ALEGERILE
PARLAMENTARE DIN NOIEMBRIE 1946 ÎN FOSTUL JUDEȚ IALOMIȚA*
Despre alegerile
parlamentare din 19 noiembrie 1946, primele „alegeri libere” de după război, în
viziunea regimului care preluase puterea la 6 martie 1945, s-a afirmat în
nenumărate rânduri că au fost falsificate, „reprezentând cea mai mare fraudă
politică din întreaga istorie parlamentară a României între 1859 și 1946”.[1]
Referitor la alegeri, istoricul Ioan
Scurtu afirma că „Romania n-a cunoscut,
în istoria sa, alegeri cu adevarat democratice. Legendele născute în special
după Revoluția din 1989, care avansau existența unei așa-numite „perioade de
aur” a democrației din țara noastră în anii interbelici (dar și, ca variație,
perioada 1880-1910), sunt fără fundament real”. Acesta identifică unele
probleme: „deficiențele votului
uninominal, mita electorală, finanțarea ilegală, sprijinirea interesată a
politicienilor din clanurile interlope, implicarea ilegală a organelor statului”
care au afectat alegerile de după 1990, așa cum s-a întâmplat și în secolul XIX
și în anii interbelici. Despre alegerile din
comunism nu se pot spune prea multe deoarece acestea erau pur formale,
toți cei care candidau obținând același procent ca și cel al prezenței la vot,
de cele mai multe ori 99,99 sau chiar 100 la sută.
Revenind la alegerile din 19 noiembrie
1946, trebuie menționat că în afara telegramelor și rapoartelor transmise de
agenții diplomatici și ai serviciilor secrete din țările occidentale sau
mărturii ale unor participanți la acest nefast eveniment, care a avut loc în
ziua când s-au năruit speranțele românilor, puține sunt mărturiile scrise care
confirmă imensa fraudă. De altfel, cu excepția unor studii sau articole de
presă, foarte pu’ini au fost cei care s-au încumetat până acum să abordeze in
extenso acest dificil subiect.
Nici noi nu ne-am propus să facem o
analiză profundă a alegerilor din 19 noiembrie 1946. În căutările noastre prin
documentele create de defunctul partid comunist, ca și de celelalte partide ce
i-au stat alături în anii de început ai preluării puterii sau în cele create de
organele poliției și jandarmeriei din fostul județ Ialomița, care avea capitala
la Călărași, am descoperit și astfel de dovezi, care vin să demonstreze și
confirme nu numai că „Soarele” (semnul electoral al B.P.D. – n.ns.N.Ț.), nu se
bucura de o mare popularitate, cum s-a învățat la școală și s-a scris vreme de
aproape 45 de ani, dar și că, în ciuda formidabilei mașini de propagandă, a
presiunilor, fraudelor, intimidărilor și violențelor care au avut loc,
procentul real obținut de Blocul partidelor Democrate, organizat și controlat
de partidul Comunist Român, a fost în jurul a 15-25 la sută din opțiunile
electoratului, cel puțin la nivelul fostului județ Ialomița.
Între preocupările principale ale Partidului
Comunist, după ce a preluat puterea, s-a aflat și urmărirea partidelor din
opoziție, pentru a cunoaște situația acestora și a contracara activitatea pe
care o desfășurau, dar mai ales popularitatea de care se bucurau în rândul
oamenilor. Activitatea acestor partide era urmărită de Biroul Siguranței din
cadrul Poliției de reședință Călărași și de sectoarele Legiunii de Jandarmi
Ialomița care periodic, informau organele superioare, dar și conducerea
județenei de partid, nu numai despre activitatea partidelor de opoziție dar și
a celor care erau aliate ale partidului comunist. De asemenea, organele sus
menționate, raportau periodic, mai ales după declanșarea campaniei electorale,
prognosticul politic privind alegerile ce urmau să se desfășoare.
În lipsa documentelor create de aceste
partide politice și organizațiile lor din județe, lipsă datorată mai ales
fostei securități, care a confiscat arhiva fostelor partide istorice, din care
a mai rămas foarte puțină și aceea greu accesibilă, pentru că se păstrează încă
la Serviciul Român de Informații și urmează a fi predată Consiliului național
pentru Studiarea arhivelor fostei Securități și nu Arhivelor Naționale, cum ar
fi legal, aceasta fiind arhivă istorică (între timp a fost predată la CNSAS –
n.ns. N.Ț.) -, considerăm că și aceste date, chiar dacă, poate, nereale, oferă
o imagine asupra spectrului politic din fostul județ Ialomița, în preajma
alegerilor din noiembrie 1946.
Dintr-o dare de seamă, transmisă de Biroul
Siguranței din cadrul Poliției de reședință Călărași, aflăm că organizația din
Ialomița a Partidului Național Țărănesc –
Iuliu Maniu, avea în preajma alegerilor din noiembrie 1946 un număr de
20.000 membri și că: „Această organizație
influențează în mare parte, înglobând totdeodată comercianți, agricultori și un
număr foarte restrâns pentru clasa meseriașilor. Majoritatea membrilor se află
pe teritoriul rural, iar pe teritoriul urban numai o mică parte din
intelectuali.
După șase martie 1945, această organizație își reia
activitatea propagandistă sub conducerea avocatului Pan Mușică din acest oraș,
str. M. Cantacuzino, care este și președintele organizației.
Până la declararea campaniei electorale, aceștia au
lansat manifeste și au ținut întruniri restrânse prin diferite case, ale
vechilor luptători țărăniști. Pentru ca propaganda să poată pătrunde pe
teritoriul rural, aceștia foloseau elemente bine pregătite, care făceau
deplasări cu ajutorul căilor ferate sau cu căruța de la comună la comună.
Această organizație are și tineret, care numără
aproximativ 3000 membri, recrutați dintre elevi, studenți și liber
profesioniști.
Tineretul P.N.Ț.-Maniu a fost acela care a dus o
propagandă fățișă contra Guvernului și Armatei Roșii. În timpul campaniei
electorale, tineri ai Partidului Național Țărănesc-Maniu, constituiți în
grupuri afișau în timpul nopții manifeste, majoritatea pe la periferia
orașului sau le arunca prin curțile
locuitorilor.”[2]
În privința activității Poliției de
Siguranță se preciza că: „În tot impul
membrii acestui partid au fost supravegheați, iar cei care au fost găsiți în
vină au fost cercetați la oficiul acestei poliții, care dresându-le acte au
fost înaintați Justiției. Totodată, organele Siguranței au capturat 80.000 de
manifeste care au fost arse, precum și diferite scrisori, a căror copii se
găsesc la dl. șef de poliție Ungureanu Dumitru, fost șef al Poliției de
reședință Călărași.
În momentul de față organele noastre continuă a
supraveghea îndeaproape pe toți acei care cu ocazia alegerilor s-au manifestat
contra democrației. S-au cercetat la oficiul acestei poliții 41 de indivizi
care prin diferite ocazii au insultat atât guvernul cât și U.R.S.S”.[3]
Referitor la Partidul Național Liberal – Brătianu, se preciza că acesta numără
circa 8000 membri și că “nu are o influență de convingere în masă , iar câțiva,
care formează comitetul de conducere, duc o slabă propagandă în favoarea
partidului, precum și recrutarea de noi membri”.[4] În privința campaniei
electorale se menționa: „Constituiți în echipe slabe de propagandă, au
răspândit manifeste în cursul nopții, pe la periferiile orașului, însă în număr
redus”.[5] Organele Biroului
Siguranței capturaseră „circa 40.000 manifeste, precum și diferite scrisori de
la centru către șefii organizației”,[6] ale căror copii se găseau
la același Ungureanu Dumitru, fost șef al Poliției de Siguranță.
Și în cazul acestui partid, Biroul
Poliției de Siguranță desfășura o activitate de supraveghere a tuturor
membrilor.
Cel de-al treilea partid din opoziție, Partidul Social Democrat – Titel Petrescu, avea
aproximativ 2000 membri și era considerat „extrem de slab în județ, din toate
punctele de vedere. Prea puține au fost acele elemente care au mers prin
comune și au împărțit manifeste, fără însă a ține întruniri”.[7] Activitatea comitetului de
conducere provizoriu, în campania electorală, era apreciată ca extrem de
redusă, iar Ion Trandafir, membru al acestui comitet era „urmărit îndeaproape
de organele noastre, întrucât posedă dosar de legionar la această poliție”.[8]
Să vedem cum erau caracterizate și
forțele componente ale Blocului Democratic. În ceea ce privește Partidul
Comunist se aprecia: „Nu avem cadre
suficient pregătite cu ajutorul cărora să cuprindem toate organizațiile noastre”[9] și că „Organizația Partidului Comunist nu are încă
pregătirea suficientă pentru alegerile parlamentare. Trebuie consolidată și
educată”.[10]
Partidul Social democrat, de la 10
martie 1946 când își desfășurase congresul, nu-și mai trăise viața
organizatorică, din cauză că „...în
comitetul județean se găsesc elemente care nu au nimic comun cu clasa
muncitoare și sunt persoane interesate, care umblă numai după posturi
(Primărie, Prefectură). În ședința Comitetului județean, nu a făcut altceva
decât să ducă acțiuni, unii contra celorlalți. Partidul Comunist, prin
ședințele de front unic, a căutat să facă să dispară aceste frecușuri dintre ei,
neajungându-și în total scopul, dar făcând în așa fel a nu lăsa pe nici unii
din aceste tabere să cadă în brațele lui Titel Petrescu […]. În județ, ei au ceva organizații, dar nu sunt lămurite
ce au de făcut. Scopul muncii lor este pentru sprijinirea Guvernului și
pregătirea alegerilor”[11].
