ISTORIA UNEI STATUI: REGELE FERDINAND I DE LA SILISTRA

                                                                                    Prof. Nicolae ȚIRIPAN

 

În ziua de 9 mai 2008 când la Călărași s-a dezvelit statuia ecvestră a regelui Carol I, fiind prezent pentru prima dată, în urbea de pe malul Borcei și regele Mihai, în cuvântul pe care l-am rostit, spunem că în toamna anului 1940, urmare a tratatului de la Craiova, statuia regelui Ferdinand I cel Loial, operă a sculptorului Ioan C. Dimitriu – Bârlad, căruia îi fusese încredințată confecționarea de către Comitetul de inițiativă din cadrul Prefecturii județului Durostor, a fost luată de pe strada Regina Maria din Silistra și evacuată la Cernavodă. Au solicitat să le fie cedată pentru amplasare, orașele Cernavodă, Giurgiu și Călărași, iar Ministerul Cultelor și Artelor a decis ca statuia să fie repartizată pentru amplasare orașului Călărași, poate și pentru faptul că cele mai strânse legături, sub toate aspectele, deși era parte a Dobrogei, Silistra le avea cu orașul de la cotul Borcei. (pentru corespondența celor trei orașe cu Ministerul Educației Naționale, Artelor și Cultelor  vezi Delia Roxana Cornea, Restituiri culturale- Povestea statuilor regale din Dobrogea de sud, repatriate în toamna anului 1940, în Analele Dobrogei, seria a treia, An II/2020, nr. 1, pag. 79-99). Conform studiului amintit, la 13 noiembrie 1940, Direcția Artelor din ministerul amintit, îl informa pe primarul orașului Călărași de hotărârea adoptată de către minister, iar arhitectul Gheorghe Ionescu era însărcinat a se deplasa la Călărași pentru a realiza planurile soclului pe care urna să fie ridicată statuia. Situația internațională de atunci, nu a făcut posibilă amplasarea statuii la momentul, în locul și cum au dorit autoritățile călărășene, iar numele arhitectului Gheorghe Ionescu nu este amintit în documentele care s-au păstrat de la primăria orașului Călărași.

 Dar până la momentul amplasării să rememorăm istoria statuii.

Așa cum este cunoscut Silistra, reședința județului Durostor, a ajuns în componența României în anul 1913, odată cu întreg Cadrilaterul. Ca multe alte orașe din componența României Mari și Silistra era un oraș lipsit de simboluri ale cinstirii înaintașilor, cum erau considerate busturile, statuile, etc. Așa se face că în anii treizeci ai secolului trecut, edilii acestei urbe de pe malul bătrânului Danubiu și-au pus o astfel de problemă, iar rezultatul a fost apariția în parcul din fața Prefecturii a busturilor  din bronz ale lui Ion. I. C. (Ionel) Brătianu, fost șef al Partidului Național Liberal și prim ministru și Alexandru Constantinescu, fost ministru al Domeniilor și care contribuise într-o oarecare măsură la colonizarea Cadrilaterului.(În afara acestora mai erau alte două monumente: cel al eroilor jandarmi și cel al eroilor aflat pe șoseaua Silistra Constanța). Că au fost și contestate aceste busturi, pentru motive cum ar fi acela că nu prea erau cunoscuți de cetățenii din Cadrilater, nu mai insistăm asupra acestui aspect, dar acest lucru a făcut ca nu peste mult timp, să se ajungă la amplasarea unei statui a regelui Ferdinand, considerat făuritor al Marii Uniri. Iată ce citim în Semănătorul Român din 15-31 mai 1938, sub titlul „Monumentul Regelui Ferdinand”: „Silistra tinde a deveni un oraș interesant din punct de vedere al datoriei cu monumente evocatoare ale trecutului…”

