MONUMENTUL
EROILOR CĂLĂRĂȘENI DIN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL
Inițiativa ridicării
unui monument în cinstea eroilor călărășeni morți în războiul pentru întregirea
neamului, a aparținut președintelui Comisiei Interimare a orașului Călărași
(carea ținea locul primarului și Consiliului local, până la organizarea de noi alegeri),
care se adresa la 5 februarie 1925 tuturor șefilor autirităților civile și
militare și fruntașilor comerțului din localitate, aducându-le la cunoștință
că: “În toate
comunele, chiar și în cele rurale
(era, desigur, o exagerare, numărul monumentelor ridicate până în acel moment
fiind destul de redus – n.ns. N.Ț.) s-au
ridicat monumente pentru eroii neamului. În orașul nostru nu s-a constituit
nici chiar un Comitet de inițiativă, pentru acest obol de recunoștință, pentru
cei ce și-au jertfit tot ce a fost mai scump, pentru patrie și întregirea
neamului. Am simțit dar, de a mea datorie, de a lua inițiativa formării unui
Comitet, care organizându-se să lupte pentru înfăptuirea unui Monument
Comemorativ, care să fie așezat în locul cel mai de cinste din oraș, loc ce va
fi pus gratuit de comună la dispoziția Comitetului pentru așezarea acestui
monument”.
În finalul apelului
său, președintele Comisiei Interimare, avocat Gheorghe Cristodorescu, îi ruga
pe cei menționați în adresă să se întrunească în ziua de 15 februarie 1925, ora
10 dimineața, „pentru a ne chibzui și
organiza în scopul mai sus arătat”.
Dând curs apelului
lansat de președintele Comisiei Interimare, un număr de 25 de personalități ale
orașului, între care amintim pe N. Săndulescu, G.V. Constantinescu, dr. P.
Samarian, M.Gh. Echisciolu, Stelian
Bogdănescu, Jaques Finți, s-au întrunit în sala de consiliu a primăriei pentru
a se constitui un comitet pentru „strângerea
fondurilor necesare la ridicarea unui Monument în acest oraș, care să eternizeze
memoria Eroilor morți pentru apărarea patriei și întregirea neamului”.
După ce președintele
le-a explicat pe larg scopul constituirii comitetului și modul în care urma să
fie strânse fondurile necesare, s-a aprobat constituirea unui comitet de acțiune
compus din 23 de persoane, între care: prefectul județului, comandantul
garnizoanei și cei ai corpurilor de trupă din garnizoană, comandantul Cercului
de Recrutare, președintele Tribunalului Ialomița – secțiile I și II,
președintele Comisiei Interimare, medicul spitalului și cel al județului,
directorul liceului „Știrbei Vodă”, președintele Camerei de Comerț și
Industrie, președinții comitetelor israelite din oraș – Jaques Finți și B.
Pereț, bancherul D. Mateescu, decanul Baroului de avocați, căpitanul portului
Călărași, Aurelian Pană – mare proprietar, președintele Sindicatului agricol
din Ialomița, Protoiereul D. Dobre, D. Ranetescu – directorul Băncii
Sindicatului agricol Ialomița, polițaiul orașului și Ștefania Dervescu –
institutoare, văduvă de război.
Dintre aceștia s-a
ales un comitet de conducere compus din Gheorghe Cristodorescu – președinte,
Ștefania Dervescu și col. I. Prușan, comandantul Regimentului 23 Infanterie –
vicepreședinți, Jaques Finți – casier și Maria Gh. Echisciolu – secretară. În
privința mijloacelor ce urma să fie folosite pentru strângerea fondurilor
necesare s-a căzut de acord a se forma carnete – cărămizi de 20, 100, 500 și
1000 lei, care urma să fie plasate cât mai repede.
Dr. Pompei Gh.
Samarian a propus ca cei ce donau sume mai mari de 5000 lei, să fie înscriși în
Cartea de Aur a Monumentului, carte ce urma să se păstreze la primărie,
propunere ce a fost aprobată de cei prezenți. (Dacă a existat un asemenea
document, nu avem nici o informație, deoarece nu s-a păstrat și nici
documentele nu amintesc de existența acesteia).