Partidul Național
Popular era considerat un partid mic burghez care prin „întruniri caută să demaște reacțiunea (Maniu - Brătianu) și face apel
la toate categoriile de cetățeni pentru a se încadra în rândurile partidului și
expune programul, căutând să rupă cât mai mulți aderenți de-ai reacțiunii. În
județ nu prea are prieteni”.[12]
Partidul Național
Liberal – Tătărescu era dominat de o confuzie
creată în județ după congres „datorită
faptului că Bentoiu (Aurelian – n.ns. N.Ț.) care era președintele organizației Ialomița, nu a acceptat punctul de
vedere al lui Tătărescu de a merge pe liste comune în alegeri, el fiind
localnic din acest județ și având în unele comune organizații personale”.[13]
La data întocmirii raportului în partid situația era confuză.
Partidul Național
Țărănesc – Anton Alexandrescu era un partid nou creat în județ, dar care ducea “o muncă
foarte mare, pentru găsirea de cadre și punerea de baze a organizațiilor în
comune. Nu a făcut nici o întrunire de partid, dar totuși are perspectivă.
Scopul lor este tot de a rupe câți mai mulți membri de sub influența reacțiunii”.[14]
Cea mai puternică și
mai vie organizație din Blocul Democratic, în fostul județ Ialomița, era
considerată Frontul Plugarilor.[15]
Nu erau scăpate de sub
control nici celelalte organizații sociale: Sindicatele, Tineretul Progresist,
Tineretul Socialist, A.R.L.U.S., Femeile Anti-Fasciste ș.a.
Dintr-un alt raport
privind activitatea partidelor politice am reținut faptul că: „În cadrul pregătirii și luminării maselor
din județul nostru în vederea alegerilor, de către partidele care fac parte din
Blocul Partidelor Democrate, singurele care se ocupă efectiv cu această muncă
sunt Partidul Comunist și Frontul Plugarilor. Activitatea celorlalte partide
din Bloc este extrem de slabă, inexistentă chiar. În schimb când este vorba de
posturi administrative în aparatul de stat, sunt primii. Nenorocirea mare este
că în aceste posturi recomandă elemente neverificate, câteodată antidemocrate,
care s-au înscris în aceste partide pentru a parveni”.[16]
Și exemplifică chiar cu prefectul județului Constantin Mitrănescu, membru al Partidului
Național Liberal – Tătărescu, ale cărui vederi politice nu erau de loc, pe
linia Guvernului. Acuze erau aduse și altui aliat, partidul Social Democrat,
care deținând în Guvern departamentul învățământului, recomandase „pentru posturile de directori de licee,
școli primare și inspectori școlari, multe elemente necorespunzătoare, care fie
că nu au luat o atitudine politică
precisă, fie că nu au o pregătire profesională suficientă.”[17]
Din vizorul vigilent
al Partidului Comunist, care era hotărât să facă totul pentru câștigarea
alegerilor, nu scăpa nici o autoritate. Într-un raport care caracteriza
autoritățile, secretarul județenei de partid Barbu Gheorghe, aprecia că: „Problema jandarmilor nu a fost rezolvată.
Maiorul Atanasiu, comandantul Legiunii a declarat textual: „Atâta timp cât va
fi el în Ialomița, Grupul Guvernamental nu va reuși în alegeri”[18].
Legiunea de jandarmi era considerată „o instituție pe care nu se poate conta”.
Și în armată se
considera că sunt multe elemente antidemocratice, iar în Poliție nivelul
politic al cadrelor nu era destul de ridicat și multe elemente erau
necorespunzătoare.[19]
În privința primăriilor
din județ se arăta că acestea „sunt conduse de primari, încadrați în partidele
din Bloc, în majoritatea P.C.R. și Frontul Plugarilor, care de asemenea dau
concursul, cu excepția unora care fac greutăți și s-au luat măsuri de
înlocuire”.[20]
Excepție făceau notarii, considerați reacționari
în proporție de cincizeci la sută. Dintr-o situație întocmită de partid,
rezultă că repartizarea primarilor din cele 137 comune ale județului, din punct
de vedere politic, era următoarea: 25 membri P.C.R., 85 în Frontul Plugarilor,
16 membri P.S.D., 9 în P.N.L. – Tătărescu și 2 în P.N.Ț – Anton Alexandrescu.[21]
Opoziția constituită din partidele istorice, nu avea la nivelul fostului județ
Ialomița, nici un primar.
Demn de menționat este faptul că toate aceste
rapoarte erau aduse și la cunoștința reprezentanților sovietici, care girau
toate acțiunile întreprinse de Partidul Comunist. O dovadă în acest sens, o
constituie rezoluția în limba rusă, pusă la 5 septembrie 1946, pe un asemenea
raport.[22]
În ceea ce privește
prognosticul politic, Partidul Comunist a decis să-l urmărească cu mult înainte
de a fi declanșată campania electorală. Astfel, la 13 februarie 1946, Legiunea
de Jandarmi Ialomița expedia către toate sectoarele de jandarmi din județș
ordinul nr. 1449 din 4 februarie 1946 al Inspectoratului de Jandarmi Constanța
care, printre altele, prevedea: „Binevoiți
a înainta la 1 ale fiecărei luni pentru luna expirată prognosticul politic,
bazat pe constatările la fața locului făcute de șefii de posturi și comandanții
de sectoare și verificate de comandantul Legiunii”.[23]
Prognosticul urma să fie făcut prin procentaj bazat pe cifre, iar tabelul ce
urma să fie înaintat să cuprindă: numărul votanților (bărbați și femei) de la
18 ani în sus, luat de la primărie în mod oficial, apoi numărul membrilor de
partid pentyru următoarele partide: Comunist, Social-Democrat, Frontul
Plugarilor, Național-Popular, Țărănesc-Democrat (Dr. Lupu), Liberal (Gh.
Tătărescu), Național Liberal (D. Brătianu), Național-Țărănesc (Iuliu Maniu),
precum și numărul votanților neidentificați politic.[24]
Datele adunate urma să fie centralizate pe sectoare, apoi pe Legiune și
expediate Inspectoratului de Jandarmi Constanța.
La punctul doi,
ordinul prevedea să se trimită „o dare de
seamă în care să se treacă persoanele ce întrețin ordinea și liniștea publică,
arătându-se într-un tabel numele, prenumele și gruparea politică din care făcea
parte”.
Ordinul mai cerea să
se trimită „Manifestele electorale
răspândite de diferite grupări politice (în original, pe cât posibil)”,
precum și „Întrunirile politice ținute de
partide (data, locul, nr. participanților, propagandiștilor și în rezumat,
obiectul discursului)”.
Prima lucrare urma să
fie trimisă la Inspectorat, la 1 martie 1946, apoi în prima zi a fiecărei luni
și se cerea să se lucreze cu seriozitate și completă obiectivitate, erorile
socotindu-se tendențioase. Cât de obiective erau datele raporate se va vedea
din dările de seamă care s-au mai păstrat în fondurile create de cele două
instituții: Legiunea de Jandarmi Ialomița și Inspectoratul de Jandarmi
Constanța.
Iată ce consemna o
astfel de situație pentru luna februarie 1946, în raza postului de jandarmi
Lehliu: numărul votanților – 4167 din care 964 femei și 3203 bărbați. Pe
partide situația se prezenta astfel: Partidul Comunist – 251, Partidul
Social-Democrat – 109, Frontul
Plugarilor – 955, Partidul Național Liberal – Gh. Tătărescu – 1214, Partidul
Național Liberal (D. Brătianu) – 256, Partidul Național Țărănesc (A.
Alexandrescu) – 80, Partidul Național Țărănersc (Iuliu Maniu) – 887, restul
neidentificați politic.[25]
Pentru aceiași
perioadă, postul de jandarmi Dragoș Vodă, raporta următoarea situație[26]:
comuna Albești, cu o populație de 2047 suflete din care 870 votanți, după cum
urmează: 40 - comuniști, 80 - social-democrați, 250 - Frontul Plugarilor, 250 -
P.N.L. Gh. Tătărescu și 250 - neidentificați politic; comuna Buești cu o populație de 1820 suflete dintre
care 750 votanți, împărțiți pe partide astfel: 70 - Partidul Comunist, 30 -
Partidul Social Democrat, 350 – Frontul Plugarilor, 180 – Partidul Național
Liberal – Gh. Tătărescu, 120 – neidentificați politic; comuna Marsilieni cu o
populație de 1650 suflete dintre care 680 votanți, după cum urmează: 40 –
Partidul Comunist, 40 – Partidul Social-Democrat, 70 – Frontul Plugarilor, 140
– Liberali Gh. Tătărescu, 140 – Național Liberal – Brătianu, 60 – Național
Țărănesc – Maniu și 190 neidentificați politic; comuna Poiana cu o populație de
1800 suflete din care 850 votanți, împărțiți după cum urmează: 40 – Partidul
Comunist, 80 – Social – Democrat, 250 – Frontul Plugarilor, 160 – Liberali Gh.
