
punctelor de foc din baricadă, moare într-un accident rutier.
6. În
toată perioada desfășurării revoluției pe teritoriul județului nu au fost identificați
teroriști sau locuri de unde să se execute foc asupra luptătorilor, ca urmare
nu au fost victime și nici eroi căzuți la datorie cu excepția ing. Dumitru
Valeriu Anton caz raportat mai sus.(subl. ns. N.Ț,)
Și totuși, colonelul
Bîrsan – exagerând, desigur -, concluzionează: „...ca urmare a misiunilor de luptă foarte bine organizate și
desfășurate, Biroul Executiv al Consiliului județean Călărași al Frontului
Salvării Naționale cu nr. 1 și 2 din o8.o1.1990 (ce grabă!) adresează Dl.
Ministru al Apărării Naționale (de asemenea și Ministrului de interne – n.ns.
N.Ț.) rapoartele de propuneri pentru avansare la gradul următor al cadrelor
Statului major al Gărzilor naționale jud. Călărași care s-au distins în timpul
revoluției datorită căruia au fost evitate evenimentele sîngeroase și s-au pus
din prima clipă în slujba revoluției, luând la cererea F.S.N.-ului coordonarea
tuturor forțelor revoluționare, concepându-se sistemul de apărare, asigurând
paza tuturor obiectivelor, care în final au izolat focarele contrarevoluționare
și mai ales au dus la evitarea vărsărilor de sânge.
Ciudat, dar este scris
pe hârtie de fostul șef al Gărzilor Patriotice ;i de conducerea FSN în hârtiile
prin care s-au făcut propunerile. Noi ce mai putem spune. În județul Călărași
n-au fost teroriști, nu s-a tras decât accidental, n-au fost victime, în schimb
au fost luptători în revoluție și mulți, chiar prea mulți revoluționari, ceea
ce justifică – nu-i așa – existența revoluției și nu a loviturii de stat.