12 FEBRUARIE 1915 – SE ÎNFIINŢEAZĂ CRUCEA ROŞIE LA CĂLĂRAŞI

Zăpada care a căzut la finele lunii ianuarie şi pe parcursul lunii februarie 2012 în judeţul Călăraşi a adus în prim plan şi Crucea Roşie călărăşeană, cu acuze de politizare a acesteia, acuze determinate, se pare, de anul electoral 2012 şi alegerile ce vor avea loc în acest an.

Dar cum nu acesta este subiectul pe care ne-am propus să-l abordăm, pentru cei interesaţi de istoria acestei instituţii, vom aduce în prim plan începuturile Crucii Roşii la Călăraşi, începuturi care se plasează în februarie 1915.

Societatea Crucea Roşie din România a luat fiinţă  la 4 iulie 1876, începându-şi activitatea în actualul sediu al Spitalului Colţea din Bucureşti, primul preşedinte fiind Prinţul Dimitrie Ghica. Prin statutul adoptat, femeile nu puteau face parte din conducerea societăţii, motiv pentru care, în 1906, acestea au pus bazele Societăţii de Cruce Roşie a doamnelor din România, având ca primă preşedintă pe Irina Câmpineanu. Cele două societăţi au activat în paralel până în anul 1915, când Adunarea generală a Societăţii Naţionale de Cruce Roşie a aprobat fuziunea celor două societăţi. Cu acest prilej, Regina Maria, sub al cărui patronaj se afla Crucea Roşie, a adresat românilor următorul mesaj – adevărat testament peste timp al acestei instituţii, care nu şi-a întrerupt niciodată activitatea: Crucea Roşie, nădejdea tuturor în timp de pace, ca şi în război, nu trebuie să piară. Cu toţii, de la mic la mare să o sprijinim cu evlavie, cu însufleţire, cu nesfârşită dragoste.

În acelaşi an, lua fiinţă şi Filiala Călăraşi a Societăţii Naţionale de Cruce Roşie a României. Aflăm acest lucru din darea de seamă de activitatea societăţii de la 10 februarie 1915 până la 1 mai 1916, unde se precizează că aceasta (Filiala Călăraşi) a luat fiinţă în urma convocării publice provocată de dl prefect al judeţului Ialomiţa, în ziua de 12 februarie 1915.

La şedinţa de constituire, desfăşurată în sala Curţii cu Juri din Palatul Administrativ (sala de şedinţe, de la parter, a instituţiei Prefectului) şi prezidată de medicul primar al judeţului, dr. Buda Dăscălescu, prefectul judeţului Mihail Berceanu şi căpitanul Vrâncescu, au participat un număr de 48 membri fondatori, între care amintim doamnele: Moldova Buricescu (soţie de viitor prefect), ing. Pellian (soţia arhitectului şef al oraşului), Ţopescu (bunica lui Cristian Ţopescu, directoare a şcolii nr. 2 de fete), Atena Gh. Demetrescu (soţie de primar), dr. Buda (soţia doctorului Buda), Berceanu (soţia prefectului în funcţie), Vrâncescu ş.a. Au luat cuvântul prefectul judeţului, medicul maior Panaitescu şi dr. Buda Dăscălescu, care a dat citire statutelor Societăţii Crucea Roşie a Doamnelor. Fiind pătrunse de importanţa şi marea misiune în timpurile de faţă a unei filiale a Societăţii Crucea Roşie a Doamnelor în oraşul Călăraşi, am declarat în unanimitate constituită Societatea Crucea Roşie a Doamnelor filiala Călăraşi, se consemnează în procesul-verbal din 12 ferbuarie 1915. Trebuie precizat că, deşi conform statutului societatea era a doamnelor, avea printre membrii şi bărbaţi.

Se mai preciza că membrele societăţii sunt toate doamnele şi toţi domnii care au aderat la acest proces – verbal semnând şi toţi acei domni sau doamne care vor mai adera pe viitor, plătind taxa de cel puţin 5 lei anual şi conformându-se statutelor.

