CIMITIRUL PRIZONIERILOR DE RĂZBOI SOVIETICI DIN COMUNA BUDEȘTI 

În materialul nostru despre Lagărul de prizonieri nr. 7 Budești am amintit și despre obținerea autorizațiilor de înmormântare în cimitirul prizonierilor.

Așa cum toți românii plecați pe front, dar care au căzut prizonieri și au ajuns în lagărele de pe teritoriul Uniunii Sovietice, unii ne mai întorcându-se niciodată în locurile de unde au plecat, sunt considerați eroi de război și sovieticii au avut grijă ca prizonierii din lagărele de pe teritoriul României, să fie considerați eroi de război și pentru ei să fie amenajate cimitire și ridicate monumente, de către autoritățile române. De același tratament s-au bucurat și prizonierii morți în lagărul nr. 7 de la Budești.

Astfel, la 26 mai 1946, primăria comunei Budești primea de la pretura plășii Budești ordinul nr. 11.000/946 al Prefecturii județului Ilfov: „Ca urmare convorbirii care a avut loc în ziua de 23 mai a.c., de d-l Împuternicit al comisiei aliate de control cu privire la situația mormintelor și cimitirelor ostașilor din armata roșie care au căzut pe teritoriul județului în luptele cu armatele germane, vă rugăm a lua următoarele măsuri: 1) Se va stabili câte morminte separate, individuale și colective sunt pe raza fiecărei comune. În acest scop se va forma o comisiune compusă din primar și doi cetățeni martori, care vor face o cercetare amănunțită în comună și în împrejurimile comunei , întocmind un proces verbal în patru exemplare semnat de primar și cei doi martori și care va cuprinde: 1) câte morminte sunt pe teritoriul comunei; 2) locul unde se află fiecare și suprafața; 3) la ce dată au fost găsite fiecare; 4) ce cheltuieli s-au făcut sau sunt necesare pentru amenajarea mormintelor; 5) se vor anexa cinci fotografii prin diferite aspecte, mărimea 10/15. Pentru mormintele prizonierilor sovietici se va întocmi proces verbal separat.” În același ordin se ma menționa și faptul că primarii erau obligați să ia măsuri pentru ”a asigura o îngrijire excepțională a mormintelor izolate și neîngrijite, dacă se poate vor fi adunate la un loc. La fiecare mormânt izolat și colectiv se va face un monument împrejmuit purtând o inscripție(aici este înmormântat soldatul, ofițerul, etc.).”

Răspunsul primăriei către pretura plășii Budești pleacă în ziua de 27 mai 1946 și este însoțit și de procesul verbal întocmit de comisia formată din Ion Sima-primar ajutor al comunei și girant pentru luna mai ca primar, asistat de locuitorii Marin M. Savancea și Lazăr State ca cetățeni martori, iar cercetarea amănunțită a fost făcută în ziua de 27 mai 1946, la cimitirul prizonierilor sovietici. Din procesul verbal aflăm că locul cimitirului era pe teritoriul comunei Budești, în partea de răsărit, în punctul denumit  peste linie (Satul nou), vis-a-vis de lagăr. Suprafața cimitirului era de cca 1 ha, iar data la care au fost făcute mormintele este 4 septembrie 1942.

Din procesul-verbal mai aflăm că „a) Pe teritoriul comunei Budești se constată că nu sunt cimitire în care să fie înmormântați ostași sovietici din armata roșie care au căzut în lupte cu armatele germane.

Ținând seama de dispozițiunile ord. Prefecturei nr. 11.000/1946, către Dvs., prin care vi se cere o situație centralizatoare, referim că această comună se încadrează în prevederile punctului 5 din acel ordin, după cum urmează: 1) Cimitirul de prizonieri sovietici este situat pe teritoriul comunei Budești. 2) Morminte izolate…comuna Budești se află pe drumul județean Aprozi, partea dreaptă vis-a-vis de lagăr, în număr de 95 colective și 133 individuale. 3) Sunt împrejmuite cu gard viu, sunt îngrijite și au nevoie de un monument care în prezent este lipsă. 4) Cheltuieli s-au făcut numai de fostul comandament al Lagărului de prizonieri Budești, care nu se cunoaște. 5) Sun necesare cheltuieli pentru îmbunătățire în sumă de cca. 100.000.000 lei.”

În aceiași zi de 27 mai 1946, comuna cheltuise suma de 150.000 lei pentru fotografierea mormintelor prizonierilor sovietici (fotografii trimise la pretură: prima dată cinci, a doua oară opt), sumă care nu se încadra în normele stabilite de Comisia Română de legătură cu Comisia Aliată de Control.