După ce evocă monumentele existente și faptul că au fost criticate, ziarul scrie: „A trebuit ca să intervină cel mai cuminte și mai bun gospodar din jud. acesta, d-l col. Eugen Demetrescu prefectul județului, pentru ca jena care apasă pe oraș, să fie risipită. Și astfel din inițiativa și cu sprijinul domniei sale, la 10 mai a.c. în asistența d-lui V. Dragu – primarul orașului și a reprezentanților autorităților militare și civile s-a pus piatra fundamentală a unui măreț monument, neuitatului Rege Ferdinand I cel Loial, Înfăptuitorul României Mari. Serviciul religios o a fost oficiat de Cucernicul Protoiereu C. Popescu, înconjurat de un sobor de preoți. Au luat cuvântul V. Dragu primarul orașului, care a arătat necesitatea unui asemenea monument, a cărui înfăptuire se datorește în totul d-lui col. E. Demetrescu, președintele comitetului de inițiativă și construcție. Au mai vorbit d-nii: P. Papahagi direct. lic., membru al Academiei Române, Protoiereul Popescu, Iord. Lefterov avocat, etc. care au scos în evidență necesitatea manifestărilor naționale și de recunoștință față de Coroană, lăudând inițiativa d-lui Prefect col. Demetrescu. La urmă a răspuns d-l Prefect, mulțumind tuturor celor care i-au dat sprijinul pentru înfăptuirea acestui monument care eternizează recunoștința poporului față de Marele lor Rege Ferdinand I și față de Coroană. Monumentul va fi din bronz și se va ridica falnic în grădina din fața primăriei.”

Același ziar, în numărul său din 21 noiembrie 1938, anunța faptul că: „Din inițiativa D-lui col. Eug. Demetrescu, prefectul județului, s-a ridicat, în Silistra, un foarte frumos monument Regelui Ferdinand Întregitorul Neamului.

În prezent, monumentul este gata și se așteaptă fixarea datei pentru inaugurare. La acesta, care este al doilea din țară, se speră a lua parte și M. S. Regele Carol II și membrii Înaltului Guvern”.

Evenimentul a fost pregătit în cele mai mici detalii. Încă din 15 iunie 1939, Pretura plășii Călărași, care primise ordin de la Prefectura județului, înștiința primarii și notarii comunelor din plasă că „Duminică 18 l(una) c(urentă), ora 9 d(imineața) se va oficia la Silistra, dezvelirea monumentului Reg. Ferdinand I, serbare ce se va difuza prin posturile noastre naționale de radio. 

Vă rugăm luați măsuri  ca în com. Dv. locuitorii să asculte în nr. cât mai mare discursurile ce se vor rosti, instalând posturi de radio recepție publice.”

La 17 iunie 1939, căpitanul Portului Oltenița Bordenache se adresa comandantului bacului B.G.D. Dunărea B 1, aducându-i la cunoștință că „Mâine, 18 iunie 1939, urmează a sosi la Oltenița, Domnii miniștri Ghelmegeanu, Titeanu, Cornățeanu, Băran și alții spre a trece cu mașinile spre Silistra.

Astfel că mâine 18 iunie la orele 5 (cinci) dimineața, veți fi cu vasul la Oltenița și nu veți pleca decât la ordinul meu”.

În aceiași zi, căpitanul Portului se adresa și Agentului de Port Cojocaru I. „Să se îngrijească ca mâine 18 iunie 1939, la orele 5 (cinci) dimineața bacul statului și 2 bacuri particulare să fie plecate la Oltenița spre a duce la Turtucaia 4 domni miniștri și însoțitorii D-lor, cu destinația Silistra.

Luați măsuri de comunicare din chiar seara aceasta, reprezentanților sau proprietarilor de vase, rămânând responsabili de neexecutare.”

A doua zi, 18 iunie 1939, la orele 8 dimineața au trecut spre Silistra cu mașinile ministrul Titeanu, însoțit de numeroși gazetari cu 8 mașini, pentru a participa la dezvelirea monumentului regelui Ferdinand. Tot atunci au mai trecut 4 autobuze ale S.T.B. cu un număr de 92 persoane în uniforma Frontului Renașterii Naționale.

Ziarul Universul din 17 iunie 1939, își anunțându-și cititorii despre „Dezvelirea monumentului Regelui Ferdinand la Silistra” scria: „Duminică 18 iunie a.c., se va dezveli la Silistra monumentul Regelui Ferdinand, ridicat prin inițiativa unui comitet compus din col. Demetrescu - prefectul județului, Melidon – primarul orașului, Ionescu – directorul sucursalei Băncii Naționale, prof. Gh. Vasilescu – directorul liceului, preot Stelian Popescu – protoiereul orașului, Pericle Papahagi – membru al Academiei Române, d-na Banu – directoarea liceului de fete, Gh. Chiajna – fost revizor școlar, Hristu Bobef – comerciant din Silistra, Hasan Hagy Bekhir – muftiul județului, Mihail Laiu – avocat, Ilie G. Bănescu, Ștefan Hartular – medic, prof. Mihail Mircea, căp. Anghel Vlădescu și Nicolae Ionescu.