După primirea apelului
președintelui Comisiei Interimare, la 12 februarie 1925, căpitanul Portului
Călărași, Ioan Măcărescu (absolvent al Școlii fiilor de Marină, înființată de
colonelul Nicolae Dumitrescu Maican, la Galați, în anul 1882 și fost marinar pe
bricul „Mircea”, încă de la primul voiaj al acestuia), îi aducea la cunoștință
că la serbarea Marinei Militare din 7 septembrie 1924, s-a strâns suma de
13.794 lei și 40 bani ce a fost depusă la Banca agricolă din Călărași de către
Societatea Mormintele Eroilor – filiala Călărași. Îl ruga să facă demersurile
necesare pentru ca suma respectivă să se constituie în „primul fond, pentru ridicarea unui monument al eroilor în orașul
Călărași, lucru ce a fost admis de Marina Militară”.
La 4 aprilie 1925, Gh.
Cristodorescu se adresa Direcției Generale a Asistenței Sociale din Ministerul
Sănătății Publice, Muncii și Ocrotirilor Sociale, arătând că în orașul nostru “printr-o
regretabilă și completă lipsă de inițiativă”, nu s-a făcut nimic în privința ridicării unui monument
și ruga stăruitor să binevoiască a da aprobarea pentru a se apela la
contribuția benevolă a publicului, „care
întotdeauna și-a dat obolul atunci când a fost vorba de asemenea opere”.
Pentru sporirea fondurilor
necesare ridicării monumentului, Comitetul de inițiativă, împreună cu
Societatea Mormintele Eroilor, a organizat serbări în ziua de 1 mai 1925, în
parcul comunal.
La 25 mai 1925,
președintele Comitetului de inițiativă
se adresa sculptorului Teodor Burcă din București, rugându-l să trimită,
dacă este posibil, fotografiile monumentelor executate de el în alte orașe din
țară, pentru ca Comitetul „să se poată
pronunța care ar fi cel mai indicat pentru orașul Călărași”. Teodor Burcă,
a urmat Școala de arte și meserii din Craiova și Școala de arte frumoase din
București, apoi Școala de Arte Decorative din Viena, după care a studiat și la Academia
„Julian” din Paris, între 1911 – 1913. S-a remarcat ca un sculptor remarcabil,
realizând numeroase monumente închinate eroilor români din primul război
mondial.
La 12 iunie același
an, Teodor Burcă răspundea scrisorii președintelui Comitetului trimițând și
oferta amănunțită pentru monumentul ce urma a fi ridicat pe locul destinat în
fața catedralei, precizând că: „Prețul
corespunde cu proporțiile mărite ce am fost silit să dau acestui monument spre
a-l pune în concordanță cu dimensiunile locului”. Erau trimise și două
clișee fotografice. Conform acestei oferte, fundația urma să fie lucrată în
beton la 60 cm adâncime, iar baza monumentului să fie înaltă deasupra solului
într-o pantă dulce spre a fi plantată cu flori. Soclul urma să fie pătrat, cu
dimensiunea la bază de 2,10 m și cu o înălțime totală de 2,85 m.
În față o placă de
marmură albă era destinată pentru dedicația monumentului; pe cele două laturi
(profile) urma să fie așezat câte un basorelief în bronz reprezentând luptele
de la Mărăști și Mărășești, iar pe latura dinapoi se va săpa numele Comitetului
de inițiativă.
În față o placă de
marmură albă era destinată pentru dedicația monumentului; pe cele două laturi
(profile) urma să fie așezat câte un basorelief în bronz reprezentând luptele
de la Mărăști și Mărășești, iar pe latura dinapoi se va săpa numele Comitetului
de inițiativă.
La baza plăcii de
marmură din față se aplica în bronz trofee reprezentând o cască soldățească
înconjurată de lauri, iar deauspra plăcii de marmură urma să fie săpată în
piatră o ghirlandă tot de lauri.