La 13 mai 1948, notarul comunei Cristian Ghimpețeanu revine către pretură cu o nouă adresă din care aflăm că cimitirul sovietic de pe raza comunei are 96 morminte colective și 133 individuale, că este împrejmuit cu gard viu doar pe trei părți și că în primăvara anului 1948 s-a procedat la curățirea și amenajarea de alei în cimitir. Mai comunica că „Până la primirea fondurilor necesare executării operațiunilor de împrejmuire, am luat măsuri ca până la data de 20 mai a.c. prin muncă voluntară să se procedeze la amenajarea și înfrumusețarea cimitirului.”

Nu avem confirmarea că s-a întâmplat așa de repede cum promitea notarul Ghimpețeanu, dar ziarul Scânteia din 15 august 1949 ne informează că în cinstea zilei de 23 august „U.F.D.R.-istele din Budești-Ilfov ajută la amenajarea Cimitirului Eroilor Sovietici”. Aflăm astfel că: „Chemarea s-a dus din gură în gură, de la un capăt la altul al comunei Budești-Ilfov. La ora 4 d. m. din fața sediului organizației U.F.D.R. un grup de țărănci muncitoare și gospodine, cu lopeți, greble și târnăcoape, au pornit spre marginea comunei, în Cimitirul Eroilor Sovietici, De altfel, Comitetul Provizoriu al plășii luase mai de mult inițiativa amenajării cimitirului și ridicării unui monument în memoria ostașilor sovietici, căzuți pe pământul țării noastre. La această acțiune s-a alăturat și organizația U.F.D.R. a comunei…

Ajunse la locul de muncă, U.F.D.R.-istele au început să zorească. La curățarea molozului, la nivelat terenul sau la încărcatul roabelor, femeile prinseră să muncească cu nădejde, cu toate că de dimineață multe din ele au lucrat la câmp sau acasă în gospodărie…Și cum să nu lucreze cu drag Eleonora Gagiu, Rădelu Constanța, Onofrei Elena sau Nedelschi Galina, ele, care acum nu mai trudesc pe la moșierii lacomi și haini la suflet și care își croiesc o viață omenească. Unele își au copiii prin școli, altele îi au pe la cămine, îngrijiți cu dragoste de tovarășele noastre. Multe dintre ele au munci de răspundere în comună. Sunt respectate, sunt privite ca oameni, nu ca odinioară…

Eleonora Gagiu, o femeie mărunțică și vrednică, și-a terminat lucrul. Cu un colț al tulpanului își șterge sudoarea de pe frunte. Zâmbește mulțumită.

- Ce-ai Leano, ai obosit? – o întreabă secretara U.F.D.R. din comună.

- Ei, am obosit…dar și mâine și poimâine și tot timpul pân’ s’o termina lucrul, am să vin să ajut aici. Că dacă n’ar fi fost ei, ostașii sovietici, nu ne mai rămânea nouă comuna întreagă, când s-au retras nemții. Ș’apoi, odată cu Armata Sovietică, s’a întors și bărbatu-meu pe care boierii îl mobilizaseră să le apere moșiile. Ei, ce ziceți, cum să nu-mi fie inima alături de ei?

Către asfințit femeile lăsară lucrul. Vor mai veni și’n alte zile. Căci doar de numele fiecăruia dintre ostașii sovietici căzuți, de lupta pe care ei au dat-o acolo, pe pământul Budeștilor, este legată viața lor de acum. Cât de mândre sunt ele acum, când iau cuvântul în ședințe, când sunt chemate la cooperativă să asiste la împărțirea mărfurilor, când își privesc copiii voioși venind de la grădinița sezonieră sau când stau de vorbă cu Bădoi Elisabeta, membră în Comitetul Provizoriu, țărancă muncitoare ca și ele? Ce zori de viață minunată nu le-a deschis 23 august 1944?

De aceea când veni vorba de lupta pe care Uniunea Sovietică o duce în fruntea popoarelor pentru pace, se’nsuflețiră cu toatele.

…Păi da, când ai noștri erau ciuruiți de gloanțe pe front, bogătanii satului erau pe la București, pe la petreceri. Ce, au văzut ei vreodată frontul? De-aia șușotesc acum vrute și nevrute despre război. Că de, din război ei s-au ales „cu chimiru mare”, începu vorba o bătrânică, U.F.D.R-istă de frunte.

