ALEGERILE LOCALE DE ALTĂDATĂ: CONTESTAŢII, PROMISIUNI, SPECTACOL IEFTIN

 

 

În ziua de 28 august 2020, s-a declanşat campania electorală, care se va finaliza cu alegerea în ziua de 27 septembrie 2020 a preşedintelui şi consilierilor judeţeni, dar şi a primarilor şi consilierilor locali, pentru următorii patru ani.

Chiar dacă în ceea ce s-a numit precampania electorală (adică campania dinaintea campaniei electorale) în afara unor atacuri la persoană, a scoaterii de la naftalină a unor lucruri arhicunoscute, a unor lovituri sub centură, totul a fost aproape de normalitate, dacă comparăm cu ceea ce se întâmpla în campaniile electorale desfăşurate în România ante şi interbelică şi chiar în primii ani de după evenimentele din decembrie 1989.

Şi pentru că suntem în campania electorală pentru alegerile locale (comunale cum erau denumite înainte de război), să amintim că în perioadele amintite, primarul era ales indirect, de către consilierii locali, fiind preşedinte de drept al Consiliului local care, spre exemplu, în anul 1928, la Călărași, era format din 14 consilieri aleşi şi 7 consilieri de drept. Consilierii de drept erau: Gh. Şt. Dudău – reprezentant al învăţământului profesional; preot Vasile Nanculescu – reprezentant al bisericii; dr. Ioan Buda Dăscălescu – reprezentant al sănătăţii publice; dr. vet. Anghel Antonescu – reprezentant al agriculturii şi domeniilor; N. Elefterescu – reprezentant al lucrărilor publice; George Vlădoianu – reprezentant al comercianţilor; Ath. Constantinescu – reprezentant al Consiliului judeţean şi două consiliere cooptate: Zoe Eliseu Iliescu şi Olga Emanoil Grădinescu. Trei locuri de consilier de drept erau descompletate şi urma să fie ocupate de reprezentanţii învăţământului primar, secundar şi al doilea reprezentant al Consiliului judeţean.

Dacă avem în vedere că atât Consiliul local cât şi Consiliul judeţean sunt nişte parlamente locale, ce hotărăsc cu privire la dezvoltarea comunităţilor care le-a ales, considerăm că politicienii acelor vremuri se gândeau mai mult decât cei de astăzi la comunităţile pe care le reprezentau. Trimiterea directă în aceste consilii a reprezentanţilor învăţământului de toate gradele, sănătăţii, bisericii, agriculturii, comerţului, confirmă acest lucru. Astăzi reprezentanţii acestor categorii profesionale au şansa de a ajunge în consiliul local sau judeţean doar dacă fac politică şi sunt trecuţi pe listele partidelor care câştigă alegerile (sunt puţine exemplele de independenţi ajunşi în aceste consilii, după decembrie 1989). Prin modalitatea de alegere de astăzi ajung în aceste consilii oameni care nu prea au legătură cu problemele comunităţii, singura lor preocupare fiind aceia de a ridica mâna după cum dictează interesele personale sau ale partidului din care fac parte.

           Pentru comparaţie vom prezenta unele aspecte din campaniile electorale interbelice.

Prezentând „Cronica electorală” pentru Călărași, ziarul „Epoca” – ziar conservator -, din 10 octombrie 1898, scrie despre felul cum își făcea campanie electorală primarul liberal și afacerile acestuia: „În ziua de 24 septembrie, trecut, primarul de Călărași a hotărât să facă, cu mare tămbălău, inaugurarea noului local de școală, clădire proiectată și pusă în lucrare încă din anul 1893.

Pe lângă reclama electorală ce spera să facă cu ocazia inaugurării, primarul a ales această zi și în scopul de a împiedica pe cetățeni să facă o primire strălucită d-lui Gh. Gr. Cantacuzino, care era așteptat în acea zi în localitate. Bietul primar nu și-a ajuns însă nici unul din scopuri.  

