SECVENȚE DIN ISTORIA JANDARMERIEI

CĂLĂRĂȘENE

În fiecare an, la 3 aprilie, se sărbătorește ZIUA JANDARMERIEI,  marcându-se astfel, momentul când, în anul 1850, domnul Moldovei Grigore Alexandru Ghica, a aprobat hotărârea Divanului Obștesc, semnând actul de înființare a jandarmeriei: “Legiuirea pentru reformarea Corpului slujitorilor în jandarmi”.

Dar nu despre istoricul jandarmeriei, în general, mi-am propus să scriu, ci despre jandarmeria călărășeană, care a a împlinit în urmă cu două zile 124 ani de când în capitala județului Ialomița de atunci, orașul Călărași, în baza Legii asupra Geandarmeriei rurale, promulgată prin Decretul Regal nr. 30 din 1 septembrie 1893, lua ființă Compania de jandarmi a județului Ialomița (devenită Legiunea de jandarmi Ialomița, după apariția Legii Jandarmeriei Rurale, la 1 aprilie 1929). Conform acestei legi se înființa pentru prima dată Inspectoratul General al Jandarmeriei (condus de un general), care avea în subordine patru inspectorate de circumscripție (regionale) situate în orașele de reședință ale Corpurilor de Armată – București, Galați, Craiova și Iași -, comandate de către un ofițer cu gradul de maior. Aceste inspectorate de circumscripție erau organizate pe companii, corespunzătoare unui județ. În fiecare județ, prefecții reprezentau autoritățile superioare ale unităților de jandarmi, în materie de siguranță și ordine publică, iar din punct de vedere al misiunilor de poliție judiciară, jandarmii se subordonau judecătorilor de instrucție și procurorilor.

Atunci când, în anul 2010, a apărut ediția a treia a Monografiei municipiului Călărași, am decis ca în cadrul capitolului Instituții militare și de justiție să introduc și cele două arme care își au locul în cadrul Ministerului Afacerilor Interne: Pompierii și Jandarmeria, deși informațiile pe care le aveam despre cele două arme nu acopereau în totalitate istoria instituțională a acestora.

Timpul scurs de atunci a adăugat noi informații despre istoria Jandarmeriei călărășene, unele dintre acestea publicate în articole din presa locală, altele pe pagina de Facebook sau pe blogul personal.

Astăzi, grație ziarelor care au apărut la Călărași începând chiar cu momentul înființării Companiei de Jandarmi Ialomița, și care au ajuns în posesia noastră cu sprijinul părintelui Adrian Lucian Scărlătescu din Urziceni și a d-lui George Stoian din Slobozia, motiv pentru care le adresăm mulțumiri publice, putem prezenta unele aspecte mai puțin cunoscute din istoria jandarmeriei călărășene (ialomițene).

În Anuarul Ministerului de Interne scos la data de 16 aprilie 1895, Compania de jandarmi Ialomița, înființată la 1 aprilie 1895, este înscrisă dar nu are evidențiați comandantul (un căpitan cf. Legii) și ajutorul (un locotenent).

Conform art 14 din  legea jandarmeriei rurale avem înscris efectivul și cadrele pentru fiecare companie. Județul Ialomița de atunci, care avea 7 plăși, are înscrise 8 stațiuni (secții), câte una pentru fiecare plasă și una pentru reședința județului, orașul Călărași. Numărul jandarmilor călări pentru aceste stațiuni era de 3 sergenți majori plutonieri, 8 sergenți ca șefi de stațiuni și 24 jandarmi, iar ca jandarmi pedeștri 1 sergent și 3 jandarmi. Totalul jandarmilor era de 39. La rubrica observații se face mențiunea: La fiecare reședință de județ, în afară de cei 3 sergenți majori plutonieri, va fi: un sergent călare, un sergent pedestru, 3 jandarmi călări și 3 jandarmi pedeștri. De asemenea, la fiecare subprefectură sau reședință de plasă, va fi: un sergent călare și 3 jandarmi călări. La fiecare comună rurală va putea fi o stațiune de jandarmi, care va avea un caporal cap de stațiune. Numărul jandarmilor va fi de unu, doi sau mai mulți, până la minimum unul de suta de familii. (să nu vă faceți iluzii că acest număr prevăzut de lege a fost atins vreodată la nivelul județului Ialomița de atunci)

Dacă Aureliu V. Ursescu, în al său Anuar al județului Ialomița din anul 1906, ne spune că: „La 29 mai 1895 s-a angajat cel dintâi jandarm pentru compania județului Ialomița, conform legei din 1 septembrie 1893”, ziarul „Ialomițeanul” nr. 17 din 21 mai 1895, ne informează că: „D. căpitan Iancu Ghimpa, comandantul jandarmeriei rurale, a sosit în Călărași chiar în ziua de 18 mai.