Statuia trebuia să
reprezinte “un soldat în ținută de campanie cu arma la picior și cu
mâna streașină la ochi, care privește în zare Dunărea simbolizând forța veșnic
trează a Armatei Române care, după ce a realizat România Mare o va păstra
străjuind-o în toate primejdiile”, cu o
înălțime de 2,20 m și se turna în bronz artistic.
Înălțimea generală a
monumentului urma să fie de 5,05 metri.
În privința prețului,
în ofertă se preciza că: „Costul
întregului monument complet așezat și gata pentru inaugurare mă oblig a-l
executa cu suma de 340.000lei”, sumă ce urma a fi plătită astfel: 100.000
lei la aprobarea ofertei, 100.000 lei la terminarea soclului în piatră, 120.000
lei la turnarea în bronz a statuiei, iar restul de 20.000 lei la completa
terminare a monumentului.
Termenul livrării
întregului monument era de 14 luni de la aprobarea ofertei.
Întruniți în localul
primăriei la 20 iunie 1925, membrii Comitetului admiteau oferta lui Teodor
Burcă și hotăra încheierea contractului. Oferta fiind aprobată, era încheiat și
contractul în care se stabilea că monumentul va fi executat conform machetei
trimisă odată cu oferta și va fi gata la 1 noiembrie 1925.
În contract era
stabilită și modalitatea de plată a celor 340.000 lei.
Primăria hotăra să
contribuie la construcția monumentului cu suma de 50.000 lei, sumă ce era
ordonanțată la 6 iulie 1925, pentru a se plăti sculptorului prima rată.
În scrisoarea adresată
Comitetului de inițiativă, la 30 iulie 1925, Teodor Burcă arată că n-a putut
lua un soldat care să-i servească drept model și ruga să intervină organelor în
drept pentru a-i trimite la atelierul său din București „un soldat chipeș care să-mi servească de model timp de 1 ½ lună”. Totodată, informa că a turnat
în bronz basoreliefurile și accesoriile, iar soclul de piatră avansa din zi în
zi.
În urma demersurilor
întreprinse, la 2 august 1925, Regimentul 20 Obuziere comunica primăriei că a
destinat pe sergentul Toma Dumitru pentru a fi pus la dispoziția sculptorului
T. Burcă, începând cu data de 11 august când era scos de la drepturile de
hrană, la regiment.
Întrucât în ziua de 25
septembrie 1925 urma a se pune piatra fundamentală a monumentului, cu o zi
înainte – întruniți în ședință – membrii Comitetului încheiau următorul act
comemorativ: „În al 11 lea an de glorioasă domnie a Majestății Sale Regele Ferdinand
I al României, Prim Ministru și Ministru de Interne fiind I.I.C. Brătianu,
Patriarh Miron Cristea, Ministru de Război general Gh. Mărdărescu, Ministru al
Artelor Al Lapedatu, prefect al județului Ialomița Ion Bogdan Munteanu,
președinte al Comisiei Interimare a orașului Călărași Gh. Cristodorescu,
vicepreședinte N. Popescu-Băleni, Protoiereu al județului Preot Econom D.
Dobrescu, comandant al Garnizoanei colonel Gh. Divari, membri în Comisia
Interimară a orașului: I.P. Dragomirescu, D. Marinescu, V. Andreescu, Niță
Anghel, I.R. Motani, Ilie Marinescu, St. Popescu, Ilie C-tinescu, Pr. V.
Nanculescu,
s-a pus piatra fundamentală acestui monument drept recunoștință și admirație
eroilor din orașul Călărași, morți în războiul pentru întregirea neamului 1916
– 1918, din inițiativa unui comitet de cetățeni a acestui oraș cu fondurile
adunate prin danie publică.
Această
operă s-a ridicat prin stăruința unui comitet având ca președinte pe Gh.
Cristodorescu și s-a conceput și executat de către sculptorul Th. Burcă.”