Într-un discurs, în care tot timpul și-a adus laude sie-și și administrației sale, primarul a încheiat solicitând voturile cetățenilor pentru viitoarele alegeri, promițând o mulțime de înfrumusețări în oraș, dacă va fi reales. La toate aceste laude și promisiuni, publicul auditor a răspuns printr-o indiferentă tăcere.

Plictisit de semnificativa tăcere a publicului, primarul nu s-a lăsat învins și a convocat o nouă întrunire intimă în localul primăriei…Pentru că la acea întrunire primarul Enescu nu a făcut decât să se laude, amintim aici câteva din faptele sale. Între multe altele, bunăoară, primarul Enescu și-a construit o pereche de case cu material din lucrările comunale și întrebuințând la lucru oamenii antreprenorilor, care aveau lucrările primăriei.

De când Enescu este primar al Călărașilor, pentru cele mai multe din lucrările de edilitate nu s-a ținut licitațiune publică; toate lucrările au fost date în regie. La construirea trotuarelor de bazalt, cu toate că lucrarea a fost luată în licitație de C. Gheorghiu, pe prețul de 1 leu și 10 bani m.p., totuși primarul de Călărași a făcut lucrarea cu societatea de bazalt pe prețul de 2,40 lei m.p.  Numai de la această lucrare, comuna a suferit paguba de 30.000 lei din diferența prețului pentru 25.000 m.p. de trotuar.

Pentru numirile în funcțiuni în serviciul primăriei, Enescu a inaugurat licitațiunea și nici un funcționar nu s-a numit în funcțiune, până ce nu a căzut la învoială și nu a plătit, fie prin anticipație, fie prin reținere din salarii, prețul ordinului de numire.

Funcționarii primăriei, pe lângă atribuțiunile lor, o mare parte din ei servesc de secretari de avocatură, samsari de procese și oameni de casă ai primarului. Localul primăriei este transformat în birou de avocatură, unde clienții intră și ies pe uși deosebite. Unul din funcționari, Mogoș, nu face altceva decât lucrările de avocatură și notariat ale primarului.

 Și încă multe afaceri de soiul acesta le face primarul Enescu în administrația comunală, pentru care își aduce laude. Până chiar și din firma primăriei și de la croitorul care  a făcut hainele copiilor săraci, a căutat să tragă beneficii.

Și cu toate astea, tot a îndrăznit să se laude!”

Ceea ce v-am prezentat este o mostră de denigrare a adversarului politic, dar dincolo de aceste acuze, trebuie spus că, în semn de prețuire,  pentru realizările sale ca primar al Călărașiului, o perioadă de timp, strada Slobozia a purtat numele primarului denigrat, adică s-a numit strada Petre C. Enescu.

Voința Națională din 12(25) februarie 1905

Au fost nenumărate situațiile când pentru motive întemeiate sau neîntemeiate alegerile au fost contestate. Din păcate, cercetarea contestațiilor o făcea un om al puterii, inspectorul comunal al plășii în care se afla comuna, iar decizia o lua prefectul, care în multe din cazuri respingea contestația și valida alegerile. Spicuim, în continuare din contestațiile găzduite de „Monitorul județului Ialomița”.

Referitor la alegerile pentru Consiliul local al comunei Mihai Viteazu, din 25 martie 1905, se menționează că: „În timpul când președintele secției de votare continua cu despuirea scrutinului, șeful garnizoanei Gheorghe Gh. Teșileanu, a pus cinci milițieni înarmați cu puști și baionete și îi invita să rostească vorbe amenințătoare contra locuitorilor alegători care erau în partida președintelui Comisiei Interimare, Gheorghe Teodorescu. Doi dintre alegători, Paraschiv Constantin și Radu Ichim Frățilă, au fost chiar arestați și ținuți în arest până când s-a încheuiat despuirea scrutinului.

Locuitorul Nicolae Gh. Stancu, chiar în sala unde aveau loc alegerile, a provocat scandal, i-a dat cu pumnii în cap locuitorului Radu Ichim Frățilă, pe care l-a îmbrâncit, dându-l pe ușă afară și băgându-l la arest cu concursul șefului de garnizoană”.

