FELIX ȚOPESCU ȘI SUCCESELE SALE

ÎN PRESA DIN CĂLĂRAȘI

Despre familia Țopescu, dar mai ales despre mândria călărășenilor, ofițerul de cavalerie George Felix Țopescu, am scris în presa locală și am postat pe facebook și blogul personal. Astăzi aduc în fața celor interesați de succesele acestui călărășean de excepție, materiale pe care ziarele din Călărași le-au închinat învingătorului, atunci când acesta o obținut victorii de prestigiu în concursurile interne, dar mai ales internaționale.

„Drapelul Țăranului” din 13 iunie 1933, sub titlul „Un călăreț distins”, alături de o fotografie din timpul unui concurs, scrie: „Un fiu al orașului Călărași dl locotenent Felix N. Țopescu, de la școala specială a cavaleriei Sibiu, cu ocazia marilor concursuri hipice din acest an s-a distins în mod deosebit.

La concursul din Sibiu a obținut premiul I constând dintr-o spadă de Toledo oferită de Republica Spaniolă. Ea i-a fost înmânată cu solemnitate de Excelența Sa ministrul Spaniei la București, care l-a felicitat ca fiind primul ofițer român ce va purta o asemenea spadă.

La concursul de la Constanța, de asemenea a obținut Cupa Iugoslaviei donată de M. S. Regina Maria. Ea i-a fost înmânată de Marele Voevod Mihai de Alba Iulia.”   

Același ziar, în numărul din 16 iunie 1936, sub titlul „Succesul unui ofițer român din Călărași”, scrie: „Agenția Rador a transmis din Varșovia (Polonia), tuturor ziarelor următoarea telegramă: „În cadrul concursului hipic internațional, locotenentul Felix Țopescu (România) s-a clasat primul în proba învingătorilor.”

Locotenentul Țopescu din Regimentul de Escortă Regală, este fiul fruntașului nostru D-l Nicolae Țopescu, fost deputat. El face parte din echipa de 6 ofițeri de cavalerie ce concură la Olimpiada din Berlin și alte orașe din Europa.

La concursul din Varșovia, unde au concurat cei mai distinși călăreți din 10 națiuni, a luat 14 premii, în valoare de peste 30000 lei. S-a ținut apoi concurs între cei dintâi premianți ai tuturor națiunilor. Aci locotenentul Țopescu, după o luptă aprigă, cu un călăreț francez, a învins. A primit 500 de zloți, 2 cupe de aur, o statuetă de valoare și un ceas de aur. S-a ridicat tricolorul românesc pe câmpul de curse, s-a cântat de muzici Imnul regal român, iar învingătorul a fost copleșit de îmbrățișările și sărutările camarazilor din toate națiunile.

Suntem mândri că un fiu al Ialomiței a avut un asemenea extraordinar succes, care se răsfrânge asupra cavaleriei românești ca și asupra țării noastre. Echipa română de călărie se găsește acum în drum spre Dusseldorf, Berlin(Germania), Spa (Belgia) etc.”

Despre același subiect, sub titlul “Echipa română de călărie la concursurile internaționale și Olimpiada din Berlin”, ziarul “Biruința” din 15 august 1936, scrie: “Am anunțat la timp succesele echipei române de călărie la concursul international din Varșovia, unde D-l Locot. Felix Țopescu din Reg. de escortă regală, a luat numeroase premii, între care și cupa challenge și premiul I-iu al învingătorului (Poix des vainquens), privând astfel pe germanul Brandt, asul cavaleriei germane de a o câștiga a III a oară și a-I rămâne definitiv.

Echipa și-a continuat programul preolimpic la Dusseldorf, Verden- Aller și Munchen F. D-l Lt. Țopescu s-a remarcat și la aceste alergări alături de camarazii săi români, luând la Dusseldorf 9 premii de 28.700 lei, iar la Verden-Aller 6 în sumă de 16.851 lei. E de notat că în aceste orașe au luat parte cei mai distinși călăreți internaționali. Așa la Verden au fost înscriși 2000 de cai și 80-100 de concurenți.