La 26 septembrie 1925, Comitetul pentru
ridicarea monumentului era înștiințat că Societatea Anonimă pentru distribuirea
produselor petrolului se înscrie cu suma de 3000 lei contribuție pentru
desăvârșirea operei, iar Banca Națională a României comunica că nu poate veni
în sprijin, deoarece fondul de ajutoare
era complet epuizat.
În schimb, circumscripția Călărași a Fabricii și
rafinăriei de zahăr “Danubiana” Giurgiu dona
“cu placere lei 2000, având în vedere
frumoasa initiativă ce s-a luat pentru ridicarea monumentului Eroilor din
Călărași”, iar agenția Călărași a Băncii Viticole a României dona suma de
1000 de lei.
La 27 octombrie 1925, Comitetul solicita
directorului Societății Mormintele Eroilor din București să aprobe emiterea
unui permis de transport gratuit pentru un vagon închis pe distanța București –
Călărași Port, pentru a transporta statuia monumentului.
Statuia, reliefurile, elementele decorative,
inclusive casca și ramura de lauri au fost turnate în bronz la FABRICA V.V.
RĂȘCANU din București, iar lucrările de pietrărie ale soclului au fost
încredințate spre dăltuire pietrarului
Dumitrescu.
Monumentul are înscrise pe cele patru părți
următoarele inscripții:pe latura de nord (strada I.H. Rădulescu) stă scris: “Ridicat în anul 1925, luna octombrie, din
inițiativa unui comitet de cetățeni din Călărași. Sfințit la 14 februarie 1926”;
pe latura dinspre strada Sf. Nicolae – “Mărăști”;
pe latura de vest (spre Palatul Administrativ) – “Mărășești”, “cuvânt cu care
au murit pe buze mii de fii, floarea României”; pe latura de sud (spre
strada Știrbei Vodă, atunci) – “Eroilor
călărășeni care s-au jertfit pentru întregirea neamului 1916-1918”;
La 19 decembrie 1925, Societatea Mormintele
Eroilor Căzuți în Război făcea Comitetului propunerea ca în zorii zilei
solemnității de dezvelire a monumentului, pe treptele din fața statuii să fie
așezate două sicrie având unul pe eroul Pretorian, iar al doilea trei eroi
români necunoscuți, exhumați din cimitirul Urziceni, care au fost omorâți de
dușmani în 1916, în cruntele lupte din acea regiune. Cele 2 sicrie urma să
rămână în fața monumentului până seara, când erau ridicate și transportate în
Cimitirul Eroilor din Călărași spre reînhumare.
Monumentul ridicat în fața Bisericii Catedrale Sf. Nicolae, a fost dezvelit în ziua de
14 februarie 1926. Dar să-i lăsăm pe cei care au participat la acest eveniment
să ne povestească cum a fost: “Rar i-a
fost dat orașului Călărași să trăiască
clipele unei manifestații atât de înălțătoare de suflete ca aceea
săvârșită în ziua de 14 februarie 1926, prilejuită de “Inaugurarea Monumentului
Eroilor”.
Din
revărsatul zorilor tot ce este roman a tresărit, îmbrăcând haina de sărbătoare.
Cele 3 regimente ale garnizoanei gătite în uniforma de paradă, având în frunte pe comandanții lor dragi;
reprezentanții națiunii în frunte cu d. ministru Constantin Banu; autoritatea
comunală în frunte cu d. primar Gh. Cristodorescu inițiatorul acestei serbări;
magistratura, baroul, școlile de toate gradele cu elevii și întreg corpul
didactic; toate societățile și toate breslele însoțind ce aveau mai
reprezentativ,…tot acest nesfârșit cortegiu pitoresc, având în frunte clerul,
se punea în mișcare din apropierea regimentului 5 de Călărași și timp de o oră
și jumătate a defilat la pas, pentru a se termina la Catedrala orașului, în
fața căreia se înalță semeț bronzul simbolizând Monumentul Eroilor, opera
sculptorului Burcă.