Locuitorul Matei Nicolae, în sala alegerii, sta cu o bâtă în mână, bâtă cu care l-a lovit în cap pe locuitorul Vasile Tudor, spărgând și geamul de la ușa primăriei.

Locuitorul Vasile Gh. Bucureanu stătea în ușa sălii de alegeri și se servea de o armă, lovind în cap cu patul puștii pe alegătorul Vasile Mitran.

De asemenea, locuitorul Ioniță Dumitru Radu, se servea de o armă procurată de șeful garnizoanei. Aflat în sala de alegeri a lovit cu patul puștii pe alegătorul Roman Dumitru și tot la fel s-a purtat și cu locuitorul Tudor Gh. M. Brașoveanu, care a fost bătut și dat afară din sala unde trebuia să voteze.

În „Monitorul Ialomiței” din 27 septembrie 1907, găsim contestația cu privire la alegerile pentru consiliul comunal din comuna Lehliu, desfășurate în ziua de 2 septembrie același an. Dintre motivele invocate de contestari, menționăm: Libertatea alegătorilor a fost oprită cu desăvârșire, căci cu două zile înainte de alegere, președintele Comisiei Interimare I. Georgescu (precizăm încă odată că, atunci când primarul era demis iar consiliul local își înceta activitatea, se instituia o Comisie Interimară, care gira treburile primăriei și organiza noi alegeri. Bineînțeles că de multe ori, președintele acestei comisii candida la funcția de primar) a mutat primăria într-o locuință a fratelui său și în ziua alegerilor, acesta „împreună cu frații săi și câțiva bătăuși au baricadat șoseaua cu amenințări și asforțări, cu îmbrânceli, a închis mai mult de jumătate din locuitori și în urmă îi trimitea la sala de vot, câte doi sub escortă în raza de 100 m, așa că locuitorii a trebuit să vie la vot pe la marginea satului”.

În aceieași contestație se mai precizează că: „Au votat zece locuitori fără drept, în locul altora care au lipsit din comună, și alegătorul A. Petculescu a încunoștiințat despre aceasta pe președintele biroului în momentul când voia să voteze locuitorul G. Manoilă, în locul locuitorului Manoilă Stan, care lipsea din comună. Conduși toți acei locuitori la locul de vot de către alesul I. Georgescu cu oamenii săi. Locuitorul S. Popa, în ziua alegerii era la spital la București și se găsește pe lista de vot că a votat”.

În același „Monitor” găsim și contestația cu privire la alegerile din comuna Șocariciu (Unirea, de astăzi). Astfel aflăm că „consilierul T. Nițu și S. Ștefan, au păzit pe locuitorii ce veneau de la bâlciul Călărași, în ziua alegerii și ajutați de consilierii Fl. G. Chiru și G. N. Mazăre, care stau și ei de pază în calea oamenilor între Șocariciu și Beilic, se suiau în căruțele lor și forțat îi dă jos la primărie silindu-i a vota pe Vasilescu”.

La 11 februarie 1926, un grup de alegători din Călăraşi se adresau preşedintelui Biroului electoral al judeţului Ialomiţa (reşedinţa judeţului era oraşul Călăraşi), arătând că: „Pentru alegerile comunale ale oraşului Călăraşi, care au loc la 19 februarie 1926, de către propunătorii listei ce are ca semn o linie verticală (liberalii – n.ns.) s-a propus printre candidaţi ca consilier supleant... un anume Stănescu Ghiţă, din cătunul Măgureni, pendinte de oraşul Călăraşi.

Sursa foto: Constantin Tudor

Ori, Stănescu Ghiţă din Măgureni, propus ca consilier supleant, nu există şi nu este înscris ca alegător în listele electorale ale oraşului Călăraşi.”

În baza legii de unificare administrativă cerea să fie declarată nulă şi neavenită lista cu semnul electoral o linie verticală şi să hotărască ca ea să nu figureze în buletinele de vot.