Tătărescu, 80 Național Liberal Brătianu, 80 Național Țărănesc – Iuliu Maniu și
220 neidentificați politic. Aceste comune se aflau în raza postului de jandarmi
Albești. Pentru celelalte posturi de jandarmi din raza sectorului Dragoș Vodă,
nominalizate pe comune în darea de seamă, am centralizat noi datele, rezultând
următoarea situație:
Postul de jandarmi
Dragoș Vodă cuprinzând comunele Crucea (astăzi Vâlcelele) cu 2500 suflete și
420 votanți, Dragoș Vodă cu 3640 suflete și 625 votanți, Floroaica cu 1096
suflete și 264 votanți și Socoalele cu 1064 suflete și 380 votanți, împărțiți
astfel: Partidul Comunist – 244 votanți, Partidul Socia-Democrat – 195 votanți, Frontul Plugarilor –
686 votanți, Partidul Național Popular – 20 votanți, Partidul național Liberal
– Gh. Tătărescu – 240 votanți, Partidul Național Liberal – D. Brătianu – 145
votanți, Partidul Național Liberal – Iuliu Maniu – 160 votanți.
Pentru postul de
jandarmi Dragalina, care avea în raza sa de activitate doar comuna Dragalina cu
o populație de 3565 suflete din care 1500 votanți, situația se prezenta după
cum urmează: 75 – Partidul Comunist, 50 – Partidul Social-Democrat, 180 –
Frontul Plugarilor, 20 – Liberali- Gh. Tătărescu, 200 – Partidul Național
Liberal – D. Brătianu, 800 – Partidul național Țărănesc – Iuliu Maniu și 175
neidentificați politic.
În cuprinsul postului
de jandarmi Mihai Viteazu, care cuprindea comunele Mihai Viteazu cu 1975 suflete
dintre care 500 votanți, Plevna cu 3884 suflete dintre care 1640 votanți și
Vlad Țepeș cu 3066 suflete dintre care 1500 votanți, situația se prezenta
astfel: Partidul Comunist – 155, Frontul Plugarilor – 470, Partidul Național
Liberal – D. Brătianu – 825, Partidul ‚Țărănesc Democrat – Dr. Lupu – 30,
Partidul Național Țărănesc – Iuliu Maniu – 945 și neidentificați politic – 230
votanți.
Se pare, din cifrele
consemnate, că șefii posturilor de jandarmi Dragalina și Dragoș Vodă au fost
obiectivi și mai aproape de realitate. Documentele demonstrează însă, că pe
măsură ce ne apropiem de data alegerilor, cifrele se vor modifica funcție de
cât de apropiat puterii era șeful de post.[27]
O altă dare de seamă a
sectorului de jandarmi Lehliu[28],
care cuprindeas o plasă cu 30 de localități, cu 12412 votanți (9350 bărbați și
3062 femei), dădea pentru luna aprilie 1946 următoarea situație privind
aderenții la partidele politice: Partidul Comunist – 707 votanți, Partidul
Social-Democrat – 410 votanți, Frontul Plugarilor – 4356 votanți, Partidul
Național Popular – 40 votanți, Partidul Național Liberal – Gh. Tătărescu – 2710
votanți, Partidul Național Liberal – D. Brătianu – 411 votanți, Partidul
Național Țărănesc – Alexandrescu – 29 votanți, Partidul național Țărănesc –
Iuliu Maniu – 1988 votanți, restul neidentificați politic.
Amestecul sovietic
rezultă și din ceea ce comandantul Legiunii de jandarmi Ialomița raporta la 11
mai 1946, Inspectoratului General al Jandarmeriei – Direcția Siguranței și
Ordinii Publice. Înaintând, în dublu exemplar, darea de seamă asupra grupărilor
politice din județul Ialomița, nemulțumiri create, infracțiuni săvârșite etc.,
ce a fost întocmită pe baza referințelor
verbale date de dl. lt. col. Urolov, comandantul Comisiei Aliate de Control
Ialomița, (subl. ns. N.Ț.) cu sediul în București, str. Popa Soare, nr. 39,
acesta nota: „Cum aceste referințe ne-au
fost date în ziua de 30 aprilie 1946, cu dispoziția categorică de a-i preda un
exemplar din această dare de seamă.
Întrucât întocmirea acestei dări de seamă răpește atât
subsemnatului, cât și comandanților de sectoare și șefilor de posturi mult timp
pentru culegeri de date și redactarea acestor date, mai ales când mai mult ca
oricând, necesită prezența în teren a celor de mai sus, iar pe de altă parte
doleanța dlui lt. col. Urolov este de a se înainta la fiecare sfârșit de lună o
astfel de dare de seamă, rugăm a se aprecia dacă nu ar fi cazul să se renunțe
la trimiterea ei pe viitor, cu atât mai mult cu cât pe lângă timpul care ne
răpește, ne consumă și prea multă hârtie
a cărui criză pe piața Călărașiului este accentuată”.[29]
Iată și un prognostic
al județului Ialomița, pe luna mai 1946, trimis după primirea „referințelor
verbale” ale lt. col. Urolov: nr. votanților – 148.637, nr. membrilor Partidului Comunist – 11.355, nr. membrilor
Partidului Social-Democrat – 7263, nr. membrilor Frontului Plugarilor – 35.962,
nr. membrilor Partidului Național Popular – 811, nr. membrilor Partidului
Țărănesc Democrat – doctor Lupu – 1600, nr. membrilor Partidului Național
Popular – Tătărescu – 27.391, nr. membrilor Partidului Liberal – Brătianu –
13.936, nr. membrilor Partidului Național Țărănesc – Maniu – 25.579, nr.
votanților neidentificați politic – 23.106.
Conform ordinului nr.
1449 din 4 februarie 1946 al Inspectoratului de Jandarmi Constanța, pe care
l-am mai amintit, din dările de seamă trimise lunar nu lipseau nici
informațiile referitoare la întrunirile organizate. Cu nota informativă nr. 106
din 16 aprilie 1946, Legiunea de Jandarmi Ialomița informa Inspectoratul de Jandarmi
Constanța că: „În 14 aprilie 1946 av. Ion
Pan Mușică – șeful organizației Național – Țărăniste, anunțându-și întrunirile
sale în scop politic în comunele Dragoș Vodă și Dragalina, pe când pleca din
comuna Dragoș Vodă la Dragalina, a fost informat că dacă se va duce la
Dragalina va fi maltratat.
Punându-se astfel în gardă a luat cu sine 20 căruțe cu
Național-Țărăniști care l-a escortat până la gara Ciulnița renunțând la
întrunirea de la gara Dragalina.
În timp ce convoiul de căruțe escorta pe avocatul Mușică
spre gara Ciulnița, și-a făcut apariția o mașină a primăriei Călărași cu
comisarul șef Miu Dumitru, șeful Siguranței de la Poliția de reședință
Călărași, Dl. Bâtlan – primar și Crăciun – șeful plășilor Lehliu și Dragoș
Vodă, care au intenționat a rupe convoiul, dar n-au reușit. S-au retras și au
continuat drumul spre Dragalina.
La gara Ciulnița, Mușică crezând că nu mai e urmărit dă
drumul căruțelor și ocupă o masă la restaurant cu înv. Mazilu, Nicolae Stănescu
și un student în medicină – fiul preotului Alexandrescu din Călărași”.[30]
Mașina următoare a
staționat la Vasile Ionescu din Dragalina unde mai erau alți cetățeni. Trei
dintre aceștia: Tase Mihăilescu, Ion Vizireanu și Stancu Buda au venit la cârciumă
și au cerut cont avocatului, „pe motiv că
la întrunirea de la Dragoș Vodă ar fi vorbit contra guvernului”.[31]
Avocatul a explicat că nu a adus insulte guvernului și „profitând de neatenția celor trei a plecat cu însoțitorii săi spre casa
de bilete. Cei trei l-au urmărit și l-au lovit în cap cu un corp tare, avocatul
căzând jos, după care s-a ridicat și s-a urcat în trenul de Călărași, care se
afla în gară. Cei trei l-au ajuns, l-au dat jos din tren și au început să-l
lovească, l-au trântit pe jos, producându-i contuzii la ambii obraji. La fel au
fost bătuți și însoțitorul Stănescu și moașa Ana Ionescu din Andrășești, care a
căutat să-l ajute pe avocat. Atacatorii și instigatorii făceau parte din
organizația comunistă Frontul Plugarilor”.[32]
După începerea campaniei
electorale, la 29 iulie 1946, notele informative privind activitatea partidelor
de opoziție sunt din ce în ce mai dese și infirmă multe din acuzele aduse de
partidul Comunist. Pentru exemplificare, menționăm câteva. Nota informativă nr.
