14 MARTIE 1930 - MARE INCENDIU ÎN COMUNA MÂNĂSTIREA

NICOLAE ȚIRIPAN

Importantă așezare a fostului județ Ilfov până în anul 1981, când a trecut în componența nou înființatului județ Călărași, comuna Mânăstirea este cunoscută prin faptul că în epoca medievală a fost un orășel înfloritor – Cornățel -, perioadă în care s-a construit și biserica ctitorită de voievodul Matei Basarab și doamna sa Elina, iar pentru epoca ante și interbelică prin faptul că acolo se afla moșia regală, dar și ca satul lui Alexandru Sahia. Un fapt mai puțin cunoscut este acela că comuna Mânăstirea a fost martora unui incendiu care a distrus un număr important de case, în ziua de 13 martie 1930. Ziarele centrale au relatat pe larg, cu titluri senzaționale, despre acest incendiu.

Astfel, ziarul Curentul din ziua de ziua de 14 martie 1930, sub titlul „Marele incendiu din comuna Mânăstirea (Ilfov). Panică printre locuitori. Pompierii din București dau ajutoare. Conacul fostului prinț Carol era să cadă pradă flăcărilor”, scrie: „Un groaznic incendiu a izbucnit, ieri la ora 1 d.a. în comuna Mânăstirea (Ilfov, aflată la 65 km de București. Incendiu a fost observat la câteva case de lângă gârla Scoiceni. Din cauza vântului care bătea cu furie, scânteile au fost purtate până departe și au incendiat gospodăriile.

La vestea incendiului sătenii au alergat să-și salveze gospodăriile. Pe când încercau să stingă într-o parte, focul izbucnea în alta, deoarece scânteile căzute incendiau acoperișurile de stuf ale caselor. S-a produs o panică de nedescris printre locuitori, care a fost puși în imposibilitate să-și salveze avutul.

Imediat ce s-a observat incendiul, pretorul comunei (aici ziaristul face o confuzie. Pretorul conducea plasa nu comuna-n.ns.) a chemat la telefon pe d. prefect Hamat, rugându-l să ceară concursul pompierilor din București. După ce s-a obținut autorizația ministerului de război, a plecat la ora 3 d.a. de la postul „Central” două autocisterne sub comanda domnului căpitan Trifu. Cele două autocisterne au ajuns la Mânăstirea la ora 5 și jum. d.a. La incendiu au mai sosit ajutoare și de la Oltenița. La locul incendiului au plecat d-nii Hamat, prefectul județului Ilfov, căpitan Rădulescu-comandantul jandarmilor din Ilfov și pretorul comunei, care au deschis o anchetă spre a stabili cauzele incendiului”.

Ancheta a constat în interogarea cetățenilor, din cercetări stabilindu-se că focul a izbucnit în modul următor: La marginea satului Mânăstirea spre Ciocănești este gârla Scoiceni, pe marginea căreia locuitorii depozitau gunoaie și bălegar, iar cu o zi înainte cineva a dat foc la gunoaie. Din cauza vântului care bătea cu furie, scânteile purtate de vânt au incendiat casele de lângă gârlă, care aveau acoperișurile de stuf. De aici au sărit scântei pe casele di împrejurimi, incendiind astfel aproape 100 de case, coșare, clăi de fân și cereale. Când focul era în toi a luat foc și o parte din conacul fostului prinț Carol, dar au intervenit la timp pompierii care au stins focul.

La orele 9 seara, pompierii au reușit să localizeze focul, putând să stingă focarele. După primul raport înaintat noaptea ministerului de interne de către prefectul Hamat, a reieșit că au căzut pradă flăcărilor 100 case, coșare, cereale și nutreț pentru vite aparținând la 50 de gospodarii.

Au rămas fără adăpost 50 de familii, autoritățile luând măsuri ca sinistrații să fie adăpostiți la conacul moșiei fostului prinț Carol.

Cele două autocisterne venite de la București au rămas la locul incendiului toată noaptea.  