Întrunite în adunare generală, în sala Consiliului Judeţean din Palatul Administrativ, în ziua de 20 februarie 1915, cele 48 membre fondatoare au ales prin vot secret, comitetul de conducere al societăţii, format din: Sevasta M. Berceanu (26 voturi), Sofia Al. Bădulescu (40 voturi), Corina Sima Niculescu (34 voturi), Aspasia Colonel Negrutzi (32 voturi), Moldova Buricescu – profesoară (33 voturi), Matilda Căpitan Vrâncescu (25 voturi), Margareta Stanciu (26 voturi), Diamantina Gh. Manolescu (20 voturi), Atena Gh. Demetrescu-institutoare (19 voturi), Elena Eugen Ionescu Munte 18 voturi), Alexandrina Lt. Colonel Buciumeanu (14 voturi) şi Lucreţia M. Ioan (12 voturi). Şedinţa a fost condusă de colonelul G. Negrutzi – comandantul Garnizoanei Călăraşi, ca preşedinte al şedinţei, asistat de prefectul judeţului Mihail Berceanu, medicul doctor Buda, ca membrii, iar ca secretar al şedinţei a fost directorul Prefecturii - Nicolae Ioan.

La propunerea prefectului se aprobă prin aclamare numirea în Comitetul Doamnelor şi a şase domni nemobilizabili care să dea tot concursul necesar comitetului ales spre a-şi putea îndeplini misiunea.  Aceştia erau: Vasile N. Stanciu – profesor şi avocat, fost coleg al lui Nicolae Iorga la Şcoala Normală din Iaşi, preşedinte al secţiei locale a Ligii Culturale; inginerul Niculcea; Gh. Demetrescu – avocat, fost primar; inginer Niculescu de la CFR; căpitanul Vrâncescu şi directorul filialei locale a Băcnii Naţionale, A. Daniel. În cuvântul său prefectul a mulţumit pentru simpatia arătată doamnei Berceanu amintind că va fi cu tot sufletul în serviciul societăţii Crucea Roşie.

Între membrele societăţii care au participat la vot s-au aflat, între altele,  doamnele: avocat Echisciolu, Ciconi, Colonel Măncescu, G.V. Constantinescu, Protopop Dobre, Inginer Pellianu, Preot Iancu Popescu, Fatma Boni, Apfelbaum, Wolf, Grunberg, Inginer Săndulescu ş.a.

 Întrunit în şedinţă la 24 februarie 1915, comitetul ales şi-a desemnat responsabilităţile, după cum urmează: preşedinte – Sevasta Prefect M. Berceanu şi vicepreşedinte – Diamantina Gh. Manolescu. Ca secretari au fost aleşi Gheorghe Demetrescu - avocat şi Atena Gh. Demetrescu, care urmau să ia în primire de la Prefectură toată corespondenţa ce se referă la Crucea Roşie şi va continua cu centrala, relativ la misiunea societăţii. Casier al societăţii a fost desemnat directorul Băncii Naţionale locale, urmând să preia de la Prefectură toate sumele adunate pentru Crucea Roşie şi să le depună la bancă pe numele societăţii. Căpitanul Vrâncescu era numit delegat permanent şi reprezentant al Filialei Călăraşi, în toate chestiunile de gospodărie. Tot în această şedinţă se hotăra că Filiala Călăraşi, se va administra exact după statutele oficiale ale societăţii Crucea Roşie a Doamnelor a cărei filială este în Bucureşti.

Între timp Aspasia Colonel Negrutzi a demisionat din comitet, iar Matilda Căpitan Vrâncescu a decedat. În locul acestora a fost cooptată în comitet Lucreţia N. Ioan.