O alta din stânga ei, sotia învățătorului din comună, adaugă și ea: „Ați văzut cum s-au purtat tovarășii sovietici cand au trecut pe aici? Ne luau în brațe copiii, le dădeau bomboane, stăteau cu noi de vorbă ca frații. De aia sunt ei așa tari, că iubesc oamenii, că luptă pentru dreptate”. (exact contrariul a ceea ce ne povesteau bunicii și părinții noștri despre comportamentul trupelor sovietice-n.ns. N.Ț.)

Pentru că oricum, intreaga responsabilitate asupra cimitirelor și monumentelor ostașilor sovietici revenea autorităților locale, la 28 august 1952, Unitatea Militară 04391 București-Biroul Cazărmi, comunică Sfatului popular al comunei Budești că în conformitate cu Hotărârea Consiliului de Miniștri No. 984/952, deleagă pe lt. maj. Ștefan Marin  din M.F.A., „pentru a vă preda pe bază de proces verbal și plan de situatie Cimitirul Ostașilor Sovietici cu 18131 morminte”(subl. ns. N.Ț.). 

Conform H.C.M.-ului amintit „toate cimitirele eroilor sovietici și români trec direct sub îngrijirea și administrarea Sfaturilor Populare pe rază caruia se găsesc aceste cimitire”.

Având în vedere numărul de morminte mentionat în adresa mai sus menționată, considerăm că se impune o precizare: într-o situatie întocmită de Comisariatul Militar al raionului Oltenița la finele lunii octombrie 1963 de cimitirele și militarii sovietici căzuți pe raza raionului în timpul celui de al doilea război mondial, din cei 492 militari sovietici, 482 erau în cimitirul din Budești.

Din procesul verbal de predare-primire, încheiat în ziua de 28 august 1952, între delegatul armatei lt. maj. Ștefan Marin și Preda Mihai – secretarul Sfatului Popular al comunei Budești, aflăm că Cimitirul Eroilor Sovietici „este împrejmuit cu gard de beton, crucile din piatră și un monument construit tot din piatră cu plăci de marmură, pe care este săpată în litere o lozincă închinată acestor eroi.

Se mai află în curtea acestui Cimitir și un puț cu apă potabilă, care este dat spre folosință gospodăriilor țărănești vecine cimitirului.

Se menționează că pentru îngrijirea acestui cimitir, Sfatul Popular a întrebuințat brațe de muncă voluntară de la pionieri și salariații din comună, aceasta pentru că în bugetul financiar comunal nu este alocat nici-un articol pentru cheltuieli în acest sens.”  

La 16 octombrie 1952, Sfatul popular al raionului Oltenița trimite Sfatului popular al comunei Budești copie de pe adresa Unității Militare nr. 03186 București, semnată de General maior Mihail T. Maltopol, pentru a lua măsuri de buna întreținere a Cimitirului Eroilor Sovietici. Conform prevederilor decretului 48/1948 al Prezidiului Marii Adunări Naționale,  U.M. 03186 îi revenea sarcina  de a se ocupa de conservarea tuturor Operelor Comemorative de Război din România. În baza acestei prevederi, la data de 18 august 1952, unitatea a trimis un delegat în comuna Budești, pentru a lua legătura cu organele administrației locale  în scopul de a lua măsuri de amenajare a Cimitirului în vederea zilei de 23 august. Cu ocazia acestei vizite, delegatul unității a constatat că „Cimitirul nu era destul de bine întreținut, deoarece iarba de pe alei și lucerna de pe morminte nu se curățise complet, ci abia cu câteva zile înainte de prezentarea delegatului nostru începuse această operațiune cu sprijinul unor ostași și cu pionierii; nu a existat un izvor de apă pentru udatul acestei verdeți, care prin creșterea și cositul ei ar fi dat oarecari posibilități de a se aduna nutreț pentru vite, în loc de salariul paznicului.

De asemenea semnele funerare nefiind fixate mai adânc în pământ, sunt expuse căderii; iar semnul sovietic „STEAUA ROȘIE” de pe monument ruptă în două colțuri de către copiii oamenilor din apropierea cimitirului, după cum a afirmat președintele Sfatului popular.

Constatările făcute în teren, menționate în procesul-verbal încheiat între delegatul nostru și președintele Sfatului popular, asistați fiind de învățătorul Străchinescu de la șc. elementară din acea comună, au dus la concluzia că este absolut necesară angajarea unui paznic.

Față de cele constatate și față de propunerile făcute de organele Sfatului popular, vă rugăm a lua măsuri pentru punerea unui nou semn sovietic „STEAUA ROȘIE” pe Monument și a se interveni locului în drept pentru angajarea unui paznic la acest Cimitir, necesar pazei și bunei întrețineri, în scopul de a se da atenția deosebită ce se cuvine jertfei ostașilor sovietici căzuți pe teritoriul patriei noastre, în războiul anti-hitlerist.”