Din cauza unui accident care din fericire nu a avut urmări grave, însă îl împiedică de a încăleca câtva timp, conjudețeanul nostru nu va putea lua parte la olimpiada de la Berlin. Va alerga însă, după  Olimpiadă, tot la Berlin, apoi la Birritz în Franța și probabil echipa va trece în America.”

Anul 1936 este încheiat de ziarul “Fapta” din 6 decembrie cu articolul “Succesele echipei naționale de călărie peste hotare. De vorbă cu d. locotenent Țopescu Felix, renumitul călăreț”, în care citim:
“În luna mai a.c., o echipă compusă din șase ofițeri de cavalerie, a pornit din țară să ia parte la concursurile hipice internationale, unde au participat reprezentanții cavaleriilor din toată lumea. În acest scop, echipa română a fost minuțios aleasă și antrenată la Sibiu, pe lângă școala de cavalerie. Dintre ofițerii instruiți la Sibiu, au fost aleși 6, împreună cu 16 cai, care s-au remarcat ca cei mai buni. Printre cei 6 ofițeri aleși, a fost și d. Lt. Felix N. Țopescu din regimental de Escortă Regală, fiul d-lui N. Țopescu institutor și fost deputat de Ialomița.

 Mândri de succesele d-lui Lt. Țopescu, ne-am propus să aducem la cunoștința publicului nostru fapta încununată de lauda străinătăței, săvârșită de conjudețeanul nostru, care a dovedit peste hotare că este un vestit și învingător călăreț.

Primul concurs de călărie a avut loc la Varșovia, în Polonia, unde călăreții nostri s-au măsurat cu germanii, francezii, letonienii, turcii, polonezii, japonezii, italienii, olandezii, cehoslovacii și alte națiuni.

Românii se remarcă din prima zi, Locot. Zaheu câștigând premiul I, premiul de deschidere. În proba numită <<Cupa Națională>>, unde clasificarea se făcea pe echipă de 3 călăreți de fiecare națiune, echipa românească a reușit să ocupe locul al II – lea după germani, care au cucerit locul I, cu foarte puține puncte. În zilele următoare, românii au câștigat multe premii însemnate.

În ultima zi de concurs, a avut loc lupta decisivă în proba numită <<Premiul învingătorilor>>. La acest premiu, aveau dreptul să concureze numai primii trei călăreți clasificați din fiecare probă disputată. Au participat 32 călăreți, cei mai buni dintre toți. Locot. Țopescu reușește cu iapa Jolka să câștige premiul I, după o zi întreagă, în care, cei 32 de ași ai călăriei s-au luptat să cucerească marele trofeu – o statuetă de bronz -, care reprezenta un cal ridicat în două picioare, cu un călăreț polonez călare cu sabia ridicată în sus.

Afară de acest premiu, d. lt. Țopescu, mai câștigă alte 18 premii călare pe caiii săi Taifun, Fulger, Jolka și Princessa. În total, echipa română a luat 36 premii, fiind clasată ca cea mai tare, la acest concurs.

De la Varșovia, echipele trec în Germania, unde concurează la Dusseldorf și Verden. La Dusseldorf, echipa română câștigă 19 premii dintre care 10 au fost opera Lt. Țopescu, care reușește să cucerească alte 6 premii la Verden, unde, din nenorocire suferă un accident, care l-a reținut în spital, până la concursul de la Viena, unde, bolnav fiind, intră în luptă cu cavalerii a 22 de națiuni, reușind a câștiga premiul I al Vienei, <<O cupă splendidă de aur>>.

Foto: Adevărul din 25 septembrie 1936

Succesul extraordinar al d-lui Lt. Țopescu, i-a adus ovațiunile a 20.000 de spectatori, printre care se găseau tot ce are Viena mai de seamă, în frunte cu Președintele republicii austriece. Membrii Legațiunii române, Arhiducele Anton de Habsburg și A. S. Arhiducesa Ileana cu ochii umezi de bucurie, au felicitat pe ofițerul român și d-l Lt. Țopescu Felix a fost invitatul Arhiducelui la castelul său de lângă Viena.