Muzicile
militare intonau, impresionant, “Imnul eroului necunoscut”; goarnele sunau
maiestuos onorul adresat acelora care și-au dat, pentru patrie, tot ce aveau
mai scump: viața; valurile de mulțime pluteau lățindu-se, ca undele mării
liniștite…
Cu
toate că eram în iarnă, bunul Dumnezeu a hărăzit morților săi iubiți, o zi de
adevărată primavera; un soare prietenos și bland îndemna pe tânăr și bătrân să
nu lipsească de la cinstirea morților scumpi.
Terminându-se
adunoarea tuturora, s-a început – în piața Catedralei – oficierea serviciului
religios pentru sfințirea Monumentului și parastasul pentru cei fericiți întru
veșnicie…
Slujba
a fost lungă pentru că și pomelnicul celor morți era fără sfârșit….
Multe
lacrimi curate s-au prelins în acele câteva ore de reculegere, pe pavajul
acestei piețe, devenită acum istorică.
După un
moment de tăcere, deodată văzduhul răsună puternic de impresionantul “Imn al
României Mari”, în Do Major, compoziția neuitatului “A. Ivela”. Executată de
675 de glasuri, cor mixt format din membrii societății “Freamătul”, elevii
liceului “Știrbei Vodă”, ai Școlii Normale de învățători, elevele liceului de
fete “Sf. Gheorghe” și elevele școlii profesionale de fete, condus de maestrul
nostru Calistrat N. Popărescu, profesorul de muzică al acestor elevi și eleve,
care urcat pe piedestalul înalt îmbrățișa cu privirea largă și stăpânea cu
bagheta-i hipnotizantă acest disciplinat regiment de cântăreți…”
Din lista celor ce au donat sume de bani pentru
ridicarea monumentului, prezentată la inaugurare, amintim pe: Aurel Ionescu Isac
– 5000 lei, Gh. Cristodorescu – 5000 lei, Emanoil Grădinescu – 10.000 lei, Ahil
Paraschivescu – 100 lei, Aurel P. Teodorescu – 500 lei și Despina Aurel
Teodorescu – 500 lei, Anghel Cristescu – 100 lei, Christu Naumovici – 200 lei,
Epifan Voiculescu – 500 lei, Cociu Filip – 500 lei, Carol Senator – 500 lei
ș.a.
Președintele Societății Mormintele Eroilor,
Patriarhul Miron Cristea, a transmis Comitetului de inițiativă, o scrisoare de
mulțumire, în care subliniază însemnătatea operelor cu caracter comemorativ
ridicate în cinstea eroilor și binecuvântează străduințele oamenilor de inimă
care realizează asemenea opera înălțătoare.
La 21 martie 1926, Comitetul întrunit în ședință
spre a aproba socotelile încasărilor și cheltuielile făcute, considerând că
monumentul a fost ridicat, achitat complet și sfințit, rolul său înceta, iar monumentul
a fost dat în primire Primăriei orașului Călărași.
Aflăm astfel, că s-au vândut cărămizi în valoare
de 139.978 lei. S-a mai încasat 5000 lei donația Societății Mormintele Eroilor
dsin București, 861 lei donația elevilor Școlii de meserii din Călărași și 9840
lei din vânzarea cărților poștale în ziua sfințirii Monumentului. În total
377.219 lei.
S-au cheltuit 343.000 lei, valoarea de cost a
monumentului, conform contractului încheiat cu sculptorul Theodor Burcă,
inclusiv schimbarea uneia din plăcile de marmură cu inscripția “Sfințit la 14 februarie 1926”.
S-au mai cheltuit 8669 lei cu găzduirea și
cheltuielile de transport pentru cei 4 reprezentanți ai presei din București și
25.550 lei diverse cheltuieli făcute
pentru așezarea și inaugurarea monumentului.
Comitetul hotăra ca din excedentul de 12.895 lei
să se întrețină în anul 1926 grădinița din jurul monumentului și împrejmuirea
monumentului din parcul comunal ridicat în memoria grănicerilor înnecați în
Borcea, în 1912.
Macheta monumentului
La baza plăcii de
marmură din față se aplica în bronz trofee reprezentând o cască soldățească
înconjurată de lauri, iar deauspra plăcii de marmură urma să fie săpată în
piatră o ghirlandă tot de lauri.