461 din 4 iunie 1946 a Legiunii de Jandarmi Ialomița, consemna că pe teritoriul
județului Ialomița „nu s-a semnalat nici
o pază organizată în vederea organizării propagandei electorale de către P.N.Ț.
– Maniu și P.N.L. – Brătianu”.[33]
O alta nota că în sate și comune nu s-a semnalat din partea P.N.Ț. – Maniu și
P.N.L. – Brătianu că ar plăti membrilor lor zilele care le vor întrebuința la
alegeri și le va da de mâncare pentru a face propagandă printre locuitori.[34]
La 19 august 1946 se comunica că nu s-au înarmat[35],
la 20 august că nu s-au semnalat gărzi ale P.N.Ț. – Maniu și P.N.L. – Brătianu[36],
la 16 septembrie că partidele din opoziție nu au dat dispoziție organizațiilor
județene să înceapă o acțiune de sabotare a Guvernului în vederea nereușitei în
alegeri,[37]
la 9 noiembrie 19467 că în județ nu s-au semnalat echipe trimise de P.N.Ț. –
Maniu cu misiunea ca în ziua alegerilor să taie liniile telefonice.[38]
După cum rezultă din
rapoartele mai sus menționate, partidele din opoziție n-au întreprins nimic
ieșit din comun, care să iasă din tiparele unei campanii electorale, cea în
discuție poate mai deosebită decât toate celelalte petrecute până atunci în
istoria României.Și totuși, documentele create de organele din teritoriu ale
Partidului Comunist pun în seama partidelor din opoziție toate neregulile
întâmplate în timpul campaniei electorale, precum și pe cele din ziua
alegerilor, iar rapoartele jandarmeriei nu nominalizează pe cei care au comis
agresiuni în timpul campaniei electorale. Într-un extras din Centralizatorul
rapoartelor referitoare la localitățile unde au avut loc incidente în perioada
alegerilor, sunt amintite comunele Dor Mărunt, Sălcioara, Grivița, Bordușani, Sudiți,
Principesa Maria, Gârbovi, Sărățeni, Făcăieni și Vărăști.[39]
La Cacomeanca, în ziua de 14 noiembrie 1946, circa 30 de locuitori se prezintă
la primărie forțând pe primar să le dea cărțile de alegător.[40]
Tot motivat de faptul că nu primiseră cărțile de alegători, în comuna Gârbovi,
circa 7-800 de opoziționiști au manifestat și vociferat cerând certificatele de
alegător și au bătut grav pe Popescu Alexandru, elector B.P.D. din București și
au dezarmat câțiva soldați din gardă.[41]
În ziua de 17 noiembrie 1946, în aceiași comună, circa 200 de locuitori au
atacat escorta postului de jandarmi, lovind pe plt. Gujbă și eliberând un număr
de patru arestați, ce erau reținuți drept capi ai rebeliunii.[42]
La 16 noiembrie 1946, în comuna Ciocănești, locuitorul Tudor Pavel, membru al
Frontului Plugarilor a fost bătut de Nicolae Ghiță.[43]
În privința
rapoartelor Partidului Comunist, acestea sunt contradictorii, datele diferind
de la o zonă la alta sau funcție de persoana care întocmea raportul. Iată ce
consemna raportul de activitate al secției politice, pentru luna august 1946: „În această lună P.C.R. a dobândit o
influență covârșitoare în rândul maselor, chiar și în rândul acelor categorii
sociale până acum ostile luptei partidului”.[44]
Despre partidele din
opoziție, raportul consemna că: „Sunt în
plină destrămare. Partidul Manist nu mai are nici un fel de organizare, toate
cadrele de conducere care nu sunt fugite din județ, aderând la alte partide din
Bloc.
P.N.L. Brătienist, în plină descompunere, cadrele de bază
dezertând în fiecare zi și aderând la partidele democratice. În mod practic acest
partid nu mai are o viață organizată și a încetat de a mai activa politicește”.[45]
Ce-i putea determina
în a face astfel de afirmații: inconștiința, necunoașterea realității,
îmbătarea cu apă rece – cum spune românul – sau siguranța transmisă de la Moscova?
Pe baza documentelor care s-au păstrat, putem afirma că singurul motiv care-i
determina la asemenea aprecieri era siguranța transmisă de la mposcova, pentru
că în afara acesteia, nimic nu era în favoarea lor. Că situația nu era așa cum
o prezenta Partidul Comunist se va vedea și cu ocazia alegerilor și chiar în
analizele făcute de comuniști după „câștigarea” alegerilor.
Imediat după
declanșarea campaniei electorale, P.C.R. a elaborat și transmis în teritoriu „Instrucțiunile pentru electori”,[46]
în care sublinia că munca electorilor trebuie să cuprindă, printre altele:
mobilizarea cetățenilor pentru a lua parte, în număr cât mai mare, la
întrunirile B.P.D.-ului, mergând din casă în casă, ducând și muncă de lămurire;
electorul trebuie să se îngrijească ca echipele de îndrumători, împreună cu el,
să distribuie cetățenilor la întruniri, broșuri și să vândă ziare, împărțind
afișe; împreună cu echipele de îndrumători și acolo unde nu sunt singuri să
facă inscripții pe garduri, pe ziduri. Inscripțiile să cuprindă „Soarele”
însoțit de lozinci, care să fie scrise întregi și cu îndemnul „Votați lista nr.
1 a Blocului Partidelor Democrate”; să îndemne și să se ocupe personal ca
membrii echipelor din bloc să aibă scris pe pereții caselor și pe garduri lozinci
și cu șablon să se facă Soarele la fiecare; să organizeze cât mai multe clăci
în case ale membrilor partidelor din bloc, pe străzi, pe cartiere, unde să le
vorbească oamenilor arătându-le că fiecare are interesul să voteze cu blocul și
să li se arate înfăptuirile Guvernului, de asemenea și platforma program. De la
aceste clăci, nu trebuia să lipsească îndrumătorii care urma să distribuie
broșuri și să vândă ziare; să se facă adunări la casa alegătorului unde să ia
cuvântul învățătorii, preoții, notarul, primarul și reprezentanții partidelor
din bloc. De asemenea și oamenii mai bătrâni care să arate viața pe care o
duceau pe moșiile boierilor; pentru ziua alegerilor să asigure în jurul secției
de votare un afișaj masiv și echipe de îndrumători care să angajeze discuții cu
cetățenii.
Din procesul-verbal
încheiat la 12 noiembrie 1946 și în care s-a analizat activitatea echipelor de
îndrumători, aflăm că printre activitățile desfășurate se afla și distrugerea
afișelor partidelor din opoziție.[47]
Semnificativă pentru
felul cum erau primite echipele B.P.D. în teritoriu, este nota informativă a
legiunii de Jandarmi Ialomița din 28 septembrie 1946, în care se arată că
într-una din zilele campaniei electorale au sosit în comuna Jilavele “…domnii
Dimancea - directorul Camerei de Agricultură a județului Ialomița, Tudorică
Stelian – decanul baroului Călărași și președintele Comisiei Electorale
Județene și pretorul plășii Urziceni. La primărie s-a interesat de modul cum
decurg operațiunile de înscriere a cetățenilor în listele elctorale. Cu această
ocazie s-a ținut o cuvântare de către dl. Dimancea prin care a explicat
locuitorilor ce au participat la adunare că guvernul va avea grijă să le aducă
cereale și tot ce au nevoie. Din mulțime a răspuns proprietarul Gheorghe Berlescu,
în numele locuitorilor ce erau la adunare, că nu mai au ce mânca și că este
greu pentru a se aduce grâu, pentru atâta lume flămândă.
La acest răspuns, dl. director Dimancea a spus: „De
gulerați de aceștia și cu cravate noi, nu prea ne sinchisim și deci nu trebuie
să vorbească”. Intervenind, preotul Tudor din comuna Jilavele, s-a adresat
d-lui director Dimancea cu cuvintele: „Domnule director nu trebuie să ne iei pe
noi așa, noi vorbim în numele nostru și al poporului că ne trebuie grâu și este
absolut nevoie să ni se împlinească doleanțele, altfel populația moare de
foame”. Toți locuitorii ce au fost prezenți la adunare au aprobat spusele
preotului. În fața acestei situații dl. director Dimancea a plecat. Modul de
procedare al domnului director a produs nemulțumire în rândul locuitorilor din
comuna Jilavele”.[48]
O altă formă de
propagandă folosită intens de Partidul Comunist și aliații săi a fost cea a
caravanelor cinematografice, care se deplasau pe trasee dinainte stabilite și
pregătite, ocazie cu care erau prezentate mici jurnale, după care spectacolul
se transforma în întrunire politică. Iată câteva secvențe din activitatea
caravanei cinematografice nr. 3045, trimisă de la București în județul
Ialomița, în perioada 14 iulie – 12 august 1946: „Caravana a dat un număr de douăzeci și patru de spectacole, la care au
luat parte aproximativ 10.340 persoane, bărbați, femei, tineret și copii.
În zilele de 21 și 28 iulie, s-a dat curent pentru
megafoane la întrunirile partidului ținute la Slobozia și Călărași, unde au
vorbit tov. Doncea și tov. Neagu Andrei.