Un alt grup de alegători şi candidaţi înscrişi pe lista nr. 1 pentru consiliul comunal, contestau lista nr. 2, cerând să fie declarată nulă fiindcă unul dintre candidaţii propuşi, Constantin C. Ion, al 15 - lea pe listă nu este alegător şi nu figurează în listele de alegători din oraşul Călăraşi.( O fi verificat cineva listele cu alegătorii din municipiul Călăraşi, după dezastruosul recensământ desfăşurat în anul 2012. Dacă a făcut-o, sigur a avut multe surprize).

Pe listă figurau candidaţii Vasile N. Stanciu şi Ion F. Buricescu - două din personalităţile Călăraşiului interbelic -, care fiind profesori la Liceul Ştirbei Vodă erau consideraţi funcţionari ai Statului şi deci „incompatibili cu mandatul de consilier comunal”.

Biroul electoral judeţean luând în dezbatere cele două contestaţii şi având în vedere că art. 175 din Legea pentru unificarea administrativă, prevede că  „propunerea candidaturilor se face, pentru comune, cu cel puţin opt zile libere înainte de ziua fixată pentru votare şi aceasta până la ora 18,00 a ultimei zile utile -, de unde rezultă în lipsă de un text precis, că şi contestaţiile ce s-ar ivi în contra candidaturilor propuse urmează a fi adresate tot înăuntrul citatului termen, adică până în seara zilei de 10 februarie -, că întrucât ambele contestaţii sunt introduse după expirarea termeneului prevăzut de citatul text – urmează ca ele să fie respinse ca tardive” le respinge.

Dintr-o circulară a Ministerului de Interne  cu nr. 3990 C din 19 martie 1927 reţinem: „Ca urmare la ordinul circular nr. 25220 din 12 octombrie 1926 şi conform dispoziţiunilor art. 162, alin. penultim din legea pentru unificarea administrativă, nu pot fi aleşi membrii aceluiaşi consiliu rudele până la al patrulea grad inclusiv, iar în cazul când s-ar ivi aceste eventualităţi va fi preferat cel mai în vârstă din cei aleşi.

Fiind sesizaţi că, în unele comisii comunale figurează în calitate de consilieri soţul şi soţia, în altele figurează doi cumnaţi, avem onoarea a vă face cunoscut că, întrucât legea nu face distincţiune între rudele de sânge, afini şi colaterali, dispoziţia fiind generică, pentru rudele până la al patrulea grad inclusiv, urmează că şi afinii intră în această categorie.

Prin urmare, soţul şi soţia, precum şi cumnaţii nu pot fi, simultan, membrii aceluiaşi consiliu comunal, ei intrând în prevederile art. 162 din citata lege şi vă rugăm să binevoiţi a lua măsuri în consecinţă, acolo unde va fi cazul”.

La 11 noiembrie 1927 avem înregistrată către prefectul judeţului următoarea contestaţie: ”Candidaţii partidului liberal (lista nr. 2) la alegerile complementare, pentru consiliul comunal al comunei Călăraşi, în conformitate cu dispoziţiunile art. 129 alin. 2 din legea pentru unificare administrativă, contestă procesul-verbal al biroului secţiei de votare Călăraşi, din 9 noiembrie 1927, prin care s-a atribuit listei nr. 1, fără semn, un mandat de consilier comunal (sau local) de către domnul preşedinte al secţiei de votare şi cărei liste i s-a atribuit o cincime din numărul mandatelor.

Motivele contestaţiei erau: 1) Lista nr. 2 întrunind un număr de 976 voturi faţă de 510 voturi date listei nr. 1, urma ca totalitatea mandatelor să se atribuie listei nr. 2, deoarece fiind vorba de o alegere complementară, deci parţială, nu se poate aplica principiul cincimii la această alegere parţială.

În fapt, minoritatea din Consiliu are deja cincimea atribuită în urma alegerii ordinare din februarie 1926, ca atare nu se mai putea în această alegere parţială să se acorde o a doua cincime listei minoritare.