Statuia trebuia să
reprezinte “un soldat în ținută de campanie cu arma la picior și cu
mâna streașină la ochi, care privește în zare Dunărea simbolizând forța veșnic
trează a Armatei Române care, după ce a realizat România Mare o va păstra
străjuind-o în toate primejdiile”, cu o
înălțime de 2,20 m și se turna în bronz artistic.
Înălțimea generală a
monumentului urma să fie de 5,05 metri.
În privința prețului,
în ofertă se preciza că: „Costul
întregului monument complet așezat și gata pentru inaugurare mă oblig a-l
executa cu suma de 340.000lei”, sumă ce urma a fi plătită astfel: 100.000
lei la aprobarea ofertei, 100.000 lei la terminarea soclului în piatră, 120.000
lei la turnarea în bronz a statuiei, iar restul de 20.000 lei la completa
terminare a monumentului.
Termenul livrării
întregului monument era de 14 luni de la aprobarea ofertei.
Întruniți în localul
primăriei la 20 iunie 1925, membrii Comitetului admiteau oferta lui Teodor
Burcă și hotăra încheierea contractului. Oferta fiind aprobată, era încheiat și
contractul în care se stabilea că monumentul va fi executat conform machetei
trimisă odată cu oferta și va fi gata la 1 noiembrie 1925.
În contract era
stabilită și modalitatea de plată a celor 340.000 lei.
Primăria hotăra să
contribuie la construcția monumentului cu suma de 50.000 lei, sumă ce era
ordonanțată la 6 iulie 1925, pentru a se plăti sculptorului prima rată.
În scrisoarea adresată
Comitetului de inițiativă, la 30 iulie 1925, Teodor Burcă arată că n-a putut
lua un soldat care să-i servească drept model și ruga să intervină organelor în
drept pentru a-i trimite la atelierul său din București „un soldat chipeș care să-mi servească de model timp de 1 ½ lună”. Totodată, informa că a turnat
în bronz basoreliefurile și accesoriile, iar soclul de piatră avansa din zi în
zi.
În urma demersurilor
întreprinse, la 2 august 1925, Regimentul 20 Obuziere comunica primăriei că a
destinat pe sergentul Toma Dumitru pentru a fi pus la dispoziția sculptorului
T. Burcă, începând cu data de 11 august când era scos de la drepturile de
hrană, la regiment.
Întrucât în ziua de 25
septembrie 1925 urma a se pune piatra fundamentală a monumentului, cu o zi
înainte – întruniți în ședință – membrii Comitetului încheiau următorul act
comemorativ: „În al 11 lea an de glorioasă domnie a Majestății Sale Regele Ferdinand
I al României, Prim Ministru și Ministru de Interne fiind I.I.C. Brătianu,
Patriarh Miron Cristea, Ministru de Război general Gh. Mărdărescu, Ministru al
Artelor Al Lapedatu, prefect al județului Ialomița Ion Bogdan Munteanu,
președinte al Comisiei Interimare a orașului Călărași Gh. Cristodorescu,
vicepreședinte N. Popescu-Băleni, Protoiereu al județului Preot Econom D.
Dobrescu, comandant al Garnizoanei colonel Gh. Divari, membri în Comisia
Interimară a orașului: I.P. Dragomirescu, D. Marinescu, V. Andreescu, Niță
Anghel, I.R. Motani, Ilie Marinescu, St. Popescu, Ilie C-tinescu, Pr. V.
Nanculescu,
s-a pus piatra fundamentală acestui monument drept recunoștință și admirație
eroilor din orașul Călărași, morți în războiul pentru întregirea neamului 1916
– 1918, din inițiativa unui comitet de cetățeni a acestui oraș cu fondurile
adunate prin danie publică.
Această
operă s-a ridicat prin stăruința unui comitet având ca președinte pe Gh.
Cristodorescu și s-a conceput și executat de către sculptorul Th. Burcă.”