Programul compus din: trei jurnale de actualități
sovietice; soborul bisericesc de la Moscova, iarna 1945; trecerea armatelor
sovietice în Bulgaria; de vorbă cu frații mei plugari; România pitorească, a
plăcut foarte mult sătenilor, în special ultimele două, care au fost luate pe
caravană la data de 27 iulie, sub formă de împrumut, de la org. Tineretului Progresist
din Călărași.
Toate spectacolele – afară de Călărași și în oarece
măsură Slobozia, unde în aceiași zi a vorbit tov. Doncea -, au fost transformate
în întruniri cu caracter politic, ținându-se cuvântări sătenilor, în care în
special, se demasca reacțiunea și aceasta legat pe scurt cu realizările
guvernului Groza, precum și punctele principale din platforma program a B.P.D.
În câteva comune, unde s-a putut, prezentarea caravanei a fost făcută de
oamenii din partea locului. Cuvântările au fost primite cu aplauze, iar în
câteva locuri cu urale și lozinci.
Prin filmele prezentate, prin discuțiile de la om la om
și prin cuvântările ținute, caravana a lăsat urme adânci pe teren, înviorând
organizațiile noastre și prin lămuririle date atrăgând pe săteni înspre noi și
făcându-i să privească absolut cu alți ochi B.P.D. și P.C.R.”[49]
Despre opoziție raportul nota: “Reacțiunea s-a manifestat în câteva locuri
prin șoapte și murmure, care au fost ușor lichidate de vorbitor […]. Provocare
mai serioasă a fost în comuna M. Kogălniceanu, unde preotul, manist, ațâțând
câțiva săteni, a încercat să producă tulburări.
În
general raportul de forțe este în favoarea Blocului. Cea mai puternică
organizație la sate este Frontul Plugarilor, urmat imediat de P.C.R. Gruparea
Tătărescu, deși din punct de vedere numeric se prezintă bine în unele comune,
totuși sunt foarte nestabili, înclină spre reacțiune iar unii sunt de-a dreptul
reacționari; se impune ca din partea organizației lor să fie trimis un om
cunoscut, pentru a pune la punct această stare de lucruri. Social democrații,
în număr mic, în special învățători, la fel, unii fac jocul reacțiunii.
Grupările P.N.L. și P.N.Ț – Anton Alexandrescu aproape inexistente, totuși în
unele sate s-a observat un început de organizare. Colaborarea în cadrul
Blocului, încă nu este cimentată.
Ziarul
“Scânteia” puțin răspândit, iar acolo unde sunt abonamente, neregulat și
câteodată de loc.
Reacțiunea,
în special preoții, învățătorii și chiaburimea satelor, având în unele comune
oarecare influență, pe lângă vechile metode, speculează în prezent seceta,
alarmând populația că va rămâne muritoare de foame. În general neorganizați,
lucrează în umbra; în câteva comune s-au văzut abonamente la “Liberalul””[50].
După Călărași și Slobozia, raportul menționează
și celelalte localități prin care a trecut caravan: Călărașii Vechi, Ștefan
Vodă, Dragalina, Cosâmbești, Mărculești și Mărculești-fermă, Suduți, Săveni,
Platonești, Bucu, Mihail Kogălniceanu, Ferma Giurgeni a Eforiei Spitalelor,
Gura ialomiței, Valea Ciorii, Brătianu, Iazu, Misleanu, Smirna, Traian,
Grivița, Nicolești, Miloșești.[51]
Deși în preambulul său raportul
menționa că reacțiunea s-a manifestat cu șoapte și murmure, în afara cazului
din comuna Mihail Kogălniceanu, sunt
menționate și alte acțiuni. Astfel, la Sudiți, “Reacțiunea, în special maniști 35-40. Capi: preot Gh. Decu , proprietar
a 100 pogoane, Dumitrache Lungu – plugar 100 pogoane, copiii popii Petre Gh.
Decu, elev bursier, cl. 8, liceul Matei Basarab din București și Maria Decu,
elevă cl. 7, liceul central Buc, fac propaganda fățișă manistă, cu inscripții
pe ziduri, manifeste etc. Trebuie luate măsuri prin organele școlii”.[52]
La Săveni, “Maniștii, peste 100, în cap cu dir. școlii
Gh. Decu și învățători Diaconu și Anghelescu. Primarul, Ion Voicu fost și sub
Antonescu, tătărescian, în fond reacționar. A stat până la prânz în cârciumă cu
șeful manist Cucu, pe care a căutat să-l acopere, declarând că este în Frontul
Plugarilor. Amețit fiind spunea că numai evreii sunt comuniști și încă o seamă
de prostii de acestea”.[53]
La Mihail Kogălniceanu, “Maniștii, peste 100, în cap cu preotul C-tin
Rațiu și Niculae Cursaru, plugar. Preotul instigă pe față contra guvernului,
profit de poziția lui pentru a influența lumea, la biserică, înmormântări,
botezuri, etc. Alt preot, Alexandru Micu, lucrează pe ascuns – brătienist –“.[54]
După film, în timpul cuvântării lui Miron
Nicolae – instructor județean, „Reacțiunea,
un grup de 10-15 săteni în frunte cu pr. Rațiu a încercat să provoace, strigând
puternic: „Trăiască Iuliu Maniu”. Răspuns: Aceștia care strigă sunt unii
nelămuriți, iar alții în frunte cu acest popă nemernic, care mânjește haina
preoțească, sunt cozile de topor ale moșierilor. Caută să provoace dezordine.
Sunt din aceiași tagmă cu Ilie Lazăr, Comăniciuc și alți maniști arestați în
organizațiile teroriste. Poporul le va da răspunsul care o să-i usture amarnic.
Dacă aici voi spune un lucru neadevărat, poftesc pe oricine să mă contrazică,
dar nu din întuneric, tâlhărește, ci pe față, la lumină”. Din rândurile
sătenilor murmure puternice, contra provocatorilor. Cuvântarea a continuat, cu
câteva întreruperi slabe. S-a strigat „Minte”
când a afirmat că Maniu a strâns mâna lui Antonescu, la proces. Răspuns: „Faptul a fost publicat în toate ziarele, iar
personal am luat parte la acea ședință a Tribunalului Poporului, am văzut cu
ochii mei. Am autorizația Tribunalului în buzunar. Încercările de provocare ale reacțiunii au indignat marea majoritate a
celor prezenți, totuși este de remarcat faptul că nu au intervenit în mod
energic pentru a-i potoli, aceasta trebuind s-o facă în special vorbitorul.
Trebuie luate prin Ministerul Cultelor, măsuri contra huliganului îmbrăcat în
haine preoțești, din această comună”.[55]
Alte
comune unde reacțiunea s-a manifestat: Gura Ialomiței, Brătianu, Iazu, Smirna,
Traian.[56]
Alte
forme de propagandă folosite de Partidul Comunist și aliații săi: manifestările
cultural-artistice cu participarea unor echipe teatrale, coruri ale
sindicatelor și școlilor, baluri, ziarul „Ialomița Liberă” care de la 4
noiembrie și până la alegeri a apărut zilnic dând „o mare importanță campaniei electorale, ziarul apărând în întregime sub
semnul alegerilor, realizările guvernului Dr. Groza, popularizarea candidaților
B.P.D.-ului, demascarea candidaților reacționari, demascarea dezordinilor
provocate de reacționari etc.”[57]
În
privința afișelor și manifestelor, un raport întocmit de Barbu Mihai –
secretarul secției de educație politică, consemna următoarele: „Am reușit să tipărim și să împărțim la timp
următoarele serii de manifeste și afișe: scrisoarea lui Gheorghe Iorga din comuna Independența – 5.000 ex.;
scrisoarea văduvei Elena Geantă din comuna Munteni Buzău, omorât de bandele
maniste – 10.000 ex.; scrisoarea unui țăran din Vlașca către un țăran din
Ialomița – 2.500 ex.; afișe cu portretul lui C. Agiu – 20.000 ex.; afișe de
mână adresate țăranilor – 20.000 ex.; afișe adresate femeilor – 10.000 ex.;
afișe adresate cetățenilor – 20.000 ex.; afișe buletine de vot cu ștampila
„Votat” – 10.000 ex. și afișe anunțând întrunirile blocului din oraș și județ –
10.000 ex. În total 107.500 ex.”[58]
La
Călărași și în celelalte centre din județ, în ziua de 18 noiembrie 1946 s-au
desfășurat ședințe cu cei implicați în alegeri, dându-li-se sarcini și
instrucțiuni precise fiecăruia pentru ziua alegerilor. Tot atunci a luat ființă
la prefectură, Preturi și secții de votare câte un comandament unic format din
conducătorii autorităților civile și organizațiilor din B.P.D.[59]
În ședința de la Călărași s-a amintit că înainte de alegeri cu câteva zile
avusese loc incidente în următoarele comune: Rasa, Cacomeanca, Ciocârlia,