Primul gând al celor ce conduceau Societatea de Cruce Roşie călărăşeană, imediat după constituire, a fost realizarea unui fond cât mai mare cu ajutorul căruia să-şi poată îndeplini misiunea. Pentru aceasta filiala călărăşeană a emis 43 liste de subscripţie, realizându-se un fond de 12.800 lei. Adăugând la această sumă venitul strâns din cotizaţii şi colecta organizată în bâlciul de Sf. Maria, alte venituri provenite din colecta din ziua de 10 mai 1915, de la matineu, bal şi al unei serbări şcolare s-a ajuns la un activ de 17.279, 50 lei, la data de 25 aprilie 1916.

Lista celor care au donat diverse sume de bani pentru Crucea Roşie din Călăraşi cuprinde 98 de persoane fizice şi juridice, dintre care amintim pe: Mihail Cantacuzino, senator, fost ministru – 3000 lei; Prefectura Ialomiţa – 2000 lei; Mihail Berceanu, prefectul judeţului – 800 lei; Ed. De Reineck – 750 lei; C. Niculescu – 500 lei; Gh. Şi N. Sumbasacu – 300 lei; Dna şi dl Seceleanu – 200 lei; Dna manolescu – 200 lei; Asociaţia femeilor israelite – 150 lei; Ion Poenaru Bordea – senator, N. Guţulescu – deputat, Cercul Studenţilor Ialomiţeni, Marius Roşca – deputat, Banca populară Albina din Cuza Vodă, Banca Dunărea, Prefectura judeţului Ialomiţa, cu câte 100 de lei.

Din darea de seamă mai aflăm că: Faţă cu cerinţele de spitalizare în oraşul Călăraşi a Comitetului Central Sanitar care a vizitat oraşul în 4 mai 1915, s-a hotărât ca filiala Călăraşi să organizeze pentru timp de campanie un spital al său propriu, cu 100 de paturi instalate în localul liceului Ştirbei Vodă, precum şi organizarea unei infirmerii la debarcaderul portului oraşului Călăraşi.

Referitor la preocupările prioritare: colectarea unui fond cât mai mare şi organizarea spitalului şi a infirmeriei, în darea de seamă se menţionează: Prima preocupare, filiala Călăraşi şi-a îmndeplinit-o aproape complet, deşi s-ar putea obiecta cu uşurinţă de cineva străin de împrejurările locale că nu s-a făcut destul.

A doua preocupare: organizarea de fapt a spitalului, nu s-a putut începe decât mai târziu întrucât era condiţionată de existenţa unui fond bănesc şi de mărimea lui. Astăzi fondul existând, nimic nu ne împiedică ca într-un timp mai scurt decât orice presupunere, materialul spitalicesc necesar filialei Călăraşi să se procure şi organizarea să fie astfel definitivă.

Pentru atingerea acestui scop membrele şi membrii filialei, membrele şi membrii comitetului, precum şi toţi oamenii de bine, sunt rugaţi a ne da tot sprijinul lor pentru ca în cel mai scurt timp posibil să putem transforma disponibilul în efecte de spital. Numai cu modul acesta se poate desminţi de la început orice aprecieri nejustificate asupra activităţii filialei noastre.

De asemenea, un număr de 13 membre ale filialei au urmat cursuri practice de infirmerie la spitalul judeţean sub conducerea dr. Pompei Gh. Samarian şi a dr. Panaitescu. Considerând însă, că numărul acestora trebuie să fie cel puţin de trei ori mai mare, adică la înălţimea trebuinţelor spitalelor ce a organizat Comitetul Regional în oraşul Călăraşi, comitetul se adresa şi altor doamne din localitate de a urma aceste cursuri.

Documentele de arhivă care s-au păstrat (din nefericire nu s-a păstrat arhiva societăţii), scot în evidenţă faptul că Filiala Călăraşi a Societăţii de Cruce Roşie s-a aflat în permanenţă în prim plan, atât în timp de război, cât şi în timp de pace, intervenind pentru îngrijirea şi salvarea răniţilor, sprijinirea populaţiei refugiate sau a celei care a suferit de pe urma calamităţilor, protejarea sănătăţii şi vieţii oamenilor, educaţia sanitară a populaţiei, într-un cuvânt prevenirea şi alinarea suferinţei umane în orice împrejurare.