La 26 septembrie 1925, Comitetul pentru
ridicarea monumentului era înștiințat că Societatea Anonimă pentru distribuirea
produselor petrolului se înscrie cu suma de 3000 lei contribuție pentru
desăvârșirea operei, iar Banca Națională a României comunica că nu poate veni
în sprijin, deoarece fondul de ajutoare
era complet epuizat.
În schimb, circumscripția Călărași a Fabricii și
rafinăriei de zahăr “Danubiana” Giurgiu dona
“cu placere lei 2000, având în vedere
frumoasa initiativă ce s-a luat pentru ridicarea monumentului Eroilor din
Călărași”, iar agenția Călărași a Băncii Viticole a României dona suma de
1000 de lei.
La 27 octombrie 1925, Comitetul solicita
directorului Societății Mormintele Eroilor din București să aprobe emiterea
unui permis de transport gratuit pentru un vagon închis pe distanța București –
Călărași Port, pentru a transporta statuia monumentului.
Statuia, reliefurile, elementele decorative,
inclusive casca și ramura de lauri au fost turnate în bronz la FABRICA V.V.
RĂȘCANU din București, iar lucrările de pietrărie ale soclului au fost
încredințate spre dăltuire pietrarului
Dumitrescu.
Monumentul are înscrise pe cele patru părți
următoarele inscripții:pe latura de nord (strada I.H. Rădulescu) stă scris: “Ridicat în anul 1925, luna octombrie, din
inițiativa unui comitet de cetățeni din Călărași. Sfințit la 14 februarie 1926”;
pe latura dinspre strada Sf. Nicolae – “Mărăști”;
pe latura de vest (spre Palatul Administrativ) – “Mărășești”, “cuvânt cu care
au murit pe buze mii de fii, floarea României”; pe latura de sud (spre
strada Știrbei Vodă, atunci) – “Eroilor
călărășeni care s-au jertfit pentru întregirea neamului 1916-1918”.
Monumentul imediat dupa sfințire și dezvelire
La 19 decembrie 1925, Societatea Mormintele
Eroilor Căzuți în Război făcea Comitetului propunerea ca în zorii zilei
solemnității de dezvelire a monumentului, pe treptele din fața statuii să fie
așezate două sicrie având unul pe eroul Pretorian, iar al doilea trei eroi
români necunoscuți, exhumați din cimitirul Urziceni, care au fost omorâți de
dușmani în 1916, în cruntele lupte din acea regiune. Cele 2 sicrie urma să
rămână în fața monumentului până seara, când erau ridicate și transportate în
Cimitirul Eroilor din Călărași spre reînhumare.
Monumentul ridicat în fața Bisericii Catedrale Sf. Nicolae, a fost dezvelit în ziua de
14 februarie 1926. Dar să-i lăsăm pe cei care au participat la acest eveniment
să ne povestească cum a fost: “Rar i-a
fost dat orașului Călărași să trăiască
clipele unei manifestații atât de înălțătoare de suflete ca aceea
săvârșită în ziua de 14 februarie 1926, prilejuită de “Inaugurarea Monumentului
Eroilor”.
Din
revărsatul zorilor tot ce este roman a tresărit, îmbrăcând haina de sărbătoare.
Cele 3 regimente ale garnizoanei gătite în uniforma de paradă, având în frunte pe comandanții lor dragi;
reprezentanții națiunii în frunte cu d. ministru Constantin Banu; autoritatea
comunală în frunte cu d. primar Gh. Cristodorescu inițiatorul acestei serbări;
magistratura, baroul, școlile de toate gradele cu elevii și întreg corpul
didactic; toate societățile și toate breslele însoțind ce aveau mai
reprezentativ,…tot acest nesfârșit cortegiu pitoresc, având în frunte clerul,
se punea în mișcare din apropierea regimentului 5 de Călărași și timp de o oră
și jumătate a defilat la pas, pentru a se termina la Catedrala orașului, în
fața căreia se înalță semeț bronzul simbolizând Monumentul Eroilor, opera
sculptorului Burcă.