Grindași și Gârbovi, „provocate de
elemente Manisto-Brătieniste sub pretext că nu au primit certificatele de
alegător. Incidentele au fost localizate imediat prin intervenția autorităților
și organizațiilor politice locale cu excepția comunei Gârbovi, care au
continuat până în seara zilei de 19 noiembrie”.[60]
În
aceiași zi, într-un ordin pe care ministrul de Interne îl expedia către
Prefecturi, se preciza că în timpul campaniei electorale „autoritățile jandarmerești și cele administrative n-au avut o atitudine
fermă și hotărâtă, ceea ce duce la realizarea planurilor reacțiunii de a
tulbura ordinea pe timpul alegerilor”, motiv pentru care se atrăgea atenția
de a „păstra ordinea și lovi fără cruțare
pe toți cei ce încearcă să tulbure ordinea publică”.[61]
Cu
puține zile înainte de alegeri, pentru județul Ialomița, conform datelor ajunse
la Inspectoratul de Jandarmi Constanța, se întrevedea obținerea următoarelor
rezultate: B.P.D. – 60 la sută, P.N.Ț. Maniu – 16 la sută, P.N.L. Brătianu – 9
la sută și neidentificați (nehotărâți) – 9 la sută.[62]
S-au
confruntat în ziua de 19 noiembrie 1946, în fostul județ Ialomița, următoarele
liste electorale:[63]
lista nr. 1 a B.P.D. având ca semn electoral „Soarele”, cuprinzând pe Agiu
Constantin, Mirto Eduard, Gl. Pârvulescu Nicolae, Popescu Adrian – Băleni,
Cristescu Nicolae, Nichifor Stere, Jeaneta Saphir, Tudorică Stelian și Barbu
Gheorghe; lista nr. 2, independentă, fără semn electoral, cuprinzând pe Tincu
Petre, Enciulescu Constantin, Dan Ion, Vlad Ion, Pop Alexandru, Constantin
Ștefan, Anastasiu Constantin și Ionescu Constantin; lista nr. 3, independentă,
fără semn electoral, cuprinzând pe Cristescu Costea, Toma vasile, Mitrea Alexandru, Avram Vasile, Constantin Ion, Stancu A. Stela, Antonescu Gheorghe,
Andreescu Ion și Crețulescu Ion; lista nr. 4, independentă, fără semn
electoral, cuprinzând pe Chivu Alexandru, Popescu Nicolae, Dumitrache Mihai,
Calaj Ion, Papuzeanu I.P., Marin Anghel, Marin Ion, Vasile D. Nicolae și
Dumitru Petre; lista nr. 5, a Partidului democrat Țărănesc, cu semnul electoral
„Două circumferințe concentrice”, cuprinzând pe Alexa V. Gheorghe, Oprea Vasile,
Gran Gheorghe, Alexa P. Alexandrina, Cruța Constantin, Minea Ion, Enescu Ioan,
Marinescu Ion și Tănăsescu Radu; lista nr. 6, a Partidului Național Țărănesc –
Iuliu Maniu, având ca semn electoral "Ochiul", cuprinzând pe Mușică Pan Ion,
Popescu N. Dumitru, Preot Alexandrescu Alexandru, Jantea Nicolae, Nicolae
Costea, Fulgeanu Gheorghe, popescu Ștefan, Preot Gheorghe Ion și Vlădescu Ion;
lista nr. 7, a Partidului Social Democrat Independent – Titel Petrescu, cu
semnul electoral „Fântâna cu cumpănă”, cuprinzând pe Ilie Dumitru, Ion
Trandafir, Teodpor Mitulescu, Anastasia C. Clinciuc, Ovidiu Minca, Iliescu Ion,
Dumitru Ioniță (Buzoianu0, Constantin I. Ștefan și Ilie Matragan; lista nr. 8,
a Partidului Național Liberal – Brătianu, având ca semn electoral „un unghi
drept”, cuprinzând pe Bentoiu Aurelian, Cicei Romulus, Nicolescu V. Atanase,
Butu Ion, Constantinescu Petre, Roșca Mihai, Chiracu Victor, Nicolescu Stelian
și Nițulescu Tudor.
Candidații
din listele amintite s-au confruntat în campania electorală, iar în ziua de 19
noiembrie 1946, fiecare dorea să câștige sufragiul alegătorilor din cele 69
secții de votare ale fostului județ Ialomița. Ce spuneau prognosticele politice
comandate de comuniști și aliații lor am amintit, ce au dorit alegătorii este
astăzi cunoscut. Să vedem și ce au consemnat puținele documente de arhivă care
s-au mai păstrat.
La
24 noiembrie 1946, Petre Negru – președintele secției de votare nr. 12 Rasa,
trimitea către organizația județeană a Partidului Social Democrat, un raport
privind modul în care s-au desfășurat alegerile în secția al cărei președinte
fusese. După ce descrie modul cum a fost pregătită secția de votare, acesta
consemnează: „La orele 8 fix a început
votarea. Intră în grupuri de câte trei oameni la vot. Votarea a durat până la
orele 20, când s-a făcut despuierea scrutinului. Suspendarea votării s-a făcut
între orele 12-13. Despuierea scrutinului a durat până la orele 12 noaptea.
Rezultatul voturilor: Înscriși – 1705, Votanți – 1662. Lista nr. 1 – 1403,
Lista nr. 2 – 17, Lista nr. 3 - 7,
Lista nr. 4 – 15, Lista nr. 5 – 32, Lista nr. 6 – 98, Lista nr. 7 – 30, Lista
nr. 8 – 57. Total – 217. Procentul este de 87 % pentru B.P.D. și 13 % pentru
opoziție.
Situația reală: Maniu – 50%, Brătianu - 10%,
Titel – 15%, B.P.D. – 25%. (subl. ns. N.Ț.).
Dacă
președintele secției de votare nr. 12 rasa a consemnat intenționat sau din
greșeală situația reală, este greu de precizat. Cert este că situația a rămas,
a scăpat vizorului cerberilor Partidului Comunist care au cercetat dosarele
până în anul 1989 și a ajuns la Arhivele Naționale confirmând ceea ce astăzi
este cunoscut și anume că rezultatele alegerilor parlamentare din noiembrie
1946 au fost grosolan falsificate. Când am afirmat că este greu de precizat
dacă a făcut acest gest din greșeală sau intenționat am avut în vedere și
faptul următor. Două zile mai târziu, același președinte trimite din nou
raportul către organizația județeană, dar de această dată fără „Situația
reală”.[65]
Că lucrurile au stat așa cum le-a consemnat președintele Petre negru, ne
confirmă și responsabilul politic al secției Gheorghe Mitran, membru P.S.D.,
care în raportul său către organizația județeană nota: „Din cele verificate de subsemnatul și informațiunile date de Dl. primar
al comunei Rasa, sunt ferm convins că, majoritatea membrilor social democrați
din organizația Rasa, deși înscriși în P.S.D., au votat în alegeri lista „Titel
Petrescu”.
Indignat de acest fapt – nedemocratic – am căutat
personal și am luat contact cu diverși tovarăși din B.P.D. și alți prieteni și
ca fiu al comunei Rasa – unde sunt născut – mi s-a confirmat că voturile date „Titeliștilor”
și P.N.Ț. – majoritatea – se datoresc unor tovarăși P.S.D. învățători care,
numai sub masca că sunt social democrați pentru a fi feriți de diverse
neplăceri și puși la adăpost ca P.S.D., ba chiar au obținut și favoruri, însă
în schimb, tacit și fățiș – au făcut politică de la om la om – adversă –
îndemnând pe tovarășii noștri P.S.D. să voteze lista „Titelistă și Țărănistă”.[66]
După ce nominalizează unii dintre învățătorii bănuiți, responsabilul notează: „Rog ca acești tovarăși învăț., să fie strict
supravegheați și în caz afirmativ să suporte consecințele.
Sunt de părere și propun ca organizația P.S.D. Rasa, să
fie încredințată unui tov. P.S.D. țăran, încercat și verificat”.[67]
Gherasim
Teodorescu – președintele secției de votare Sărățeni, informa organizația
P.S.D. Ialomița că: „În ziua de
19.XI.1946, la orele 7, conform art. 47 din legea electorală, am constituit
biroul din domnii Alexe M. Ilie și Gh. T. Nițu, aleși prin bună învoială. S-a
procedat la verificarea urnelor și gheretelor, sigilând urna.
La ora 8 fix, s-a început votarea cu com. Balaciu, care a
votat până la ora 8,35-8,40, la care oră comuna Sf. Gheorghe, parte din Balaciu
și Sărățeni, populația în număr de 500-600 de persoane, instigată de către
d-nii Dumitru Dudu – morar din Sf. Gheorghe, Ion Dudu, fiul său și Alex.
Zaharia ș.a., care țipau în gura mare <<Jos Guvernul>>,
<<Colhoz>>, <<Comuniștii>>, <<Vânduți
Rușilor>> au rupt cordonul, dând și în gardă, atacând secția și
distrugând urnele și bătând pe toți delegații asist., primarii și chiar
președintele secției de votare. Pentru a restabili alegerea și ordinea, deși de
la centru primisem ordin să suspendăm alegerile, totuși eu cu sângele curgând,
am sigilat din nou urnele, numai în prezența delegaților opoziției și am
început votarea la orele 9,30.