Pe un soclu de 6 metri se înalță impunătoare statuia de 4 m, prezentând pe marele Rege în picioare.

Subsecretariatul de stat al propagandei, folosind acest prilej, pentru a răspunde în aceiași măsură frumoaselor inițiative , pornite de la granița de sud, pregătește serbarea de duminică, într-un cadru cât mai impunător.

La orele 10,30 un serviciu religios va fi oficiat de P. S. Gherontie, Episcop al Tomisului, înconjurat de un sobor de preoți. După dezvelirea monumentului, vor urma cuvântările și apoi defilarea străjerilor, a poporului și a armatei.

Va urma un praznic de 1200 de tacâmuri, pentru poporul din județ și primarii tuturor comunelor urbane și rurale.

La ora 16,30 pe câmpul aviației, va fi o demonstrație sportivă a străjerilor din Silistra și din județul Durostor, urmată de curse de cai și căruțe cu cai pur sânge dobrogean.

Ministerul Agriculturii și Domeniilor, Subsecretariatul de Stat al Propagandei și Prefectura județului, vor decerna cu această ocazie, premii în bani”.

Și ziarul Curentul din 18 iunie 1939 ne informa cum se vor desfășura  marile festivități de la Silistra și solemnitatea dezvelirii monumentului Regelui Ferdinand, moment „menit să amintească  de-a pururi poporului dobrogean, figura măreață a Regelui întregitor de neam.

Pentru evidențierea importanței acestui eveniment, serbările ce se vor desfășura cu această ocazie, vor avea o amploare deosebită.

Subsecretariatul de stat al propagandei luând sub egida sa organizarea întregului program, a dispus realizarea a numeroase lucrări necesare desfășurării evenimentului într-o formă cât mai impresionantă. Astfel, au fost decorate toate clădirile publice și străzile principale din Silistra. Vitrinele magazinelor au fost de asemeni decorate.

O hartă a României și numeroase portrete regale de dimensiuni impunătoare vor împodobi clădirile mai de seamă din oraș.

Întregul program va fi radio-difuzat. Direcțiunea cinematografică s Subsecretariatului propagandei va realiza cu această ocazie un film-jurnal. La toate marile încrucișări de străzi au fost instalate megafoane puternice, care vor retransmite întregul program

Participanților care vor veni din județele Dobrogei, li se vor împărți broșuri, materiale de propagandă, stegulețe tricolore, etc.

Seara, după terminarea festivităților, vor fi organizate reprezentații cinematografice de propagandă națională, sub cerul liber, cu ajutorul a cinci camionete cinematografice…”

Sursa foto: Curentul din 19 iunie 1939 

Ziarul local Semănătorul Român, dar și cele centrale Universul, Curentul și România, au acodat spații largi serbărilor de la Silistra.

În ziarul local Semănătorul Român, găsim titluri ca: „În cetatea Dârstorului stă de strajă statuia Regelui Ferdinand” sau „Recunoștința poporului către Regele Întregitor…”, din care vom spicui, în continuare: „Cu ceremonialul obișnuit unei asemenea solemnități, în prezența domnilor miniștri Cornățeanu (călărășean de-al nostru, născut la Șocariciu, Unirea de astăzi) și Eugen Titeanu, duminică 18 iunie, s-a dezvelit la Silistra, în vechea cetate a Dârstorului, stăpânită de Mircea cel Mare, monumentul Regelui Ferdinand întregitor de țară…

Armânii, reprezentativi descendenți ai vechilor coloniști veniți aici pentru a se întregi și ei cu patria mumă, vor avea în mijlocul lor pe Ferdinand cel Loial, care a înfăptuit cu eroism și nobilă abnegație, un visul milenar.