Fapta d-lui Țopescu, succesul său peste hotare, curajul extraordinar, uimește și toată suflarea românească trebuie să tresalte de bucurie, că un fiu al țării a dus faima cavaleriei române peste granițe și 22 națiuni au ce vorbi și ce scrie despre ostașul și ofițerul român. 

Dorim ca din locul II ce ocupăm în concursul hipic mondial, să trecem în primul loc ce-l ocupă astăzi germanii. Rolul acesta îl lăsăm tot echipei de cavaleri români, în frunte cu renumitul ofițer călăreț, Lt. Țopescu N. Felix.

Să trăiască armata română!”

În numărul din 11 iulie 1937, ziarul “Biruința”, sub titlul “Succesul unui ofițer roman la concursurile hipice internationale” consemnează că: “D-l Locotenent Țopescu s-a remarcat la concursul din Paris luând 2 premii, la Bruxelles (Belgia) unde a luat 4 premii între care unul întâi în proba “Habits Rouges” și la Varșovia (Polonia) unde a luat 8 premii.

Dar succesul cel mai mare l-a avut la Londra, de unde agenția Rador transmite ziarelor următoarele: “La concursul hipic international, care se desfășoară pe marele manej Olimpia, Locotenentul Felix Țopescu din Escorta Regală, a câștigat premiul I-u în concursul denumit Cupa ziarului Dailly Mail. Călărind pe calul Jolka, locotenentul Țopescu a sărit toate obstacolele într-un stil impresionant, realizând un timp record.

Pentru premiul acesta au concurat cei mai buni ofițeri călăreți din armatele: engleză, americană, franceză, germană, turcă, irlandeză și română.

Victoria românească este cu atât mai importantă cu cât echipa noastră a avut de înfruntat condițiuni tehnice necunoscute pe continent, care constituie un serios handicap, mai ales pentru cai românești.”

Pentru prima oară un roman câștigă premiul întâi pe pământul Angliei la un concurs la care iau parte 120 de cai și 8 națiuni.

Succesul a fost sărbătorit de colonia română din Londra în cap cu ministrul nostru acolo, care a dat telegramă și M. S. Regelui. Echipa română a fost primită și de regele Angliei.

Dar și aici în Călărași, toate formațiunile sportive, reunite în seara de 24 iunie, la o masă de înfrățire, au sărbătorit succesul d-lui locotenent Țopescu, fiu al orașului. Ei au trimis Domanei și D-lui Țopescu, părinții locotentului Țopescu următoarea scrisoare:

Călărășenii care practică și iubesc sportul ialomițean, strânși în jurul unei prietenești agape, vă aduc pe această cale laude și felicitări pentru victoriile cîștigate de fiul Dvs. Felix, care duce dealungul lumii faima Ialomiței noastre și a țării.

                                                                            24 iunie 1937

Lt. colonel Deculescu, Procuror L. Belcin, Adrian Băleni, I.C. Petrescu, Locot. Mișu Constantinescu, Telu Călinescu, Eugen A. Popescu, Ene St. Clondir, Ghiță Butnaru, Locotenent Sandu Popescu, R. Leopold, D. Sclavoni, Mitică Albu, I. Pascu, C. Nisfea, Tănase I. Nicolae, O. Greif, Iancu Contruz, Ghiță Cuneșteanu, Gh. Gheorghiu, E. Popescu, Virgil Deghetto, Const. Tănase-Haș.”

În alergările internationale ținute în ultimul timp la Dusseldorf  (Germania) D-l Locotenent Țopescu a luat și alte premii, iar acum se găsește în drum spre Lucerna (Elveția). Va merge apoi la Berlin, Achen și Munchen (Germania).

La reîntoarcerea în țară, va veni și în Călărași, unde echipele sportive și prietenii îl vor sărbători pentru cinstea ce a făcut peste hotare orașului, județului și țării noastre.”

După ce în numărul din 30 aprilie 1937, ziarul “Drapelul Țăranului” consemnează știrea că: “Locotenent Țopescu din Reg. de gardă Călare, a fost ales din nou anul acesta în echipa de Călărie a României.