Toate aceste neplăceri s-au produs deoarece în aceste
comune opoziția este foarte puternică, iar B.P.D. foarte slabi, inexistenți. De
asemenea și P.S.D. foarte slab în aceste comune. În seara zilei de 18 spre 19
am făcut toate eforturile să adun acea faimoasă echipă de șoc, dar a fost
imposibil, deoarece din tot Blocul abia am putut strânge seara să doarmă cu
mine la secția de vot și să luăm măsurile de pază 7-8 persoane.
Trebuie să se facă în aceste comune reorganizarea P.S.D.
și a alege persoane cu mai mult curaj și aport politic-moral. Atât preoții, cât
și învățătorii din aceste comune sunt prea puțin pătrunși de spiritul
democratic, trăind cu frica de necunoscut. Ce va fi mâine?”[68]
Urmează
ceea ce sigur, astăzi, șochează, pentru că deși aceste documente s-au aflat în
arhiva fostului Partid Comunist, ele au ajuns până la noi, scăpând cenzurii
cerberilor de la București sau securiștilor care solicitau dosarele la verificare,
astfel încât toate fărădelegile comise de comuniști să se strângă la Comitetul
Central sau în arhiva fostei securități. Ce notează, în continuare, șeful
secției de votare Sărățeni:
Situația reală Rezultatele date:
Înscriși în listele
electorale 1844 1844
Au votat
1425
1725
Voturi nule 15 10
Lista nr. 1
50
1326
Lista nr. 2
12 5
Lista nr. 3
15 4
Lista nr. 4
15 3
Lista nr. 5 55 10
Lista nr. 6
895
180
Lista nr. 7
85
5
Lista nr. 8
282
182
------------------------------------------
1485 1725
Aceste
rezultate – notează Gherasim Teodorescu în raportul său – „au fost semnate de delegații opoziției și de către deleg. Stelian
Nicolescu înv. P.S.D., care a mai activat puțin. Eu am avut două rânduri de
procese-verbale luate de aici, de la Centru, i-am rugat frumos și mi-au semnat
în alb 2 (rânduri) tablouri și două procese-verbale. Biroul electoral de aici, împreună cu subsemnatul le-am completa cu cât
ne-a trebuit”(subl.ns.N.Ț.).[69]
De la secția de votare nr. 67
Gârbovi, Mircea Popovici – membru în Biroul politic al P.S.D., în calitate de
președinte al secției de votare, informa că: “…activitatea opoziției a fost foarte vigilentă; nu am avut delegați și asistenți din partea B.P.D.
întrucât au fost bătuți și izgoniți de opoziție; opoziția m-a asediat 2 zile
consecutiv și nu a permis să se efectueze operațiunile de votare decât pentru
aceia care nu primiseră cărți de alegător; în această situație au votat 700
persoane; nu am avut nici un funcționar comunal sau învățător din B.P.D. care
să dea concursul la alegeri; un singur învățător de la Frontul Plugarilor din
com. Gârbovi, care mi-ar fi putut da concursul, a fost delegat președinte de
secție de votare; operațiunile de votare la secția de votare Gârbovi au decurs
în mod democratic și victoria B.P.D. a fost asigurată”,[70]
dar - am spune noi – prin alte mijloace, în comuna Gârbovi opoziția fiind
foarte puternică, nu numai vigilentă, cum a notat cu “salutări socialiste”, un membru de vază al P.S.D.
Din
comuna Dragalina, G. Vasilescu și el membru în comitetul județean P.S.D.
Ialomița, informa că a fost președinte al secției de votare la Făurei „...unde mi-am făcut datoria în mod demn și
onorabil ca bun socialist. În ceea ce privește acțiunea politică de partid,
subsemnatul, ca soldat disciplinat am executat în total hotărârile forurilor
superioare ale partidului”.[71]
De ce?, ne spune în continuare: „Am
așteptat să mi se soluționeze cazul rechemării în funcția de inspector școlar
regional, lucru ce nu s-a întâmplat până în prezent”[72],
adică până la 16 decembrie 1946, data informării.
În
raportul din 27 noiembrie 1946, transmis Inspectorului șef școlar al județului
Ialomița, responsabilul politic al secției de votare Ciulnița, preotul Dumitru
M. Popescu, arată că din cele 5 comune ce au compus secția de votare, singură
comuna Constantin Brâncoveanu prin cei 3 învățători a răspuns la imperativul
vremurilor, aceștia prezentându-se la secția de votare în ziua de votare de 18
noiembrie 1946, orele 16 pentru că au înțeles „marea chemare pentru reconstrucția neamului, fiind la înălțimea
cerințelor în calitate de delegați și asistenți” și desfășurând o
propagandă plină de însuflețire și dând dovadă de muncă în folosul
„Democrației” până în zorii zilei de 20 noiembrie 1946, când s-au terminat
definitiv lucrările votării.[73]
La
26 noiembrie 1946, Gh. C. Gheorghiu, președintele secției de votare Broșteni,
informa că: „Am depus enorme sacrificii
pentru ca la urmă, secția Broșteni să obțină un procentaj de 91 %. Broștenii
s-au prezentat foarte bine”.[74]
Ultimul
document care confirmă falsificarea alegerilor din 19 noiembrie 1946, este o
depeșă[75]
ce pleca din comuna Hagieni, la 4 februarie 1947, purtând semnătura șui Aurel
Ionescu, președintele organizației Frontul Plugarilor. Cerându-și scuze pentru
îndrăzneală, acesta se adresa unui inspector din Prefectura județului Ialomița,
la Călărași, inspector care, în ciuda tuturor încercărilor, n-a putut ajunge
niciodată. Iată ce scria Aurel Ionescu: „Eu
sunt acela din anul 1944, decembrie 17, când dv. erați la București pentru a
lua titlul de Prefect, făcând gardă la palat ziua și noaptea șase zile,
dimpreună cu dl. Miu și Stoicescu de la Potcoava. Eu sunt acela care am avut
curajul să înființez organizația Frontul Plugarilor din comuna Hagieni,
întâmpinând multe obstacole de la dl. Axinte Toma finul d-lui Prefect C.
Mitrănescu (membru al P.N.L. – Tătărescu-n.ns.N.Ț.), care își face mendrele cu toate celelalte fracțiuni politice, pretinzând
că fracțiunea tătăresciană este superioară. Cu intervenții de la dl. Prefect
și-a pus pe data de 1 ianuarie 1946 primarul lui, pe Alexandru St. Nicolae
care, la un moment dat, tot dl. Axinte a intervenit, l-a dat jos, punând în
locul lui pe Petre R. Dinu, deși d-lui a aderat la bloc deabia pe ziua de 3
septembrie 1946.
La alegerea din 19 noiembrie 1946, la secția de votare
Hagieni unde d-sa a fost președintele secției de votare, iar finul său Neagu
Rădulescu a fost responsabil de menținerea ordinii, de-abia din cauza d-lor am
obținut 108 voturi bune din com. Hagieni și Mihai Vodă, iar comuna Chioara și
Vlădeni satul vechi au votat contra. Deci
restul de 943 voturi le-am băgat noi oamenii Blocului în urnă ca să fim
superiori opoziției. (subl.
ns. N.Ț.)
De când d-lui a luat iarăși comanda comunei, cetățenii
din front se clatină, iar eu personal mă simt umilit.
Pentru viitor ca să pot ademeni cât mai mulți aderenți la
front, am și eu o dorință, care vă rog, chiar insistent, să dați ordin de
suspendare a actualului primar, în prezent ca și în viitor, ca atunci când se
va face alegerea comunală care cred, și D-voastră știți mai bine decât mine, va
fi prin luna martie 1947, să se facă în timpul cât girez eu.
În speranța că –mi veți satisface această cerere, vă zic:
„Să trăiți și la mai mare” își
încheia Aurel Ionescu depeșa sa, prin care solicita răsplata pentru că își
adusese și el, alături de alți lachei – prezenți întotdeauna, indiferent de
epoca și regimul aflat la putere -, ai regimului comunist, contribuția la
falsificarea rezultatului alegerilor din 19 noiembrie 1946 și la năruirea
speranțelor românilor.
În
județul Ialomița, rezultatele „oficiale” (adică cele falsificate), la alegerile
din 19 noiembrie 1946, au fost următoarele: înscriși în liste – 142.234
alegători; votanți – 123.279 alegători; voturi exprimate – 122.965; voturi nule
– 1.014; Lista nr. 1 a B.P.D. – 100.441; Lista nr. 2 Independentă – 1457; Lista
nr. 3 Independentă – 753; Lista nr. 4 Independentă – 955; Lista nr. 5 Dr. Lupu
– 2.468; Lista nr. 6 P.N.Ț. – Maniu – 10.052; Lista nr. 7 P.S.D. - Titel
Petrescu – 1260; Lista nr. 8 P.N.L. – Brătianu – 5559.[76]
Conform
datelor din documentele P.C.R., toți candidații din listele B.P.D. au intrat în
Parlament, iar P.N.Ț. – Maniu, care era pe locul doi, întrunind cele mai multe voturi, îi mai
trebuia 1108 voturi pentru a obține un loc în Parlament.[77]
Listele independente erau o diversiune a B.P.D., toate socotelile
responsabililor de secții de votare incluzând voturile acestor liste în totalul
obținut de B.P.D.