2) Legea pentru unificarea administrativă nearătând că la alegerile complementare şi de preînnoire se aplică sau nu această cincime, în tăcerea legii acesteia trebuie să aplicăm principiul pus în legea electorală din 1926, prin art. 28, după care în caz de alegeri parţiale se proclamă ca alese listele sau candidaţii care au întrunit cel mai mare număr de voturi. Art. 197 din legea pentru unificarea administrativă pe care s-a întemeiat biroul secţiei de votare, spune numai că aceste alegeri se efectuează ca şi cele ordinare, însă nu vorbeşte nimic de atribuirea mandatelor şi ca atare este de aplicat principiul din art. 98 alin. ultim al legii electorale”.

Cere să se acorde listei nr. 2 totalitatea mandatelor în număr de 5, plus 2 supleanţi. Luând în dezbatere contestaţia candidaţilor listei nr. 2 prin care se susţine că „rău s-a atribuit de preşedintele secţiei de votare Călăraşi, cincimea mandatelor listei minoritare nr. 1 în frunte cu Ioan Bătrânu, deoarece la alegerile ordinare din februarie 1926, deja s-a atribuit cincimea mandatelor minorităţii din consiliul comunal al comunei Călăraşi”, prin deciziunea nr. 217 din 18 noiembrie 1927, admite ca întemeiată contestaţia semnată de Ştefan Şerbănescu şi ceilalţi candidaţi de pe lista nr. 2 la alegerea complementară de consilieri comunali din 9 noiembrie 1927, la oraşul de reşedinţă Călăraşi şi în consecinţă se atribuie toate mandatele listei nr. 2, în număr de 5 consilieri şi 2 supleanţi, după cum urmează: Ştefan Şerbănescu, Ion R. Moţoi, Leonida Petrescu, Ştefan Popescu şi Epifan Voiculescu – consilieri, Alexe Nestea şi Mihai Preda – supleanţi.

Continuând cu contestaţiile ne oprim la cea din 2 martie 1926, după alegeri, prin care un grup de alegători contestă alegerea listei în frunte cu G. Cristodorescu (semn electoral o linie verticală), în ziua de 19 februarie 1926, pentru următoarele motive:

1) unul din consilierii aleşi era condamnat conform art. 327 Cod Penal, la 15 zile închisoare „pedeapsă infamantă”, după cum se dovedea din certificatul Tribunalului Ialomiţa şi foaia matricolă a biroului mobilizării, din care „se constată că, consilierul Dumitru Marinescu nu trebuie să figureze pe lista de candidaţi, deci întreaga listă este nulă pentru că nu conţine numărul legal de candidaţi”;

2) consilierii aleşi, Ion R. Moţoi şi Ilie Marinescu, deţineau cu chirie de la comună „gherete pentru vânzarea cărnii şi a peştelui, consideraţiuni pentru care devin incompatibili cu calitatea de consilier comunal, aşa încât şi pentru acest motiv alegerea acestei liste trebuie anulată”.

 Şi astăzi, mulţi dintre cei ce aspiră la un loc de consilier local sau judeţean , o fac în primul rând cu gândul la afaceri pentru ei şi pentru partid şi mai puţin la binele comunităţii din care provin şi în care-şi duc viaţa de zi cu zi.

Contestatarii susţineau că: „Se poate dovedi cu acte, dacă cei doi nu recunosc”.   

3) preşedintele biroului electoral „a refuzat să primească  la vot alegători care nu aveau carte de alegător, dar erau înscrişi în liste şi-şi puteau dovedi identitatea”.

Trecând de la contestaţii la alte evenimente electorale, vom aminti ceea ce consemna ziarul „Acţiunea”, care apărea la Călăraşi, în numărul din 9 februarie 1930, referitor la desfăşurarea campaniei electorale: „Agenţii electorali au fost mobilizaţi, entuziasmaţi de sentimentele patriotarde şi idealiste ale partidului, încălziţi de comanda şefului (adeseori, de rachiu), prevăzuţi cu ghioage (argumente convingătoare) s-au răspândit în marea mulţime să cucerească sufragiile cu mirajul promisiunilor”, iar mai departe consemna: „A fost chemat umilul cetăţean să-şi exprime părticica sa de suveranitate prin vot, să-şi orânduiască cârmuirea care să-l protejeze şi să-i uşureze existenţa. S-a smuls din toropeală ca să-l alimenteze cu naivitatea lui un zgomot de bâlci în care politicienii – ca o trupă de artişti de circ -, au avut rolul să atragă pe spectator cu o mască de clovn. S-a amuzat alegătorul de acest spectacol zgomotos şi gratuit, a păşit cu încredere şi mândrie în cabina de votare, şi-a dovedit puterea murdărind hârtia şi s-a întors apoi acasă ca să mestece  aceiaşi sărăcie”.