D-sa a plecat cu 3 cai ai săi și va lua parte la 10 concursuri hipice internationale. Din echipă mai fac parte alți 4 ofițeri de cavalerie. Este aceiași echipă care, anul trecut, a luat 135 de premii și locul al doilea la Olimpiadă (după Germania).

Se vor vizita orașele: Paris (Franța), Bruxelles (Belgia), Varșovia (Polonia), Londra (Anglia), Dusseldorf, Hamburg, Berlin și Achen (Germania) și Lucerna (Elveția).

Urăm bravului călăreț succes pentru cinstea orașului nostru și al țării”,

în numărul din 27 iunie 1937, sub același titlu reproduce ceea ce consemna “Biruința” din 11 iunie 1937.

Drept răspuns la agapa amintită și telegrama transmisă părinților săi, locotenentul Țopescu transmite o scrisoare colonelului Deculescu, al cărei conținut îl găsim în numărul din 5 august 1937 al ziarului “Biruința”:

“HOTEL ADLON BERLIN

17. VII. 1937

BERLIN

D-sale

      Domnului Colonel Deculescu

             Călărași – Ialomița

                     ROMÂNIA

Cu mare bucurie am aflat de frumoasa D-voastră initiativă de a aduna la o agapă pe toți acei ce iubesc sportul și prețuiesc pe cei ce-l fac dezinteresat.

Am citit scrisoarea entuziastă ce ați binevoit a o trimite tatălui meu ca un omagiu modestei mele persoane și vă mărturisesc sincer că am avut lacrămi de mulțumire. Bunul meu părinte a fost adânc mișcat, așa mi-a mărturisit, de atenția ce mi-ați acordat-o.

Vă mulțumesc că ați descrețit puțin fruntea aceluia care tremură zilnic pentru fiul care își pune în joc peste hotare tot ce are, spre a aduce faima țării și a Ialomiței noastre, după cum atât de măgulitor ați scris tatălui meu.

Frumosul gest al acelora care au fost în jurul D-voastră, în seara de 24 iunie, îl apreciez cum nu se poate mai mult și respectos vă rog a le mulțumi atunci când ocazia vi se va oferi.

Aci departe de țară și de ai tăi, unde totul îți este vitreg, asemenea îmbărbătări venite tocmai de la acei în mijlocul cărora ai învățat să faci sport și să ai curaj să înfrunți pericolul, sunt de o valoare excepțională. Sunt cum s-ar spune infuzii de sânge proaspăt.

În sport ambiția joacă rolul cel mai mare și este știut că ambiția se naște prin încrederea ce ți-o acordă cei din jurul tău.

Prietenii mei sportivi din Călărași, știu acest lucru și-l aplică acum la mine. Eu le mulțumesc din suflet și le promit că cu forțe dublate voi căuta să fiu demn de încrederea  lor.

Acum când vă scriu sunt în a II-a zi de concurs. Concursul este extrem de greu… demn de greutatea Germaniei…de Berlinul acesta grandios. Vor nemții ca aci să ni se înfunde, vor să ne desființeze. Se întreabă o lume întreagă: Ce-i cu Românii ăștia? Ce-i cu atâta tenacitate?    

Ceeea ce facem noi, nimeni în întreaga lume nu cutează. Plecați de la 1 Mai am făcut fără întrerupere șase concursuri a câte 8-10 zile fiecare și mai avem trei. Am plecat 5 călăreți și 14 cai.

Celelalte națiuni schimbă după 2-3 concursuri, cel puțin caii…Vin mereu, mereu, cu cai noi, bine odihniți și antrenați. Noi dovedim aci, că suntem o națiune rezistentă și că pe tenacitatea noastră se poate conta.

Ziarele străine ne elogiază cum la noi în țară nu se întâmplă. Numele noastre sunt cunoscute ca și ale cailor ce fiecare încălecăm. Sunt adevărați sportivi ce știu să aprecieze pe cei ce practică un sport corect.

Azi am alergat o probă extrem de grea și pot spune că multe am văzut dar ca cea de azi niciodată. Au fost 10 premii și 65 de concurenți. Lupta a fost foarte grea. Nu au reușit să termine parcursul decât 40 de călăreți. Unii au avut accidente serioase, iar alții au abandonat parcursul.

Primul a câștigat Căp. Barnekow (Germania) făcând o singură greșeală. Eu am alergat cu Jolka și cu Fulger. Cu Fulger am avut 2 greșeli (și alea stupide la urmă), iar cu Jolka 3 greșeli și astfel am obținut respectiv locul al V-lea și al VIII-lea. Sun foarte mulțumit dacă am în vedere numărul concurenților, oboseala cailor mei după 3 luni de drumuri și mai ales cele 10 premii oferite. Să iei două din 10 este un lucru rar.

Ieri, la fel, cu foarte mult ghinion, am luat 3 premii din 10 oferite. Cu alte cuvinte mi-am plasat toți caii. Am obținut locurile 6, 7 și 9. Ca total, s-au disputat 2 probe cu un total de 20 de premii, din acestea românii au luat 10 premii, dintre care 5 numai ale mele. Cred că, făcând raportul de forte, noi suntem cei mai tari până acum. Dar nu s-a isprăvit. D-zeu este cu noi... și ne va ajuta.

Acum după ce mi-am permis să vă răpesc din timp, spre a vă pune puțin în curent cu cele de pe aci, vă rog Domnule Colonel, să primiți asigurarea celui mai profund respect și vă mulțumesc din suflet pentru atenția ce mi-o acordați.

                                   Să trăiți, Domnule Colonel

                                    (ss) LT. ȚOPESCU FELIX

Nu pot scrie toate aceste amănunte fiecăruia, astfel că, vă rog, dacă nu vă incomodează, să arătați scrisoarea la cei ce-mi urmăresc activitatea.”                

Așa cum arăta Biruința din 11 iunie 1937 că la întoarcerea în țară lt. Țopescu va veni și la Călărași, acest lucru s-a întâmplat. În 10 septembrie 1937, același ziar informează că: „Miercuri, 8 septembrie a.c., orele 10,54 a sosit cu trenul în Călărași, D-l Locot. Felix Țopescu, acel care făcând parte din echipa de călărie română, a repurtat atâtea succease peste hotare. Societățile sportive și cetățenii orașului i-au făcut o călduroasă primire.”

În numărul următor din 18 septembrie 1937, ziarul scrie despre “Sărbătorirea d-lui Locotenent Felix Țopescu”, reîntors cu echipa sa de călărie, “care a luat parte la alergările internationale din Europa și unde d-sa, împreună cu ceilalți 5 camarazi, a avut succese răsunătoare, ducând peste hotare faima țării și neamului nostru.

Întrucât d-sa este fiu al orașului, armata, cetățenii și societățile sportive i-au făcut o primire entuziastă.

Ne mândrim că de data aceasta călărășenii au înțeles să dea onorurile cuvenite unei acțiuni îndeplinită atât de frumos, de unul dintre ei, acțiune care se răsfrânge asupra tuturor.

 Mulțumită profundei înțelegeri și bunei voințe a D-lui General Modreanu, comandantul garnizoanei și al Reg. 5 Călărași și sufletului pus de d-l colonel Deculescu, acest erou al războiului și președinte al societăților sportive din localitate, primirea a fost extreme de cordială.

La sosirea trenului se aflau pe peron, afară de familie, întreg corpul ofițeresc al Reg. 5 Călărași și alți ofițeri din garnizoană, în mândre uniforme albe, elevii liceelor și școlilor industriale, Străjerii și Străjerițele, cum și un numeros public.

La scoborârea din tren, în sunetele fanfarei militare și uralele de “sănătate” ale mulțimii, după ce a fost îmbrățișat de părinți, adânc emoționați, bătut cu flori de străjeri și străjerițe și după ce s-a oferit un buchet d-nei locotenent Țopescu, d-l General Modreanu, cu acea figură nobilă și impunătoare a ținut o impresionantă cuvântare, arătând ce a săvârșit echipa de călărie română în străinătate și propaganda folositoare adusă țării și cavaleriei române, relevând în special succesele Locotenentului Țopescu, fost ofițer al Reg. 5 Călărași.

A citit apoi splendidul articol scris de marele profesor Nicolae Iorga, privitor la succesele echipei și a urat locotenentului Țopescu sănătate și succese continui.

D-l colonel Deculescu a vorbit apoi în numele tuturor societăților de tineri sportivi, dându-le ca exemplu pe Locotenentul Țopescu spre a se pregăti cu toții pentru ziua de mâine.

D-l căpitan Dranca, inimosul îndrumător al Străjeriei i-a adus apoi laude în numele Străjeriei din Ialomița.

Profund emoționat a răspuns d-l Locot. Țopescu, mulțumind pentru cinstea ce i se face de către reprezentanți ai orașului său natal și făgăduind a munci și de aci înainte pentru gloria armatei  și scumpei noastre țări. 

După ce asistența a fost fotografiată, s-a format un cortegiu în frunte cu fanfara militară și urmată de elevii școalelor, societățile sportive, străjeri, etc. care a parcurs Bulevardul I.C. Brătianu (astăzi, b-dul Gării –nota ns.), str. Slobozia și Știrbei Vodă până la primărie.

În seara aceleiași zile membrii societăților de sporturi s-au întrunit la o masă comună în restaurantul Codrat Marinescu, dată în cinstea sărbătoritului.

I s-au oferit buchete de flori și s-au ținut însuflețite și edificatoare cuvântări de către d-nii Procuror Lazăr Belcin, colonel Deculescu, Stelian Brăcăcescu – institutor, căpitan Dranca, I. Petrescu și alții, cărora le-a răspuns sărbătoritul.”

În anul următor, în “Gazeta Ialomițenilor” – ziar al Asociației Ialomițemilor , stabiliți în caăitala țării, din 9 septembrie 1938, I. F. Buricescu, scrie despre “Succesele unui ialomițean” (nu înțelegem de ce I.F. Buricescu, care era și profesor, cu preocupări literare și pedagogice, scrie Tzopescu și nu Țopescu): “Citim în gazetă că la concursul internațional de călărie ce a avut loc la Aachen în Germania, la 21 august, România prin călăreții ei a izbutit să iasă în fruntea tuturor națiunilor, care au luat parte la această întrecere. Au luptat acolo pentru biruință călăreți vestiți, germani, belgieni, irlandezi, italieni, canadieni încălecați pe cai de cea mai bună rasă, față de care ofițerii români păreau că n-au să facă mare ispravă. Și aceasta cu atât mai mult cu cât concursul care avusese loc mai înainte la București, ai noștri fuseseră biruiți de străini.

A fost însă o mare mândrie pentru neamul nostru că acolo, în ținuturi îndepărtate, în fabrica Germania, care face toate sacrificiile pentru armată, căpitanii români Tzopescu, Tudoran, Zahei și locot. Epure au izbutit să câștige 20 puncte față de Germania, care s-a clasificat a doua cu 28 puncte, Belgia a treia cu 41 ½ puncte, Irlanda cu 48 puncte, Olanda cu 71 ½ puncte, Italia cu 132 puncte, Ungaria cu 136 puncte și Canada cu 162 puncte.

 Echipa română clasificată întâia a obținut din mâinile ministrului german Lamers, trimis special al lui Hitler, Cupa Națiunilor. Drapelul roman a fâlfâit mândru pe câmpul de alergare. 

De la stânga la dreapta: Felix Țopescu, Constantin Zahei, Ionel Epure și Toma Tudoran

E de reținut încă faptul că, dintre cei patru călăreți comandați de maiorul Chirculescu, călăreț și conducător iscusit, căpitanul Felix Tzopescu, a obținut și un alt succes și anume în clasamentul individual a fost al doilea după celebrul căpitan german Momm, fiind urmat în locul al treilea de locotenentul Epure și trecând astfel înaintea tuturor celorlalți ofițeri încălecați pe cai de cea mai bună rasă.

Iată ce spune în ziarul „Curentul” un om priceput în chestiunile acestea – cavalerist el însuși, dacă nu mă înșel -, dl. Ion Dumitrescu: „Căpitanii Tzopescu, Tudoran, Zahei și locot. Epure – pe căluții lor atât de inferiori celor încălecați de adversari – au cucerit cupa de aur a Cancelarului Hitler: este întâia oară – după câte ne amintim – când o Cupă a Națiunilor se ivește în patrimoniul și în palmaresul României. Cei care au admirat calitatea echipei Franței și Belgiei la concursul de la București, cei care mai știu că la acest concurs Germania nu ne putuse trimite decât pe ofițerii școalei de cavalerie a miliției de la Munchen (cu mult mai slabi decât celebrii lor camarazii de la școala din Hanovra, toți prezenți la Aachen) încă nu-și pot da seama de importanța performanței izbutite de călăreții noștri. Trebuie să fi văzut la lucru pe acei diavoli, care sunt irlandezii – veniți din patria „hunteri”lor dresați de lungi secole pe parcursurile de steeple chasse -, pentru a prețui la valoarea ei reală această uluitoare minune.”

Nu putem cita tot restul articolului entuziast al d-lui I. Dumitrescu, spre a arăta în deplinătatea ei însemnătatea victoriei cîștigate de călăreții români.

Ceea ce ne-a îndemnat să scriem aceste rânduri, în afară de mândria noastră de români pentru succesul întregii echipe, este și faptul că unul dintre biruitori și cel mai victorios – primus inter pares, adică primul între egali -, este conjudețeanul nostru Căpitanul Felix Tzopescu.

Am urmărit întotdeauna ca ialomițeni succesele răsunătoare ale acestui ofițer, pe care unii l-au văzut crescând sub ochii noștri și am simțit și noi, alături de părinții săi, emoția care umezește ochii. I-am urat în adâncul sufletelor noastre succes ori de câte ori am știut că ia parte la o întrecere internațională și că este acolo reprezentantul mândriei noastre naționale.

Am regretat acum în urmă, că nu a concurat, alături de el și sub ochii săi protectori, un alt ialomițean, locotenentul Purcherea, pe care la alte întreceri l-am văzut obținând unele succese remarcabile.

În numele ialomițenilor – al acelor ialomițeni pasionați de cai, despre care s-a spus în glumă că dacă au căpăstru, cal găsesc – în numele Bărăganului pe ale cărei întinderi necultivate creșteau odinioară mândre herghelii de cai aproape sălbatici, care erau prinși cu arcanul – ținem să ne arătăm mulțumirea noastră adâncă pentru succesele căpitanului Felix Tzopescu, căruia îi urăm succese și mai răsunătoare de aici încolo.” 

Încheiem excursul nostru despre ofițerul Felix Țopescu și succesele sale cu ceea ce ziarul „Biruința”, sub titlul „Încă un mare succes al Căpit. Felix Țopescu”, scria la 24 iunie 1939: „Sunt câțiva ani de când ziarele românești și cele străine arată succesele răsunătoare peste hotare și în țară ale călăreților români.

Echipa noastră de călărie formată din cei mai străluciți cavaleriști militari a dus faima țării noastre peste hotare și i-a făcut mai multă propagandă decât însăși diplomația țării. O mândrie nespusă ne stăpânește pe noi Ialomițenii că în ea ocupă locul de frunte Căpitanul Felix Țopescu, fiu al orașului nostru. Valoarea sa de călăreț neîntrecut, rezistența fizică, ținută pe cal de o frumusețe clasică făcând una din cal și călăreț și curajul său extraordinar, îl consideră o adevărată podoabă a acestei nobile dar periculoasă îndeletnicire militară. Călăreții din țările Europei pe unde a concurat în ultimii ani, îl recunosc ca pe un maestru în această artă. Anul trecut în marele concurs internațional de la Munchen (Germania), supranumit Das Braune Band pe coperta programelor făcute înainte de a ajunge echipa noastră acolo, se află o splendidă fotografie în culori a Căpitanului Țopescu sărind un obstacol.   

Aceasta însemna prețuirea mare dată ținutei pe cal, corectă și frumoasă cât și valorii sale personale de călăreț distins.

Numeroasele și valoroasele trofee câștigate de D-sa în Anglia, Franța, Italia, Germania, Belgia și Polonia și expuse în toamna trecută aci în orașul său natal au produs o admirație de nedescris.

Anul acesta în concursurile internaționale hipice de la Nisa, Roma și mai ales de la Varșovia unde grație D-sale, care a făcut parcursurile fără greșeală, echipa a câștigat Cupa Națiunilor, succesele l-au urmat continuu.

Abia reîntors de la Varșovia, cu caii obosiți, D-sa ca și parte din ceilalți echipieri a trebuit să facă față, marelui concurs internațional ținut în București între 5 și 17 iunie a.c.

Numai cine a asistat la acest mare concurs și mai ales la competițiunea de la 16 iunie, „Cupa Națiunilor” donată de M. S. Regele Carol al doilea, își poate da seama de lupta grozavă dusă de cavaleriștii noștri față de echipa germană formată din cei mai renumiți călăreți ca Maiorul Hase, căpitanii Brin-Kman Weidemann etc. și celelalte echipe ale Poloniei, Belgiei, Letoniei etc.

La această luptă a asistat și M.S. Regele. Din cele 5 echipe ce luau parte, alergau câte 4 călăreți cu același cal de 2 ori. Punctele adunate dă rezultatul pe țări. Așadar câștigarea cupei nu se datorește unui singur călăreț, cum din eroare anunță unele ziare.

La Varșovia căpitan Țopescu a avut cele mai puține greșeli și acolo echipa a cucerit Cupa Națiunilor grație D-sale și la București asemenea, în revanșa întâi n-a avut nici o greșeală, iar în a doua a lovit un singur obstacol din cele 16 având penalizarea 4. Colegul său căpitan Epure a avut 3 penalizări. În total România s-a clasat întâia, urmată de Germania, Belgia și Polonia. Clasarea individuală a adus pe căpitan Epure primul cu 3 penalizări și pe căpitan Țopescu al doilea cu 4 penalizări, deci o diferență neînsemnată de un punct.

Când a apărut pe pistă Căpitanul Țopescu cu Fulger, emoția a fost enormă în cei 10.000 de spectatori: Inimile băteau mai iute, răsuflarea era reținută.

Teama să nu greșească și germanii să ne învingă, stăpânea pe fiecare. Dar el ca un Arhanghel alungit pe gâtul calului care fuge și sare obstacol peste obstacol chiar ca un fulger, e calm și îl conduce cu măiestrie. Sare peste bare de 1,60 m peste ziduri și peste riviera cu apă lată de 5 m fără greșeală, atingând doar o bară.

Inimile tresaltă, aplauzele isbucnesc formidabil. România își asigură succesul. Majestatea Sa Regele și întreaga asistență este deplin mulțumită. Cel care a urmat, Căpitan Epure, a desăvârșit opera. România aieșit învingătoare și cu solemnitate M. S. Regele înmânează în sunetul imnului Regal trofeul echipei române. Adresându-se fiecărui concurent, M. S. Regele îi felicită. Căpitanului Țopescu îi spune:

„Te felicit pentru parcursuri și pentru frumoasa isbândă la care ai colaborat.

Drept recompensă îți dăruiesc un cal pur sânge cu toată inima. Ce va ieși dintr-ânsul depinde de tine!”

I se înmânează apoi și un plic cu 60.000 lei.

După concurs, căpitanul Țopescu a declarat ziariștilor: „Sunt fericit că după o muncă de ani de zile, am contribuit la Victoria României, care este cu atât mai mare cu cât am avut de luptat contra unor echipe de talia celor a Germaniei, Poloniei și Belgiei (pe cai irlandezi).

Această mare victorie arată pe călăreții români mai valoroși decât cei germani. Rezultatul de azi ne bucură și prin prizma olimpiadei care se apropie. Din partea mea promit M.S. Regelui că voi obține victorii strălucite cu darul ce mi-a făcut.”    

Iată de ce noi trebuie să ne mândrim cu acest fiu al orașului nostru și să-i dorim mereu succese pentru gloria armatei și a țării noastre.”