Întrucât în anul 1952 se dăduse o nouă Hotărâre a Consiliului de Miniștri cu nr. 984 din 18 iunie, prin care se stabilește că cimitirele eroilor ostași români, precum și cimitirele eroilor ostași ai armatei sovietice, căzuți în timpul războiului anti-hitlerist care se află pe teritoriul Republicii Populare Române, vor fi îngrijite și administrate de către Comitetele Executive ale Sfaturilor Populare sau orășenești în raza cărora se găsesc, preocuparea Sfatului Popular al comunei Budești pentru îngrijirea Cimitirului prizonierilor sovietici se accentuează.

Astfel, la 27 iulie 1955, Sfatul popular al comunei Budești se adresează Comitetului Executiv al Sfatului popular al orașului Oltenița aducând la cunoștință că: „la comuna Budești, există Cimitirul Eroilor Sovietici, care este împrejmuit cu gard de ciment de 0,50 m înalt pe toată lungimea, în mijloc având un frumos monument din ciment cu plăci de marmură.

Acest cimitir este vizitat adesea de organele noastre în drept precum și de membrii ambasadei U:R:S:S. de la noi din țară.

Cum la acest cimitir nu are pe nimeni care să facă de pază noaptea sau chiar și ziua, răi voitori strică noaptea lacătele de la porți și dau drumul la vite înăuntru, distrugând aleile, trotuarele, florile, arbuștii ornamentali și chiar însuși monumentul, spărgând plăcile, iar din cauza întunericului nu putem să-i identificăm.

De această stare de rea întreținere a acestui cimitir, am adus la cunoștința organelor în drept, pentru a lua măsuri și chiar au fost luate fotografii de către membrii ambasadei U.R.S.S.  din care cauză și anul trecut și acum și-au exprimat dorința de a se ilumina electric, pentru a preîntâmpina aceste distrugeri, lucru constatat și dorit chiar și de tov. General Malitopol care se ocupă cu aceste lucrări.(Ce se întâmplase oare cu iluminatul electric care exista la momentul vizitei episcopului militar, ori articolul nu prezenta realitatea de la acel moment-n.ns.N.Ț.)

Pe acest considerent noi am trimis delegat la I.R.E. București, cu adresă scrisă, care a fost înregistrată la ei sub nr. 3875 din 15 iulie a.c. pentru a trimite echipe pe teren în vederea măsurătorilor și formarea devizului, dar până în prezent nu a venit nimeni, mai mult ne-a spus verbal că nu au materiale…

Vă rugăm a dispune și interveni cum veți crede de cuviință celor în drept pentru a face această instalație întrucât se apropie 23 august și iarăși o să avem observații de acest ordin.”

La 30 iulie sosea răspunsul de la Sfatul popular al orașului Oltenița, care comunica următoarele: „Așa cum Dvs. ați înțeles în anii trecuți de a da toată atenția cuvenită acestui cimitir al Eroilor Sovietici, eroi ce ne-a adus libertatea și ne-a scăpat de jugul hitlerist, vă rugăm stăruitor a vă achita cu cinste și mai departe de această îndatorire patriotică pe care fiecare cetățean al R.P.R.  trebuie să o aibă pentru acești eroi care și-au jertfit viața pentru binele poporului nostru, organizându-vă munca în așa fel încât să cuprindeți în centrul preocupărilor Dvs. și această problemă, care trebuie să ne preocupe pe noi toți, în special pe Dvs. care sunteți foarte aproape de acest cimitir, noi sprijinindu-vă în muncă cu partea tehnică de întreținere și întocmire a documentațiilor pentru reparațiunile necesare acestui cimitir, pe baza fondurilor alocate în acest scop…

Cu privire la iluminatul electric pe care îl solicitați la acest cimitir, problema este cunoscută, suntem de acord și noi, și în acest scop s-a intervenit la Sfatul popular al raionului Oltenița, pentru a se aloca fondurile necesare și a se interveni la I.R.E.B., pentru întocmirea devizului necesar, pentru ca în cinstea zilei de 23 august să avem executată această lucrare.”

La 29 august fusese rezolvată și problema cea mai arzătoare, aceea a stâlpilor, în număr de 12, aceștia fiind livrați de către Șantierul Naval Oltenița. 7 dintre aceștia intrau în distanța de la rețeaua de alimentare a S.M.T. Budești până la cimitir.

10 mai 2010. Cimitirul prizonierilor sovietici din Budești

10 mai 2010. Ambasadorul Federației Ruse la București

vizitează Cimitirul prizonierilor sovietici din Budești