Muzicile
militare intonau, impresionant, “Imnul eroului necunoscut”; goarnele sunau
maiestuos onorul adresat acelora care și-au dat, pentru patrie, tot ce aveau
mai scump: viața; valurile de mulțime pluteau lățindu-se, ca undele mării
liniștite…
Cu
toate că eram în iarnă, bunul Dumnezeu a hărăzit morților săi iubiți, o zi de
adevărată primavera; un soare prietenos și bland îndemna pe tânăr și bătrân să
nu lipsească de la cinstirea morților scumpi.
Terminându-se
adunoarea tuturora, s-a început – în piața Catedralei – oficierea serviciului
religios pentru sfințirea Monumentului și parastasul pentru cei fericiți întru
veșnicie…
Slujba
a fost lungă pentru că și pomelnicul celor morți era fără sfârșit….
Multe
lacrimi curate s-au prelins în acele câteva ore de reculegere, pe pavajul
acestei piețe, devenită acum istorică.
După un
moment de tăcere, deodată văzduhul răsună puternic de impresionantul “Imn al
României Mari”, în Do Major, compoziția neuitatului “A. Ivela”. Executată de
675 de glasuri, cor mixt format din membrii societății “Freamătul”, elevii
liceului “Știrbei Vodă”, ai Școlii Normale de învățători, elevele liceului de
fete “Sf. Gheorghe” și elevele școlii profesionale de fete, condus de maestrul
nostru Calistrat N. Popărescu, profesorul de muzică al acestor elevi și eleve,
care urcat pe piedestalul înalt îmbrățișa cu privirea largă și stăpânea cu
bagheta-i hipnotizantă acest disciplinat regiment de cântăreți…”
Din lista celor ce au donat sume de bani pentru
ridicarea monumentului, prezentată la inaugurare, amintim pe: Aurel Ionescu Isac
– 5000 lei, Gh. Cristodorescu – 5000 lei, Emanoil Grădinescu – 10.000 lei, Ahil
Paraschivescu – 100 lei, Aurel P. Teodorescu – 500 lei și Despina Aurel
Teodorescu – 500 lei, Anghel Cristescu – 100 lei, Christu Naumovici – 200 lei,
Epifan Voiculescu – 500 lei, Cociu Filip – 500 lei, Carol Senator – 500 lei
ș.a.
Președintele Societății Mormintele Eroilor,
Patriarhul Miron Cristea, a transmis Comitetului de inițiativă, o scrisoare de
mulțumire, în care subliniază însemnătatea operelor cu caracter comemorativ
ridicate în cinstea eroilor și binecuvântează străduințele oamenilor de inimă
care realizează asemenea opera înălțătoare.
La 21 martie 1926, Comitetul întrunit în ședință
spre a aproba socotelile încasărilor și cheltuielile făcute, considerând că
monumentul a fost ridicat, achitat complet și sfințit, rolul său înceta, iar monumentul
a fost dat în primire Primăriei orașului Călărași.
Aflăm astfel, că s-au vândut cărămizi în valoare
de 139.978 lei. S-a mai încasat 5000 lei donația Societății Mormintele Eroilor
dsin București, 861 lei donația elevilor Școlii de meserii din Călărași și 9840
lei din vânzarea cărților poștale în ziua sfințirii Monumentului. În total
377.219 lei.
S-au cheltuit 343.000 lei, valoarea de cost a
monumentului, conform contractului încheiat cu sculptorul Theodor Burcă,
inclusiv schimbarea uneia din plăcile de marmură cu inscripția “Sfințit la 14 februarie 1926”.
S-au mai cheltuit 8669 lei cu găzduirea și
cheltuielile de transport pentru cei 4 reprezentanți ai presei din București și
25.550 lei diverse cheltuieli făcute
pentru așezarea și inaugurarea monumentului.
Comitetul hotăra ca din excedentul de 12.895 lei
să se întrețină în anul 1926 grădinița din jurul monumentului și împrejmuirea
monumentului din parcul comunal ridicat în memoria grănicerilor înnecați în
Borcea, în 1912.
Si pionierii îi cinsteau pe eroii neamului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu