Istoria regasita

SUB SEMNUL CENTENARULUI

EROI CĂLĂRĂȘENI PE FRONTUL

ÎNTREGIRII NEAMULUI ROMÂNESC:

LOCOTENENT GHEORGHE V. HANEȘ

S-a născut la 12 martie 1889, în Călărași, pe strada Grivița nr. 60, ca al treilea copil al unei familii ilustre: Vasile și Maria Haneș.

Dacă celor doi frați ai săi, Petre și Vasile, viața le-a permis să ajungă două mari personalități ale Călărașiului și ale culturii române, prin opera creată, mezinul, adică Gheorghe V. Haneș va intra în istoria Călărașiului și a României ca unul dintre primii eroi călărășeni, care au făcut sacrificiul suprem pentru realizarea visului secular al românilor: MAREA UNIRE.

Informațiile cu privire la activitatea sa militară sunt oarecum contradictorii, deoarece locotenentul Gheorghe V. Haneș este revendicat și de constănțeni ca fiind fiu al orașului lor, deși documentele de stare civilă și mormântul din Cimitirul Ortodox Central din Călărași, unde este îngropat alături de părinții săi, dovedesc în mod indubitabil că eroul este fiu al orașului Călărași.

La intrarea României în primul război mondial, în anul 1916, tânărul Gheorghe V. Haneș, în vârstă de doar 27 de ani, a fost mobilizat în Regimentul 34 Infanterie Constanța, ca instructor de cercetași, luând parte la luptele din anul 1916.

Ca ofițer în Regimentul 34 Infanterie, în calitate de instructor, va contribui la pregătirea cercetașilor de la Liceul „Mircea cel Bătrân” din Constanța.

Din articolul intitulat „Eroii mirciști ai Războiului de Reîntregire a României”, publicat în 6 iunie 2018 de Lavinia Dumitrașcu pe www.ziuadeconstanța.ro, aflăm că: „Pregătirea tinerilor cercetaşi a beneficiat de ajutorul dat de Regimentul 34 Infanterie Constanţa, prin prezenţa ofiţerilor: „Locotenent G. Haneş, Ilie Şteflea, Ichim, Jinga, medicul Vasiliu şi sublocotenentul Buricescu”.

În continuare se produce confuzia de care am amintit, Gheorghe V. Haneș fiind considerat frate al unor cunoscuți profesori constănțeni. Profesorul N. T. Negulescu, directorul liceului amintit, îi face următoarea caracterizare: „…aşa cum, ceva mai târziu, la timp de aproape un an, spuneam cu eroism îşi dădea viaţa pentru mărirea patriei, în urma a 10 atacuri de noapte, în şanţurile Turtucaei, avea în îngrijirea sa, instruirea cercetaşilor în marşuri, cantonamente şi bivuacuri…

Şi acum îl văd: cu figura întotdeauna veselă şi plină de acea seninătate, pe care i-o dă starea sufletească a omului satisfăcut că şi-a îndeplinit datoria. Venea cu o punctualitate exemplară la şedinţele sale. Câte ore de repaus şi zile de sărbătoare nu şi le-a sacrificat el; şi, cu câtă patimă şi entuziasm vorbea tinerilor săi cercetaşi, obsedat numai de gândul ca să facă din fiecare din ei, copii de folos patriei!

În organizarea bivuacurilor şi csntonamentelor nu voia odihnă, numai ca să arate singur ceea ce era de făcut. El nu voia nicicum ajutor de la subalternii săi din regiment. Apropiat şi prietenos cu cercetaşii, nu excludea disciplina în lucru. Tocmai aceasta a contribuit să nască o strânsă legătură sufletească între el şi acei tineri, cari, n-au uitat niciodată pe fostul lor instructor, oricât noaptea timpului care s-a aşternut între ei, ar fi putut să întunece amintirea lui!

Serii întregi de elevi ai Liceului «Mircea cel Bătrân» citesc cu evlavie numele său pe frontispiciul bibliotecii lor, constituiţi în societatea de lectură «I.L. Caragiale». Un mic semn de recunoştinţă, dar şi de recunoaştere a ceea ce sufletul lui a fost pentru foştii lui cercetaşi”.
Locotenentul P.V. Haneş, din Regimentul 34 Infanterie, instructor, a căzut în cel de-al 10-lea atac de noapte de la Turtucaia, în septembrie 1916, în fruntea companiei sale. În memoria sa, elevii liceului au dat numele său Bibliotecii Societăţii „I.L. Caragiale”. (De precizat că, în alte evidențe, se precizează că făcea parte din Regimentul 23 Infanterie și a murit în luptele de la Turtucaia, în ziua de 24 august 1916 – n.ns. N.Ț.)

Cea de-a 40-a aniversare a Liceului „Mircea cel Bătrân”, din septembrie 1936, a adus şi mai pregnant în memoria constănţenilor, în general, şi a „mirciştilor”, în special, sacrificiul elevilor, al absolvenţilor şi al profesorilor care şi-au adus obolul de sânge pentru realizarea României Mari. Cu această ocazie, în „Sala de serbări”, a fost pusă o placă comemorativă din bronz. Este opera marelui sculptor Ion Jalea, fost elev al Liceului, el însuşi rămas fără o mână în timpul Războiului Reîntregirii. Sunt trecute pe aceasta doar numele unora dintre eroi. Fondurile pentru realizarea plăcii memoriale au fost strânse de Comitetul de elevi, constituit pe 1 Decembrie 1933…

Placa are inscripţionată dedicaţia: „EROILOR căzuţi în războiul pentru întregirea patriei”. Înfăţişează un arhanghel care anunţă, la o trâmbiţă, „victoria ce ne-a dus la întregirea patriei cu preţul sângelui generos al eroilor, al căror nume sunt săpate pe placă”…

Ulterior, când corpul central al clădirii liceului a fost terminat, placa a fost mutată aici. Azi, placa memorială se află la loc de cinste, în holul liceului.”

Pe placă putem citi (în stânga arhanghelului) și “Instructori ai cercetaşilor locotenenţi” între care și Haneş Gheorghe.

Foto: www.ziuadeconstanța.ro

De asemeni, în semn de cinstire a numelui eroului, una din străzile municipiului Constanța se numește „Intrarea Locotenent Gheorghe Haneș”.

Să vedem însă ce se întâmpla la Călărași.

În martie 1920, generalul Râșcanu, înainta primăriei orașului Călărași următorul raport:

„Domnule Primar,

Am onoarea a vă ruga să luați cunoștință și să supuneți Consiliului Comunal, în una din întrunirile ce veți avea, următoarele:

Sentimentul național și de sacrificiu în un popor s-a întreținut întotdeauna prin răsplata acelor ce fără nici o ezitare și-au pus în serviciul țărei, tot ce aveau mai scump, viața lor.

Pe lângă recunoștința ce poporul arată acestor eroi, eternizându-le memoria, dar este și cel mai puternic mijloc de educațiune al generațiilor viitoare.

În regimentul ce am avut sub comanda mea în luptele de la Turtucaia, a fost și Locotenentul Haneș Gheorghe, care este fiu al județului Ialomița și orașului Călărași, unde bătrâna sa mamă locuiește și acum.

Acest demn și viteaz ofițer a murit ca un erou în capul unității sale. Se cuvine dar să nu dăm uitării numele acestui brav fiu al Călărașiului și dacă credeți a fi poate nimerit a se da la una din străzile orașului numele de Strada Locotenent Gheorghe Haneș.

Aceasta se face acum și în Capitală și în alte orașe ale țării.

Nu mă îndoiesc că în sentimentele D-voastră de bun Român, împărtășiți aceleași sentimente pentru cei dispăruți în folosul și spre binele patriei, de aceia vă rog să primiți asigurarea considerațiuniei ce vă păstrez”.

Pe raportul respectiv, președintele Comisiei Interimare, Stelian Bogdănescu, a scris: „Se supune comisiunii interimare a da votul pentru numirea unei strade Locotenent Gheorghe Haneș. Se va comunica D-lui general aceasta”.

Tabel cu eroii din Călărași, căzuți pe câmpul de luptă.

La nr. 4 este înscris locot. Haneș Gheorghe

Iar strada care va purta numele locotenentului erou, conform procesului verbal al ședinței Consiliului Comunal din 15 octombrie 1930, pentru o perioadă de timp, va fi strada Viitor, fapt ce-l va determina pe unul dintre frații săi să solicite primăriei ca strada ce trebuie să poarte numele eroului să fie strada pe care se află casa în care locuia familia Haneș, adică strada Ștefan cel Mare (astăzi, strada Alexandru Sahia).

Casa familiei Haneș

Extras din procesul-verbal al comisiei de revizuire a nomenclaturii stradale

Extras din procesul-verbal al ședinței Consiliului Comunal

din 15 octombrie 1930

Întrucât la data decesului său, Cimitirul Eroilor nu exista, a fost înmormântat în Cimitirul Central din Călărași, alături de tatăl său Vasile și mama sa Maria V. Haneș. Pentru că mormântul eroului, când a fost descoperit de noi, era părăsit și neîngrijit, președintele Filialei județului Călărași a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”, a luat inițiativa reabilitării acestuia. Lipsea placa, pe care nu știm ce înscrisuri au existat și simbolul de deasupra monumentului funerar despre care, de asemenea, nu cunoaștem ce reprezenta. A fost nevoie de confecționarea unei noi plăci de marmură, pe care a fost înscris un nou text, iar deasupra monumentului funerar a fost amplasată o cruce.