Odată ajunşi în consiliu, atât consilierii aleși, cât și cei de drept, trebuia, așa cum ar trebui și astăzi, să fie preocupaţi numai de interesele comunităţii. Iată un exemplu în acest sens. La 26 mai 1930, cu ocazia constituirii consiliului local, Gh. Cristodorescu a citit o declaraţie semnată de 14 consilieri liberali: „Subsemnaţii, membrii aleşi în consiliul comunal al oraşului Călăraşi, ţinem să declarăm următoarele: Întrucât noile consilii comunale au fost alese şi sunt menite a funcţiona pe temeiul noii legi de organizare administrativă, care tinde să schimbe cu desăvârşire caracterul de stat unitar al României întregite.

Intrucât această lege s-a inspirat în ceea ce priveşte viaţa comunală de la legislaţia Rusiei ţariste, iar în ceea ce priveşte viaţa judeţeană de la concepţiile perimate ale monarhiei Habsburgice, ducând prin aceasta la reînvierea regiunilor din vremea subjugării poporului român.

Întrucât prin această lege se încalcă dispoziţiunile Constituţiei, se renasc tendinţele regionaliste în forma lor cea mai primejdioasă şi se pun asupra contribuabililor sarcini noi numai pentru creaţiuni bugetare inutile.

Întrucât prin noua împărţire administrativă multe sate cu populaţie destul de numeroasă, rămân lipsite de administraţiuni comunale proprii, ajungându-se astfel în locul unei descentralizări reale la o adevărată destrămare naţională.

Consecvenţi cu atitudinea Partidului Naţional Liberal faţă de această lege, declarăm că participarea noastră la această şedinţă de deschidere rămâne cu înţelesul unei protestări hotărâte împotriva legii administrative astăzi în fiinţă.

Cu toate presiunile ce s-au întrebuinţat în aceste alegeri comunale, cu toate ingerinţele ce administraţiunea, prin reprezentanţii guvernului le-au făcut, cu toate fărădelegile şi valoarea secretului votului prin cheile ce s-au dat alegătorilor comunali, totuşi 910 alegători conştienţi şi liberi pe voinţele lor ne-au trimis aici ca să protestăm în numele lor pentru reaua şi destrăbălata administraţiune ce aţi făcut până acum (era vorba despre administraţia naţional – ţărănistă - n.ns) şi este suficient să vă amintim crima ce s-a comis contra unei  populaţii de 15.000 de locuitori, dându-le o pâine de două ori mai scumpă decât preţul real şi de o fabricaţiune mizerabilă.

Slujitori credincioşi ai intereselor comunale pe care le reprezentăm, declarăm că vom interveni ori de câte ori va fi nevoie, în afară şi înăuntru acestui consiliu pentru apărarea acestor interese şi vom căuta să împiedicăm agravarea urmărilor nenorocite pe care le poate avea punerea în aplicare a noii legi administrative, pentru ca astfel să înlesnim opera de mâine care va trebui, prin desfiinţarea legii actuale, să redea vieţii judeţene organizarea ei normală şi corespunzătoare atât nevoilor gospodăriei locale cât şi intereselor superioare de stat”.

Prezent la şedinţă, prefectul - ca reprezentant al Guvernului -, a intervenit, arătând că nu permite să se citească o asemenea declaraţie, concepută în termeni necuviincioşi la adresa guvernului şi gospodarilor comunei şi a suspendat şedinţa pentru cinci minute.  Într-o scurtă discuţie a rugat pe consilieri să se dezbrace de orice patimă politică şi gândul tuturor să fie îndreptat numai la interesele comunei, așa cum ar fi normal cu toți cei ajunși după alegeri în asemenea poziții.