Coloniștii de astăzi ca și cei de ieri, veniți din cetatea Romei, pe plaiurile necunoscute ale fericitei Dacii, sun pionerii unei civilizații și ale unei stăpâniri românești, cu drepturi sfinte și consfințite de istoria noastră viforoasă….

Festivitățile desfășurate la Silistra, cu prilejul inaugurării statuii sunt și într-alt fel demne de reținut. În adevăr, - ca simbol al unității noastre naționale și ca o mărturie că între conlocuitorii țării, - oricare le-ar fi naționalitatea -, domnește un spirit de perfectă cordialitate, trebuie să subliniem entuziasmul unit cu pietatea care a însuflețit miile de participanți, veniți din toate unghiurile Dobrogei și ale țării întregi.

Dezvelirea statuii Regelui Ferdinand la Silistra, se înscrie deci, în istorie, și prin această manifestare de solidaritate sufletească a tuturor românilor.”

După cum scria și ziarul Curentul din 20 iunie „… orașul Silistra a îmbrăcat haine cea mai de sărbătoare; uriașe drapele tricolore fâlfâie pe geamii și pe minarete; arcuri de verdeață urează bun venit tuturor oaspeților… Prin grija subsecretariatului presei  și propagandei, care și-a trimis aici caravanele de mai multe zile, întreg orașul a fost decorat în stilul festiv care a fost inaugurat, cu prilejul serbărilor Restaurației.

Din toate părțile Dobrogei și ale Ținutului Mării, au sosit delegațiuni de săteni și coloniști, capi de autorități și fruntași „F.R.N.”

Sursa foto: România din 22 iunie 1939 

Piața din fața marii moschei este un enorm triunghi, înviorat de costumele naționale ale autohtonilor, de șalvarii de mătase ai frumoaselor turcoaice, care și-au lăsat numai feregeaua de pe ochi, de albele costume ale străjerilor, de pitorescul port al macedonenilor fârșeroți și de turbanele și fesurile credincioșilor musulmani.

Pergole de flori și răsaduri de trandafiri înconjoară soclul înalt de marmură albă, de pe care domină statuia Regelui, înfășurată încă în pânză albă.

Sursa foto: monumentul.blogspot.com

Patru coloniști macedoneni străjuiesc monumentul Regelui Întregitor de țară și colonizator al Cadrilaterului.

Minaretul geamiei se profilează subțire și înalt lângă statuie, ca o săgeată ascuțită spre cer.

 

Sursa foto: monumentul.blogspot.com

 Două estrade au fost construite: una în fața statuii, pentru clerul care va oficia slujba divină, alta în dreapta statuii, pentru demnitarii care vor participa la solemnitate.

Alături de cei doi miniștri amintiți, între oficialitățile prezente la solemnitate, mai amintim pe: N. Ottescu – rezident regal al Ținutului Marea, generalul Ciupercă – comandantul Corpului de armată, generalii Pleniceanu și Vlădescu, colonel Trincu – comandantul garnizoanei Silistra, colonel Vasile Nica – prefectul județului Ialomița, colonel Alexandru Țopârlan – comandantul regimentului 23 Ialomița, ing. Radulovici – secretar de stat la domenii, col. Gorschi – prefectul jud. Caliacra, col Nena Victor – prefectul jud. Constanța, Eugen Cialîc – primarul orașului Călărași și Lazăr Belcin – ajutor de primar, primarii orașelor Balcic și Bazargic, Tașcu Pucerea – fost prefect de Durostor, magistrați, funcționari, etc. Alături de aceștia a sosit de la București o întreagă echipă de gazetari români și corespondenți ai marilor agenții de presă.

Serbarea dezvelirii monumentului s-a desfășurat astfel: la ora 10,30 serviciul religios oficiat de P. S. S. Gherontie - episcopul Tomisului, înconjurat de un sobor de preoți. De la 11 la 12, dezvelirea monumentului și cuvântări ocazionale. De la 12 la 13 defilarea poporului, străjerilor și armatei prin fața monumentului. La ora 13, praznic în Piața Muncii pentru 1200 de săteni delegați de județ. La ora 13,30 dineul oficial în sala Cercului militar. La ora 16, 30, demonstrații sportive – pe câmpul de aviație – executate de străjeri. Alergări de cai și căruțe înhămate pentru care s-au dat premii în valoare de 30.000 lei.

 Sursa foto: Curentul din 20 iunie 1939

Așa cum se menționează în program, serbarea s-a deschis cu oficierea slujbei religioase de către P. S. S. Gherontie, episcopul Tomisului, înconjurat de un sobor de preoți din toată Eparhia Dobrogei, îmbrăcați în sfinte odăjdii.m Corul bisericii „Sf. Petru și Pavel” sub conducerea prof. Nicolof, a dat răspunsurile. Apoi, episcopul Gherontie, urmat de cler, s-a îndreptat spre monument, pe care l-a stropit cu sf. aghiasmă, în cele patru colțuri, unde făceau de gardă patru macedoneni îmbrăcați în pitorescul lor port național. A urmat dezvelirea, pânza care-l acoperea căzând jos și lăsând să se vadă, de pe înălțimea soclului, statuia regelui Ferdinand.

Sculptorul Dimitriu- Bârlad „l-a conceput în ținută de campanie, cu privire care vor să pătrundă înseși tainele viitorului ce voia să-i făurească țării sale. Regele stă marțial, ca un paznic etern al graniței de sud…”

Sursa foto: România din 21 iunie 1939

După dezvelire a urmat seria cuvântărilor. Au ținut cuvântări: N. Ottescu- rezidentul regal al Ținutului Marea, Eug. Titeanu –  ministru subsecretar de stat al Propagandei, col. Eugen Demetrescu – prefectul județului, Prof. Nicolae Cornățeanu – ministrul agriculturii și domeniilor, P. S. S. Episcopul Gherontie, Ervante Melidon – primarul orașului Silistra, Preot St. Popescu – protoiereu, general Nicolae Ciupercă, Gerhard Christof – reprezentantul presei străine, Pericle Papahagi, E. Lefterov – avocat, președintele comunității bulgare, Abdulahim Selim – avocat și deputat, reprezentantul turcilor și reprezentant al presei străine.

Deschiderea a făcut-o Nicolae Ottescu, rezidentul regal al Ținutului Marea, care a spus, între altele: „Se dezvelește astăzi, aici la Silistra, statuia regelui Ferdinand I. Ea evocă desigur figura marelui dispărut ea simbolizează pietatea și recunoștința noastră, dar mai presus de orice evocă sentimentul nostru dinastic. Alături de amintirile de luptă, de jertfa de sine, de greutăți și glorie pe care bronzul

Regelui Ferdinand I le redeșteaptă în sufletele noastre să nu uităm faptul că statuia lui se înalță astăzi în acest colț de țară din inițiativa și contribuția locuitorilor unui oraș sărac.

Este un simptom, este o dovadă și este o pildă. E un simptom de coeziune în jurul unei idei, e o dovadă de credință, e o pildă de conștiință civică.

Gestul acesta al silistrenilor, născut dintr-un imbold lăuntric asemănător dragostei în vremea tinereții, este în același timp și un simbol. Prima statuie care s-a ridicat pe pământul Dobrogei noastre este aceea a lui Ovidiu la Constanța, s-a dezvelit astăzi aceea a regelui Ferdinand. Ele exprimă împreună cele două caracteristici ale firii românești: latinitate și dinasticism.

În fața acestei statui, la umbra de bronz a celui care identificat cu dorul neamului, l-a întregit de veci pentru slava lui și a noastră, înviorate sunt inimile noastre. Înviorate sunt inimile noastre, fiindcă cei care pot desluși slova istoriei și destinul popoarelor știu că fericit e neamul care răsplătește cu recunoștință, pe cei mari care s-au săvârșit din viață, și cu devotament pe cel care trăiește pentru liniștea, consolidarea și înălțarea lui.”

După cuvântul rezidentului regal, a urmat cel al subsecretarului de stat Eugen Titeanu, apoi al reprezentanților locali, prefectul județului și primarul orașului Silistra.

În cuvântul său, Eugen Demetrescu – prefectul județului, a spus, printre altele:

„Domnilor Miniștri,

Doamnelor, Domnilor și Iubiți Români,

În vorbirea curentă se spune, așa cum se spun multe vorbe fără control, că și regii și împărații, nu sunt decât oameni. Dacă nu ne-am sluji decât de exemplul dat de Regele Ferdinand, încă ar fi de ajuns să dărâmăm această falsă credință. Pentru că, orice s-ar spune, capetele încoronate sunt ceva mai mult, iar Regele Ferdinand, așa cum l-am cunoscut, așa cum l-a consemnat istoria și cum îl vor purta veacurile, înfățișează ceva divin, ceva predestinat. Din clipa în care a devenit Regele României, el a renunțat la tot ce era pământesc, la tot ce era omenesc, la tot ce era trecător, pentru a se supune unei porunci venită de sus, de la providența care-l investise cu prerogative cerești. „Un rege este mare în măsura în care poate fi un martir” spune Voltaire într-o scrisoare adresată lui Frederic cel Mare, iar adevărul rostit de marele scriitor, nu țâșnește de nicăieri mai tumultuos, mai convingător și mai majestuos ca din destinul regelui nostru Ferdinand. Acei care l-au cunoscut în viața lui omenească, povestesc de o sfiiciune de copil, de o discreție și de o delicatețe de poet. Blând, afectuos, respectuos, stăpânit de grija de a nu supăra pe nimeni, preocupat arzător de problemele lui istorice și științifice, duios în sentimentele lui de soț, de părinte și de prieten, era o chintesență a nobleței și a distincției. Una din marile lui dorințe, rămasă nerealizată, a fost crearea acelui guvern de forțe unitare care să scoată țara din febra politicianismului și să dea Statului tăria și prestigiul impus de noul ritm de viață.

Când valurile de foc ale marelui război, au atins cele mai uriașe limite, Regele Ferdinand a înțeles un adevăr pe care nimeni nu-l sesizase și nu-l enunțase, acela că existența Neamului nostru este condiționată de întregirea lui. El, care prin alcătuirea lui sufletească, era un pacifist dublat de un poet, nu numai că a recunoscut și s-a convins de necesitatea războiului, dar s-a pătruns de imposibilitatea neutralității. Eram prea mici ca să putem sta departe, iar comandamentul istoric și moral era prea puternic ca să putem accepta, cu resemnare, sinuciderea.

Regele Ferdinand a fost un biruitor! A fost mare în măsura în care a fost martir! Biruințele lui, deși câștigate în zăngănit de arme, poartă pecetea spiritualității. Ca să biruiești, trebuie să te biruiești. El s-a biruit și a biruit! Marea comunitate românească îi datorează nu numai întregirea neamului, ci și recunoașterea unei atitudini a cărei semnificație morală strălucește mai puternic decât însăși biruința. Țara noastră, alcătuită din plugari și din ostași, toți creștini, trebuie să îngenunche în fața Mucenicului care s-a lăsat sfâșiat pentru mântuirea noastră. Iar monumentul de aici, pe care noi l-am cioplit și l-am înfipt pe pământul lui Mircea, să fie simbol și pildă tuturor, de abnegația, devotamentul și suferințele marelui rege….”

Sursa foto: România din 21 iunie 1939

 Voi, cetățeni ai Silistrei și locuitori ai Durostorului, primiți micul nostru dar de bronz și păstrați-l ca pe o mare comoară de aur. Descoperiți-vă, ori de câte ori veți trece pe lângă el, pentru că înfățișează pe cel mai leal, pe cel mai generos, pe cel mai fericit dintre biruitorii neamului. Descoperiți-vă și împărtășiți-vă de cumințenia lui. Iubiți și respectați simbolul mândriei, nobleței și biruinței românești….”

În cuvântul său, primarul orașului Melidon, a spus între altele că: „ Înălțarea acestui falnic monument, în această parte a țării, are darul de a menține veșnic treaz, în sufletele și mintea celor care, mai presus decât conștiința datoriei împlinite, au dat dovadă că a face un apostolat aici, este actul cel mai natural dar și cel mai patriotic”, după care a mulțumit tuturor autorităților care au onorat cu prezența această sărbătoare.

 

Sursa foto: România din 21 iunie 1939

 

A urmat defilarea, în capul coloanei defilând un grup de turcoaice, în pitoreștile lor costume. Urma membrii F.R.N. în uniforme albastre, străjerii de la toate școlile din oraș, cu stegulețe în mână și cu fotografia M. Sale Regelui și premilitarii cu sapele pe umeri.

 

Sursa foto: România din 22 iunie 1939

Coloana românilor macedoneni, în portul lor caracteristic a defilat, parte din ei călări, în aplauzele mulțimii. După ei veneau coloniștii olteni, apoi cei din Bucovina. Și defilarea armatei având în frunte pe col. Bușta și lt. col. Anton Georgescu a fost primită cu puternice aplauze.

 

Sursa foto: Universul din 22 iunie 1939 

La banchetul desfășurat în sala cercului militar au fost ținute alte cuvântări, din care vom reproduce pe cele ale reprezentanților minorităților bulgară și turcă.

I. Lefterov (la alții, Lefterof), a spus: „Din partea comunității bulgare din Durostor și în numele comunității bulgare din acest oraș, țin să exprim mulțumirea acestei minorități pentru tratamentul de care se bucură în acest colțișor de țară (vii și prelungite aplauze, strigăte de bravo). Această minoritate a colaborat în mod cinstit și sincer cu toate guvernele române și a înțeles să devină punte pentru apropierea celor două popoare.

Intelectualitatea din acest județ înțelege astăzi că este momentul oportun și de datoria noastră este de a întinde această mână frățească pentru ajungerea la un bun sfârșit pentru prosperitatea țării românești ai cărei fii suntem și noi (vii și prelungite aplauze, strigăte de bravo).

N-am avut ocazia să ne plângem. Am respins întotdeauna actele necugetate care vin din afară (Aplauze prelungite).

Nu primim nici o sugestie și am înțeles să ne conducem noi singuri, din inspirația celor care au conducerea destinelor țării românești. (Vii și prelungite aplauze, strigăte de bravo).

Dacă vreodată sentimentele acestei populații de origine bulgară din acest județ au putut fi interpretate în mod greșit, vă rog pe toți să mă credeți că eu, ca unul care m-am luminat în școala românească, într-adevăr vorbesc în mod sincer. (Aplauze)”

Și reprezentantul comunității turce, avocatul Selim Abdulahim a rostit o cuvântare. „În calitatea mea de exponent al populației turcești din Dobrogea și Cadrilater, să-mi dați voie să-mi exprim, cu acest solemn prilej, adânca noastră mulțumire față de noul regim, față de guvernul Majestății Sale Regelui și în special față de Marele nostru Suveran, pentru tratamentul acordat minorităților, fiindcă noi nu am înțeles să ne constituim într-un partid al populației turcești. (Aplauze) Noi am căutat întotdeauna să ne încadrăm în viața de Stat român și am dat cu prisosință dovadă de purtarea noastră leală. (Aplauze)

Pentru toată solicitudinea și tratamentul civilizat de care ne-am bucurat în țara românească, aduc o modestă contribuție de recunoștință printr-un exemplu personal. În recentele alegeri parlamentare, am fost îndemnat să candidez la locul de deputat, pentru a reprezenta această populație înfrățită cu poporul românesc și vă declar că am avut teama că nu voi reuși, fiindcă prin natura ocupațiilor mele trebuia să candidez la categoria intelectuali, la care populația turcească în acest ținut, nu numără decât trei sute de voturi. Am avut marea satisfacție sufletească să constat – o satisfacție morală care se răsfrânge și asupra populației turcești și care dovedește lealitatea și înfrățirea noastră – că am obținut 3300 de voturi, din care 300 sunt turcești și 3000 sunt românești. (Aplauze)”

La serbarea dezvelirii monumentului au luat parte peste 15.000 de persoane, iar serviciul religios și cuvântările au fost radiodifuzate.

Dar a venit Tratatul de la Craiova din 7 septembrie 1940 și România a trebuit să cedeze Cadrilaterul și odată cu acesta și Silistra unde se afla statuia regelui Ferdinand. La 23 septembrie 1940, găsim în ziarul Universul consemnate următoarele: „Constanța, 10 sept. Se știe că acum un an a fost dezvelită la Silistra statuia Regelui Ferdinand I, una din cele mai frumoase statui din Dobrogea.

Această statuie a fost ridicată e la Silistra și adusă la Ostrov și din câte am fost informați este vorba ca să fie reinstalată la Călărași, capitala județului Ialomița.

Credem că s-ar face o mare greșeală mutându-se această statuie din pământul Dobrogei. Singura localitate indicată spre a o adăposti  ar fi numai Constanța, deoarece, ridicată de dobrogeni, ea trebuie să rămână a lor.”

Conform celor publicate de Virgil Z. Teodorescu, statuia a ajuns la Cernavodă. S-au înscris pentru a o primi în vederea amplasării orașele Cernavodă, Giurgiu și Călărași. Nu cunoaștem motivele pentru care Ministerul Cultelor și Artelor a decis repartizarea acesteia orașului Călărași, dar dacă avem în vedere intensele legături, mai ales culturale, dintre cele două orașe vecine, precum și insistențele „primarului cultural” Eugen Cialîc, alegerea făcută pare a fi cea mai bună. Acest lucru este confirmat și de știrea din ziarul Universul din 24 septembrie 1940, unde sub titlul „Statuia Regelui Ferdinand din Silistra a fost mutată la Călărași” citim următoarele: „Călărași, 20 sept. În urma hotărârii luată de rezidența regală a Ținutului Marea, statuia regelui Ferdinand din Silistra, inaugurată în anul trecut, va fi mutată pe una din piețele orașului nostru.

Lucrările de demontare au și început (ceea ce infirmă știrea din 10 septembrie cu aducerea la Ostrov-n.ns.), iar remontarea ei se va face în scurtă vreme.”     

 Locul ales pentru amplasarea statuii a fost terenul Băncii Naționale din Călărași, situat în centrul orașului, în Piața Știrbei Vodă, teren pe care urma să se construiască Palatul Băncii Naționale, dar pe care la acel moment, așa cum ne informează ziarul Universul din 8 mai 1940 se amenajase un parc modern.

Nu cunoaștem motivele pentru care aprobarea pentru amplasare a fost tergiversată, dar la 16 iunie 1941 sucursala B.N.R. Călărași comunica primăriei că „administrația noastră centrală ne-a rugat să vă comunicăm că rezolvarea cererii Dvs. de a așeza statuia defunctului Rege Ferdinand I, pe terenul Băncii din Călărași, str. Dobrogea, a fost amânată pentru mai târziu”.

Această amânare a determinat primăria să caute un alt loc pentru amplasarea statuii și acesta a fost găsit în Parcul Central. La 4 octombrie 1941, prin decizia nr. 12.983, având în vedere raportul biroului bunuri și economat, prin care procurarea din comerț a materialelor necesare instalării statuii regelui Ferdinand, evacuată de la Silistra; având în vedere devizul estimativ întocmit de Serviciul tehnic comunal, în valoare de 9,155 lei; având în vedere și referatul biroului contabilității din care reieșea că pentru procurarea materialelor  este fond disponibil, primăria aproba procurarea materialelor necesare instalării statuii regelui Ferdinand, prin tratare directa.

La 9 octombrie 1941, prin deciziunea nr. 13.312, primăria confirma rezultatul tratării directe ținută în aceiași zi și adjudeca definitiv darea în întreprindere a instalării statuii Regelui Ferdinand, asupra lui Constantin Dumitrescu, cu prețul de 3.750 lei.

Pentru că nu se obținuse aprobarea administrației centrale a Băncii Naționale ca statuia să fie amplasată pe terenul B.N.R., acolo unde mai târziu va fi hala de legume și pește a Pieței Centrale și unde astăzi este în construcție o nouă hală, statuia va fi amplasă în Parcul Central pe locul unde astăzi sunt pinguinii, într-o poziție din care regele Ferdinand I Întregitorul privește, parcă cu tristețe, spre teritoriul din care a fost evacuat.

Statuia regelui Ferdinand în Parcul Central din Călărași

 

Aici va rămâne până în anul 1948, când va avea aceiași soartă ca și alte statui din Călărași cum ar fi cea a domnitorului Barbu Știrbei, a lui Mihail Cantacuzino sau a lui Vasile N. Stanciu. Regretatul avocat Aurică Giurcă îmi povestea că a fost martor la tăierea statuii care urmă să fie predată la topit. Și…așa s-a sfârșit istoria impresionantei statui, dezvelită în ziua de 18 iunie 1939 la Silistra și topită la Călărași circa 10 ani mai târziu.