Îi urăm bună - venire, plini de bucurie că județul Ialomița a avut distinsa onoare d-a i se desemna un asemenea demn comandant al jandarmeriei.”

De la primul comandant, căpitanul Iancu Ghimpa, care a rămas în funcție până la 20 aprilie 1896 și până la desființarea jandarmeriei în anul 1948, în fruntea Companiei de Jandarmi Ialomița, devenită din 1929 Legiunea de Jandarmi Ialomița, s-au perindat mulți ofițeri, unul mai destoinic decât celălalt (Aureliu V. Ursescu ni-i dă pe primii 8, care au ocupat această funcție până la 10 februarie 1906, unul dintre aceștia Frank Mawr ocupând funcția de 2 ori, între 1 decembrie 1897 – 23 aprilie 1900 și 5 decembrie 1902-10 februarie 1906). Ceea ce voi prezenta în continuare, sunt câteva secvențe din activitatea jandarmeriei călărășene, secvențe care scot în evidență aspecte ale activității jandarmilor, dar mai ales poziția pe care o ocupa comandantul jandarmilor într-un oraș dominat de armată: trei regimente militare (uneori chiar patru), un batalion de grăniceri, din 1925 o secție de pompieri militari etc.

26 octombrie 1896. După cum aflăm din ziarul „Gazeta Ialomiței” din 27 octombrie 1896, Regele și regina merg la Constanța. Între oficialitățile ce au întâmpinat familia regală la gara Ciulnița s-a aflat și comandantul jandarmilor, căpitan  I. T. Ulik. Regele s-a întreținut cu oficialitățile prezente, întrebându-l și pe cpt. I.T. Ulik despre numărul jandarmilor, iar pe cei de față dacă este bună această instituție. Regele a zis: „Este bună instituția aceasta, nu-i așa?”, iar cei de la ziar ne spun că răspunsul nu putea fi decât afirmativ.

Pentru a urmări lucrările la portul Constanța, la 23 octombrie 1901, regele trece din nou la Constanța. La stațiile Lehliu, Ciulnița, Mărculești și Fetești erau postați câte doi jandarmi și mulțime de cetățeni.

În ziua de 4 mai 1908, familia regală vizitează din nou orașul Călărași. Deplasarea de la Chiciu până în portul Călărași se face cu vaporul „Domnița Florica”. În cadrul măsurilor de siguranță luate de autorități notăm faptul că circulația trăsurilor a fost întreruptă, iar pe ambele maluri ale Borcei de la port și până la Gura Borcei (Chiciu) erau postate echipe duble de grăniceri și jandarmi rurali.

Ziarul „Deșteptarea Ialomiței” din 6 iunie 1913, ne informează că în urmă cu zece zile Regele Carol I și Regina Elisabeta, împreună cu principesele Elisabeta și Maria, au trecut la Constanța. La Ciulnița au ieșit în întâmpinare autoritățile locale și județene. Prefectul județului împreună cu comandantul jandarmilor din județ, căpitanul D. Constantinescu, atunci când trenul a oprit la Ciulnița, au fost invitați de rege în trenul regal, însoțind pe Majestățile Lor până la gara Saligny unde au fost întâmpinate de prefectul județului Constanța, Irimescu.

Regele Carol I s-a înapoiat de la Constanța, luni, 3 iunie 1913, singur și a fost întâmpinat în gara Fetești de prefect și comandantul jandarmilor, care s-au urcat în trenul regal și l-au însoțit pe rege până la gara Dâlga. 

La 25 mai 1916, regina Maria, însoțită de principesele Elisabeta și Maria au vizitat Călărașiul. Între oficialitățile care au întâmpinat-o pe regină la gara Călărași, s-au aflat prefectul județului Mihail Berceanu, primarul orașului Sima Niculerscu, comandantul regimentului 5 de cavalerie și căpitanul Constantinescu, comandantul companiei de jandarmi. Ordinea în oraș, pe tot timpul vizitei, a fost asigurată, după cum ne informează ziarul „Adevărul” din 27 mai 1916, mulțumită polițaiului Dumitrescu și căpitanului de jandarmi Constantinescu – comandantul Companiei de jandarmi Ialomița.

La 27 septembrie 1931, ziarul „Biruința” ne informează că „în locul d-lui maior Cornea mutat la Constanța, a fost numit comandant al Legiunii de Jandarmi Ialomița d. maior Mânecuță un distins ofițer din corpul jandarmeriei.”

În același număr al ziarului găsim articolul „Ne pleacă un om”, în care citim: „Ultimele știri anunță mutarea din județul nostru, a d-lui maior Horia Cornea, de la Legiunea de Jandarmi Ialomița la Inspectoratul Jandarmeriei din Constanța.

Nu știm dacă schimbul acesta convine intereselor de carieră a d-lui Cornea, care poate este obligat să treacă prin toată filiera funcțiunilor, dar știm cu certitudine, că întreg orașul și județul regretă sincer plecarea lui; prietenii, ca și cei care l-au cunoscut puțin, aveau față de fostul comandant al Legiunii o simpatie vădită, o atracțiune, simțăminte justificate de firea celui care pleacă; un om înzestrat cu un suflet cum puțini se găsesc, mai cu seamă în aceste timpuri de materialism excesiv (Câtă asemănare cu prezentul pe care-l trăim și care este dominat de același materialism feroce-n.ns.); maiorul Cornea pleacă unde-l cheamă interesele; locuitorii acestui județ îl roagă să nu-i uite, ori de câte ori s-ar afla de ei, și-l roagă ca, pe măsură ce-i va îngădui timpul, să vie să-i mai vadă.”

În ziarul “Biruința” nr. 2 din 16 ianuarie 1935, este prezentat comandantul Jandarmeriei ialomițene: “Ordinea la sate – siguranța averii și persoanei cetățenilor -, sunt încredințate jandarmeriei rurale în fiecare județ.

În județul Ialomița corpul acestei poliții rurale are norocul să aibă în frunte pe un om identificat cu misiunea sa, dublat de un om distins și european în înțelesul occidental al cuvântului.

Domnul Maior Richard Georgescu - Comandantul Legiunei de Jandarmi Ialomița, în scurtul timp de când conduce această instituție, a dovedit că este stăpân pe misiunea sa, și ca urmare – autorii furturilor și delictelor se descoperă la timp – din care cauză – infractorii ori și-au luat lumea în cap, ori înfundă pușcăria.

 Opinia publică este mulțumită de mâna de fier ce conduce jandarmeria ialomițeană.

Urăm județului nostru să se bucure încă mult timp de aptitudinile de apărător al ordinii publice, al siguranței persoanelor și averilor, aptitudini ce le posedă Domnul Maior Richard Georgescu.”

Câteva săptămâni mai târziu, același ziar, în numărul din 7 februarie 1935, prezintă “O mare captură a jandarmeriei. Arestarea vestitei bande de hoți de vite, condusă de Vasile Moldoveanu, care a băgat groaza în populație. Răsplătirea jandarmilor care au operat arestările”.

Astfel, aflăm că: “Încă din toamna anului trecut, județele Ialomița, Brăila, Tulcea și Constanța, erau terorizate de o bandă de hoți de vite, care operau cu atâta dibăcie, încât prinderea lor, părea aproape imposibilă. Odată cu venirea în fruntea jandarmeriei ialomițene a d-lui maior Richard Georgescu, D-sa fiind informat la timp despre isprăvile acestei bande, a dispus intensificarea cercetărilor și urmăririlor, care au dus la frumoasa captură, redând populației terorizate și jefuite, liniștea necesară.

Timp de 40 de zile, neobosiții și vrednicii jandarmi sub energica conducere a șefilor de secții de la Fetești și Țăndărei, au urmărit travestiți, pe cei 17 faimoși bandiți, până la capturarea lor”.

După capturare, comandantul Legiunii a trimis inspectorului general al Jandarmeriei un raport amănunțit, solicitând citarea prin ordin de zi a vrednicilor săi subalterni: jandarmii plutonieri majori Stanciu Constantin și Barbu Mihai – șefii celor două secții; plutonierii Bălan Gh., Neagu Ion, Mărcănescu Mihalache, Gropineanu Sava, Pană Petrache, Sulică Gh., Cotruță Gh., Enică Ion; sergenți instructor Radu Marin, Mihuț Constantin, Vacă Marin, Ceapraz Voicu și soldații Căpățână Ignat, Gheorghe Constantin, Țingan Ilariu, Câmpeanu Gheorghe.

Alți hoți de vite, care aveau ca șef un măcelar din Călărași și acționau în zona Călărași – Fetești, au fost arestați prin eforturile șefului de post de la Șocariciu, plutonier Crăciun Constantin, unul dintre cei mai buni ofițeri de poliție din Legiunea de jandarmi. 

Cam în aceiași perioadă o bandă de spărgători țigani care se ascundeau în păpurișul bălții Ceacu, a fost urmărită și prinsă, datorită curajului și inteligenței plutonierului Bratosin Ion. Pe lângă 17 cai, piei de oaie, covoare, lână, plăpumi etc, la percheziția efectuată au fost găsite revolvere și peste 60 de cartușe netrase.

Ziarul “Sirena” din 1 ianuarie 1936, ne prezeintă un alt șef al jandarmeriei ialomițene, căpitanul N. Ștefănescu care “și-a legat numele de județul nostru printr-o activitate care a dus, dacă nu la stârpirea totală a infracțiunilor, dar cel puțin la scăderea numărului lor.

Venind aci de vre-o doi ani de zile, a dat cea mai frumoasă organizare serviciului de menținere a ordinei și paza avutului locuitorilor din întregul județ.

Colindând satele, a infiltrat în subalternii săi, în primul rând, spiritul de disciplină și respect față de autorități, pe care aceștia, emancipați cum se credeau, îl uitaseră.

 Prin conferințe ținute pe secții și la Legiune, le-a înmulțit cunoștințele profesionale, pentru ca să fie cât mai legal utili societății și i-a lecuit pe unii, care credeau că nu ei sunt în slujba societății, ci locuitorii trebuia să le fie slugi sau supuși.

În anul ce a trecut, activitatea Legiunii de jandarmi dovedește o muncă intensă, atât din partea d-lui căpitan Ștefănescu, cât și a ofițerilor subalterni, cu șefii secțiilor și posturilor de jandarmi.

Pentru toate infracțiunile cercetate, s-au dresat actele legale respective și cu vinovații – dacă a fost cazul -, au fost trimiși forurilor competente.

D-l Prefect al județului, șeful legal al poliției din întregul județ, a știut ce cere fiecăruia din colaboratorii d-sale și de aceea am ajuns în situația ca, fiecare din aceste servicii să poposească cu îndeplinirea legală a datoriilor pentru care ființează.

D-l căpitan N. Ștefănescu și subalternii d-sale, au dreptul deci la recunoștința populației județului, la grija căreia a vegheat și va continua să vegheze.”

Despre “Un șef activ. D-l maior Marin Ionescu – comandantul Legiunii de jandarmi Ialomița”, scrie ziarul “Glasul Bărăganului” din 31 iulie 1940: “La comanda Legiunii de jandarmi Ialomița, se află de câtva timp distinsul militar, care este D-l maior Marin Ionescu.

Plin de tact și cu multă experiență D-sa își îndeplinește îndatoririle cu multă conștiinciozitate. În special în ce privește menținerea ordinii publice, paza și poliția satelor și a orașelor, totul se petrece în cea mai bună orânduire, sub îndrumarea directă și privegherea atentă a d-lui maior Marin Ionescu.

Ne-am putut convinge personal de această stare de lucruri, la fața locului, ca unii ce cutreierăm satele ialomițene în cercetarea profesiunii noastre. Peste tot ordine desăvârșită și vigilență activă. Șefii de posturi și de secții, cum și subalternii lor, își fac în mod desăvârșit  datoria.

Ordinea și liniștea staelor din județul nostru, sunt o realitate.

 Îl felicităm călduros pe d-l maior Marin Ionescu și-i dorim să stea cât mai multă vreme la conducerea Legiunii de jandarmi a județului nostru.”

Așa după cum vă este cunoscut din anul 2005 Inspectoratului Județean de jandarmi Călărași, i-a fost atribuită denumirea onorifică „General de brigadă Barbu Pârâianu”. Despre generalul de mai târziu, devenit Inspector General al Jandarmeriei, în anul 1934, am scris destul de mult, mai aprofundat chiar în urmă cu un an. Așa cum am scris și altă dată, deși gorjean la origine, viitorul general, a activat, tânăr locotenent fiind, chiar în curtea unde astăzi funcționează Inspectoratul de Jandarmi Călărași care-i poartă numele. Pe lângă documentele din arhivele militare, ne confirmă acest lucru și ziarul “Deșteptarea Ialomiței” din 16 octombrie 1911, în care citim că: „Doi ofițeri din armata germană de la Koblentz, care se cunoșteau cu d. colonel Negrutz de la manevrele imperiale germane, anume locotenentul Berhausen și sublocotenentul Nieder-hoferr, înapoindu-se de la Constantinopol, au făcut o vizită d-lui colonel Negrutz – comandantul regimentului 5 Ialomița nr. 23, în ziua de 14 octombrie, unde au fost primiți cu mari onoruri și ospătați la popota ofițerilor din garnizoană.

În ziua de 15, ofițerii oaspeți însoțiți de d. locotenent Pârâianu, au vizitat Prefectura, Tribunalul și Gimnaziul local.”

Ajuns general și Inspector General al Jandarmeriei Române, Barbu Pârâianu, va reveni pe meleagurile unde a activat ca tânăr locotenent, cu prilejul vânătorii regale din luna noiembrie 1934, organizată pentru regele Carol al II-lea și fiul său Mihai Mare Voevod de Alba Iulia, în pădurile Bazarghideanu și Putineiu, de pe raza comunei Perișoru. Din suita regală a făcut parte și generalul Barbu Pârâianu – Inspector General al Jandarmeriei.

Așa cum ne informează ziarul „Biruința” din 11 noiembrie 1934, vânătoarea a avut loc într-o zi de duminică, iar sâmbătă seara în gara Seceleanu (astăzi stația Mărculești) a sosit ministru de interne Ion Inculeț „cu reprezentanți ai Siguranței Generale și ai Jandarmeriei pentru a lua toate măsurile pentru paza Suveranului și reușita vânătorii.”

 Din același ziar aflăm că „Pe tot timpul vânătorii, paza M.S. Regelui a fost făcută de echipe de polițiști și jandarmi, puse direct sub conducerea col. Todoruț – Inspectorul Jandarmeriei Constanța (căruia i se subordona Legiunea de Jandarmi Ialomița), maior Richard Georgescu – comandantul Legiunii de Jandarmi Ialomița și polițai Badac.”

Pe lângă articolele închinate inspectorului general al jandarmeriei la numirea în această funcție și la trei ani de la numire, ziarul “Biruința” din 16 ianuarie 1935, publică Ordinul de zi al Inspectorului General al Jandarmeriei, general Barbu Pârâianu, adresat și jandarmilor călărășeni: “De ziua Anului Nou, gândul meu se îndreaptă către voi - ofițeri, personal civil, reangajați și soldați -, distinși colaboratori din toate unghiurile țărei unde v-ați găsit, care m-ați ajutat în greaua misiune ce mi s-a încredințat – și pe care nu am putut-o duce la bun sfârșit decât numai împreună, urându-vă din tot sufletul sănătate și spor la muncă.

În îndeplinirea serviciului vostru de agenți și ofițeri de poliție - ați avut de luptat cu greutăți și privațiuni destul de mari, pe care eu le cunosc și numai datorită spiritului vostru de abnegație și devotament ați putut să le înfruntați cu bărbăție, divedind că sunteți jandarmi -, ostași desăvârșiți – și oricând țara poate conta pe voi.

Să nu uitați că misiunea voastră în sate, ca organe de poliție, însărcinate cu ordinea și siguranța teritoriului, este o misiune de mare încredere, la care suntem datori să răspundem cu mândrie și demnitate.

Păstrați același devotament șefilor voștri, faceți-vă datoria în cinste și legalitate – deviză ce trebuie să aibă fiecare jandarm – căci numai așa veți binemerita de la Patrie.

Cu convingerea ce o am în voi toți colaboratorii mei vă zic: La mulți ani!

                                         Inspector General al Jandarmeriei,

                                                           General, B.Pârâianu”