Se
aprecia că în cele 69 secții de votare (64 civile și 5 militare) alegerile
decurseseră în liniște, dar au existat și „...încercări
de rebeliune la secția Bordușani, ziua alegerilor a fost tulburată de acțiunile
huliganice ale echipelor Maniste în frunte cu învățătorul Gheorghe Mușică, care
după un plan dinainte stabilit, au făcut propagandă mincinoasă instigând la
revoltă masele de votanți, iar în ziua alegerilor producându-se aceste
dezordini rezultatul a fost un mort din garda militară. În urma intervenției
autorităților, alegerile au continuat în liniște”.[78]
La
secția Sărățeni incidentele „au fost
provocate de reacționari din acea comună în frunte cu Butu Ioan, proprietar
Brătienist care, ajutat de elemente plătite, au luat primăria cu asalt, au scos
urnele afară dându-le foc. Și aici ordinea a fost restabilită”.[79]
La Balaciu, un grup de locuitori au intrat cu forța în localul de vot, violând
urna și rănind pe președintele secției de votare, același lucru întâmplându-se
și la secția Sf. Gheorghe.[80]
La secția Gârbovi au fost grav răniți patru electori veniți de la București.[81]
Au mai fost incidente și la secțiile de votare Făcăeni, Frățilești, Maltezi,
Căzănești și Platonești.[82]
Raportul
politic pe luna noiembrie 1946, al Comitetului Județean Ialomița al P.C.R.,
analiza și resortul militar apreciind că: „Întreaga muncă militară a fost
concentrată asupra alegerilor. În fiecare unitate mitinguri cu ofițerii,
subofițerii și ostașii pentru a-i lămuri asupra poziției pe care s-o adopte
față de alegeri.
Alegerile la aceste secții au
decurs în liniște, rezultatul fiind de peste 90% cu excepția secției Strachina
și Sudiți unde procentul a fost de 76% și respective 60%”.[83]
În general, se aprecia că gărzile militare și jandarmii și-au făcut datoria cu
mici excepții, fiind amintit cazul comandantului gărzii militare de la Gârbovi,
plt. Maj. Manea din Regimentul 18 Artilerie care a votat cu […] cumpăna.[84]
De unde știau oare cu cine a votat subofițerul, dacă votul era secret? N-ar
putea fi și aceasta o dovadă a fraudării alegerilor?
Faptul că rezultatul alegerilor
a fost altul decât cel oficial, rezultă și din analiza făcută de Partidul
Comunist. Încercând să justifice eșecul în alegeri, deși rezultatele “oficiale”
i-au asigurat o victorie zdrobitoare, P.C.R., în numele tuturor forțelor
componente ale B.P.D., considera că pentru ziua alegerilor reacțiunea a fost
foarte bine organizată, dar planul nu le-a reușit în toate comunele. Se
menționa că forțele reacțiunii “Aveau
cuvânt de ordine ca în cazul că vor fi atacați de gărzile militare să treacă în
față femei și copii, să ocupe clopotnițele bisericilor și să tragă clopotele,
în caz că vor fi atacați. Au vărsat mari sume de bani. Avem informații că în
comuna Frățilești, Romulus Cicei, candidat Brătienist, a împărțit în seara
zilei de 19 noiembrie 1946, milioane de lei pentru băutură, iar în comuna
Gârbovi aveau instalat un telefon de campanie cu care interceptau convorbirile
telefonice”.[85]
Avea de ce să dea de băut, avocatul
Romulus Cicei. Opoziția câștigase alegerile. Ce nu știa avocet când dădea de
băut era că rezultatele “oficiale” ale alegerilor vor fi altele decât cele
reale.
Alte
cauze ale insuccesului în alegeri, insucces care nu este recunoscut direct, dar
care se subînțelege din felul în care nu era analizată situația chiar dacă se
vorbea de o victorie zdrobitoare a B.P.D., constă în faptul că, deși în
campania electorală au fost organizate mitinguri, întruniri, consfătuiri,
conferințe, grupările Manisto-Brătieniste au ales una dintre cele mai bune
metode, dusă cu deosebire în ultimele zile dinaintea alegerilor, „munca de la om la om, prin șoapte și
zvonuri, speculând greșelile făcute cu ocazia armistițiului, reforma agrară,
distribuirea grâului de sămânță, speculând la maximum greutățile economice.
Cu câteva zile înaintea alegerilor au lansat zvonuri că
alegerile s-au amânat sau că opoziția nu se va prezenta la vot, diversiune
creată pentru a adormi vigilența oamenilor noștri.
N-am cunoscut starea de spirit din unele comune, unde
datorită neînțelegerii unor primari n-am distribuit certificatele de alegător,
iar cei rămași fără cărți, mulți din ei oamenii Blocului, au fost ușor
antrenați împotriva noastră.
Am subapreciat forțele reacțiunii în câteva centre unde
au avut loc incidente și nu am luat măsurile necesare la timp. Mulți din
membrii P.S.D. – ului și P.N.L. – ului – Tătărescu au trecut de partea
reacțiunii în ziua alegerilor”.[86]
De
asemenea, o altă cauză era aceea că n-a luat măsuri împotriva unor organe
comunale de reformă agrară și a unor primari care au făcut mari greșeli cu
reforma agrară. Se exemplifica cu cazul primarului din Gârbovi, acuzat că s-a
găsit la el, în urma cercetărilor făcute: 3000 kg grâu de sămânță nedistribuit,
3000 kg de grâu, 80 saci cu porumb provenit din uiumul de la mori pe care
trebuia să-l distribuie cetățenilor nevoiași din sat. Deși era considerat un om
sărac, semănase în toamna anului 1946, 20 ha cu grâu și își împroprietărise
toți copiii cu pământ, cu toate că o parte din ei aveau mult sub 21 de ani.
Era
acuzat că din 1600 de înscriși în listele electorale, nu distribuise decât 200
certificate de alegător și acelea prin cârciumi, contra băutură, aceste
lucruri fiind speculate de reacțiune, care a găsit că „ziua alegerilor a fost cel mai bun prilej pentru a izbucni și a se deda
la dezordine”.[87]
Că cele lansate de opoziție nu
erau zvonuri, ci realități care se vor confirma în scurtă vreme, știau și
alegătorii care au votat în covârșitoarea lor majoritate cu partidele istorice.
Că
P.C.R. și aliații săi n-au luat măsurile necesare, poate că este adevărat, deși
sunt multe dovezi care infirmă acest lucru. Cert este că au avut grijă să ia la
timp, cea mai importantă dintre măsuri: falsificarea rezultatelor reale ale
alegerilor și aruncarea României pentru aproape 45 de ani în brațele unui regim
ale cărui consecințe sunt astăzi binecunoscute.
*Materialul,
care a suferit unele actualizări și completări, a fost publicat în volumul Arhivele Prahovei, VII, Editura Scrisul
Prahovean – Cerașu, 2002, p. 150-163.
[1] Dinu C. Giurescu, Cea mai mare fraudă politică: “Alegerile” din 1946, în Arhiva,
supliment de istorie, anul V, nr. 11(59), vineri 29 noiembrie 1996, p. 2-5.
[2] Arhivele Naționale Călărași (în
continuare se va cita A.N. Călărași), fond P.C.R. – Comitetul Județean
Ialomița, dos. 9/1946, f. 39
[3]
Ibidem.
[4] Ibidem
[5] Ibidem
[6] Ibidem
[7] Ibidem
[8] Ibidem
[9] Ibidem,
f. 59 verso
[10] Ibidem,
f.80 verso
[11] Ibidem,
f. 59 verso
[13] Ibidem,
f. 60
[14] Ibidem
[17]
Ibidem
[18] Ibidem,
f. 13, 59 verso
[20] Ibidem,
f. 46
[27] Arhivele Naționale Constanța (în
continuare se va cita A.N. Constanța), fond Inspectoratul de jandarmi
Constanța, dos. 26/19467-1947, f. 3
[29] A.N. Constanța, fond Inspectoratul de Jandarmi
Constanța, dos. 26/1946-1947, f. 3
[31] Ibidem
[32] Ibidem
[33] Ibidem,
f. 89
[34] Ibidem,
f. 98
[50] Ibidem
[51] Ibidem,
f. 180-185
[52]
Ibidem, f. 181
[53] Ibidem
[54] Ibidem
[56] Ibidem,
f. 182-184
[57] Ibidem,
f. 251
[64] A.N. Călărași, fond
Partidul Social Democrat – organizația județului Ialomița, dos. 15/1946, f. 17
[66] Ibidem,
f. 22
[67] Ibidem,
f. 23
[69]
Ibidem
[71] Ibidem,
f. 24
[72] Ibidem
[74] Ibidem,
f. 13
[78] Ibidem,
dos. 13/1946, f. 137
[81] A.N.
Călărași, fond P.C.R. – Comitetul Județean Ialomița, dos. 1/1945-1946, f.
207-217, dos. 13/1946, f. 137
[83] A.N. Călărași, fond P.C.R. – Comitetul județean
Ialomița, dos. 1/1945-1946, f. 315-316
[84] Ibidem
[85] Ibidem,
f. 207-217
[86]
Ibidem
[87] Ibidem
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu