Istoria regasita

GIUSEPE CICONI – CONSTRUCTOR AL UNOR CLĂDIRI EMBLEMATICE ALE CĂLĂRAȘIULUI

Sub aspect edilitar, Călărașiul a cunoscut o perioadă plină de realizări la sfârșitul secolului XIX și în prima parte a secolului XX. Atunci au fost ridicate multe dintre clădirile publice emblematice ale orașului: Cazărmile regimentului 5 Ialomița nr. 23, Școala nr. 1 (Gimnaziul Carol I de astăzi), Primăria (astăzi Muzeul Municipal Călărași), Spitalul județean, Școala nr. 1 de fete, Școala nr. 2 de băieți, Palatul Administrativ și de Justiție cu locuința Prefectului; Cazarma Pompierilor, Școala nr. 2 de fete, Cazarma regimentului 20 Artilerie, Cazarma regimentului 5 Călărași, Școala nr. 1 de băieți, Cazinoul din Parcul Comunal, Căpitănia Portului Călărași, etc., etc. La acestea pot fi adăugate o serie de clădiri particulare, dintre care amintim doar Casa Ana și Marinache Popescu (azi sediul Direcției pentru Cultură) și Casa Bădulescu (așa zisa Poștă Veche). Multe dintre aceste clădiri, scăpate de furia buldozerelor care au măturat mare parte din arhitectura veche a orașului, adevărate bijuterii arhitectonice, reprezintă și astăzi un motiv de mândrie pentru orașul de la cotul Borcei și locuitorii săi.

Constructor al unora dintre aceste superbe clădiri a fost un italian, Giusepe Ciconi, ajuns pe meleaguri călărășene într-o perioadă când italienii veneau în România în căutare de locuri de muncă, în ultima parte a secolului XIX și nu cum se întâmplă astăzi când sute de mii de români caută de muncă în Italia.

Giusepe Ciconi a fost amintit ca antreprenor de lucrări sau arhitect, de toți cei care – cunoscători sau mai puțin cunoscători ai istoriei orașului nostru -, au scris despre o parte din clădirile pe care le-a edificat. Mărturisesc că nici eu nu știam prea multe despre celebrul antreprenor, în afară de faptul că a ridicat în calitate de antreprenor, clădiri cum ar fi: Spitalul județean, Palatul Administrativ, Cazarma Pompierilor, Școala nr. 2 de fete, a terminat Școala nr. 1 de băieți și a devenit călărășean prin căsătorie.

În 16 iulie 2012, am fost solicitat să ofer unele informații despre Giusepe Ciconi, de doamna Oana Marinache, istoric de artă, președinta Asociației Istoria Artei, care scria monografia „Cristofi Cerchez, un vechiu arhitect din București”. Aflase din surse din familia arhitectului că acesta ar fi avut un frate Petre Cerchez, care s-a căsătorit cu fiica arhitectului Ciconi, care a construit un liceu în Călărași și mă ruga să-i confirm dacă informația este reală sau nu. Solicitarea doamnei Oana Marinache mi-a zgândărit curiozitatea și pentru a confirma cele auzite din surse ale familiei Cerchez, am pornit la cercetarea documentelor. Nu am reușit să aflăm când a sosit în Călărași Giusepe Ciconi, despre care în documente se spune că era inginer și antreprenor de lucrări publice, dar în anul 1887, anul construirii sediului vechi al Spitalului județean era în orașul de la cotul Borcei.

Spitalul județean construit în anii 1887-1888,

în circa o jumătate de an de Giusepe Ciconi

Giusepe Ciconi, conform actului de naștere eliberat de parohia Basilica Sfântul Apostol Petru din Veneția, s-a născut la data de 5 noiembrie 1853, în Veneția, părinții săi fiind Giovani Batista Ciconi și Scarfe Maria Angela. La momentul sosirii în Călărași era căsătorit cu Luisa Amalia, de origine germană. Această primă soție a lui Giusepe Ciconi, a decedat la data de 28 martie 1888, la vârsta de 33 de ani, în casa situată în Călărași pe strada Piața Carol I. Moartea a fost constată de medicul spitalului din Călărași Anghel Ionescu, martori fiind Herve August – antreprenor de lucrări și Ludwig Meșter – farmacist.

Rămas văduv, pe meleaguri străine, Giusepe Ciconi nu va sta pentru multă vreme în această ipostază. La 12 octombrie 1889, inginerul Giusepe Ciconi se căsătorește cu Maria Dimitrie Becarian, născută în București, la 27 aprilie 1867, fiica lui Dimitrie Becarian – avocat, fost membru al Tribunalului Ialomița și judecător de instrucție la acel tribunal și al Ecaterinei Becarian – menajeră (ocupația principală a femeilor în acea perioadă era menajul casei, casnică, cum s-ar spune astăzi). La dosarul de căsătorie au fost depuse următoarele acte: actul de naștere al lui Giusepe Ciconi; actul de naștere al viitoarei soții; actul de moarte al primei soții; actul de moarte al tatălui, decedat la Veneția la 22 octombrie 1884; actul de moarte al mamei, decedată la Veneția la 22 decembrie 1867. Au participat la ceremonia de căsătorie, oficiată în clădirea nouă a primăriei (azi sediul Muzeului Municipal Călărași), de Ghiță Dimitrescu ajutor de primar și ofițer de stare civilă: părinții soției, martori din partea soțului: Procop Dimitrescu – avocat și Grigorie Palada – inginer, iar din partea viitoarei soții: Elie (Ilie) Ștefănescu – avocat și lt. Col. Nicolae Ionescu – militar.

La căsătorie viitoarea soție a primit ca dotă următoarele bunuri(mulțumesc d-lui Constantin Tudor pentru că mi-a pus la dispoziție actul dotal):

„Declarațiune

Subsemnatul G.D. Ciconi, de profesiune antreprenor de lucrări publice, domiciliat în Călărași, strada Independența nr. 58, declar printr-acest act că în cazul când autoritatea superioară militară competinte ar aproba căsătoria fiicei mele Antoaneta (născută din căsătoria mea cu Maria născută D. Becarian) cu dl locotenent Petre Cerchez, oficer din regimentul 5 Ialomița nr. 23 cu garnizoana în Călărași, voi constitui ca dotă fiicei mele Antoaneta, următoarea avere:

1) Casele compuse din două camere, una cameră și antreu la mijloc, cu locul lor din Călărași învecinat cu strada Independența nr. 58, proprietate a mea, cumpărat locul cu actul autentificat la nr. 775/95 de la Ancuța Ghiță Nicolescu, iar casele construite de mine.

2) Casele cu locul lor cu fața în Bulevardul Traian al orașului Călărași, compuse din șase camere, trei antreuri, dependințe. Din acest imobil, locul cu clădirile ce erau pe dânsul în 1890, sunt proprietatea soției mele Maria, dăruite de părinții ei cu actul de danie nr. 381/89, casele însă adică clădirile, au fost refăcute și mărite de mine mai în totul.

3) Casele cu locul lor cu fața în Bulevardul Traian al orașului Călărași, nr. 55, compuse din cinci camere, un antreu și un culoar, proprietate de moștenire a soției mele Maria, atribuită ca parte a sa de moștenire din averea răposatei sale mume Ecaterina D. Becarian, prin partajul făcut prin testamentul său autentificat sub nr. 1605/905 de tribunalul Ialomița.

4) Trusoul compus din bijuterii, efecte de îmbrăcăminte, lenjerie și mobilier în valoare de lei 5500.

5) În numerar lei două mii.

Drept aceea am făcut în scris această declarațiune, rugând pe onor tribunal de Ialomița a-i da autenticitatea legală. /ss/ G. Ciconi.”

Casa din b-dul Traian primită ca dotă. Foto: Constantin Tudor

La nici nouă luni de la căsătorie, la 10 iunie 1890 se năștea Antonetha Luissa Eleonora, în casa părinților săi situată pe strada Independenței nr. 56, fiica lui Giusepe Ciconi – antreprenor de lucrări publice cu domiciliul declarat în Veneția, Via Garibaldi, Regatul Italiei și Maria, soția sa de profesie menajul casei.

Informația solicitată de doamna Oana Marinache era confirmată. Giusepe Ciconi a avut cel puțin o fiică. Spunem cel puțin o fiică, deoarece din unele informații rezultă că ar fi avut două fiice. Astfel, în octombrie 1896, Regele Carol I și Regina Elisabeta s-au deplasat cu trenul regal la Constanța. Ca de fiecare dată, au fost întâmpinați de autoritățile din Călărași, în gara Ciulnița. Aici, Regele și Regina au coborât din tren și s-au întreținut cu autoritățile, între persoanele prezente fiind și familiile Becarian și Ciconi. „Două drăgălașe fetițe ale d-lui Ciconi, au oferit M.S. Reginei buchete de flori, pe care M.S. însăși le-a dus la tren, cu brațele încărcate și a mulțumit fiecăruia în parte.” Tot acum, M.S. Regina a vorbit cu doamnele care se aflau pe peron și „a sărutat pe copilele d-lui Ciconi”. Rămâne ca cercetări viitoare să confirme sau nu și existența celei de a doua fiice.

La vizita făcută la Călărași, în anul 1904, Regina a rămas pe iaht, unde s-a întreținut cu doamnele din protipendada călărășeană. Pe vas au urcat și câteva eleve, „D-ra Ciconi a recitat pe vapor un prea frumos prolog, iar regina adânc mișcată i-a mulțumit mângâind-o pe obraz.”

Clădiri ridicate de Giusepe Ciconi