O descriere mai amănunțită a nenorocirii o găsim în ziarul Dimineața, din 15 martie 1930, sub titlul „Cum a fost mistuită comuna Mânăstirea. Peste 60 de gospodării au fost mistuite de foc.” Iată ce scrie ziaristul B. Râpeanu: „Plecat din București cu mașina, după ce am parcurs vreo 90 de km pe un vânt puternic, am ajuns în comuna Mânăstirea, pe moșia principelui Carol, fostul moștenitor al tronului. Am găsit întregul sat cufundat într-o jale de nedescris. Femei și bărbați își strângeau bruma de avut ce le-a mai rămas, de pe urma focului ce s-a abătut ca un blestem, asupra întregii comune. Din loc în loc, ruine fumegânde. Sute de oameni au rămas fără adăpost și fără nici un fel de avere. Flăcările au distrus în câteva ore 60 de gospodării, sute de vite și mari cantități de cereale și furaje.

Locuitorul Ivan Mocanu, care de pe urma incendiului a rămas complet sărăcit, ni se plânge: „Am avut agonisit, după munca unei ierni și o vară, un vagon de porumb, puțin grâu și nutreț. Am rămas sărac lipit pământului. N-am ce să dau mâine de mâncare vitelor. Mi s-a mai întâmplat și nenorocirea că am rămas și fără lucrurile din casă. Le-am scos din odăi și le-am adus pe șosea. Până să mă întorc dintr-o cameră de unde mai aveam de scos suluri de pânză, am găsit lucrurile distruse de foc. Vântul a purtat snopii de paie aprinși și le-a aruncat pe lucrușoarele mele, arzându-mi-le. Ce voi face acum eu, nevasta și cei șapte copii ai mei?” …Și nenorocitul plânge cu disperare.

 D. Hamat, prefectul județului Ilfov, impresionat de această jelanie, a înmânat săteanului un prim ajutor de 2000 lei.

Am vizitat întreaga zonă sinistrată. Am surprins scene impresionante. Femei smulgându-și părul, tineri înnebuniți de durere, mângâindu-și porumbul făcut scrum, încă fumegând, săteni plângând și care-și adunau rămășițele căminului făcute una cu pământul. Încerc să fac o listă cu numele locuitorilor sărăciți. Mi-e aproape imposibil. Interogarea sinistraților se face cu mare greutate.

Mă îndrept spre casa de unde a pornit prima scânteie. Locuitorul Dumitru Slav Căpraru, ne povestește: „Am aprins și eu ca omul niște gunoaie. Vântul bată-l vina, mi-a făcut pozna. Mai multe scântei au căzut pe casa mea. N-a trecut multă vreme și întreaga gospodărie a fost cuprinsă de foc. În zadar am început să arunc cu găleți de apă sau cu bulgări de pământ. Focul se întindea cu furie. A început să-mi ardă coșarul cu grâne, grajdul și târla. Am stat și am privit, înnebunit, cum ardeau casa, un vagon de porumb și 23 de oi. Focul a trecut apoi la casa lui Simon Budeanu unde de asemenea au ars complet casa, oile cu miei, porcii și păsările.”

Am continuat ancheta printre ceilalți păgubiți. Locuitorul Gheorghe Wagner mi-a arătat ruinele unei mașini de treierat și cenușa de la 20.000 kg de paie și fân.

- Rugați-vă la boierii din București s-și îndrepte privirea spre nenorocirea noastră – mi-a spus dânsul la despărțire.

Lui Nicolae Bucățică i-a ars până la pământ o casă nou construită, în stil românesc, cu frumoase colonade la fațadă. De asemenea, i-au fost distruse un vagon de porumb și mari cantități de grâu, fasole și nutreț. 

Lui Dumitru Feraru, focul i-a nimicit atelierul de fierărie, lăsându-l fără nici un mijloc de trai.”

În continuare sunt date numele unora dintre sinistrați: Simion Budeanu, Dumitru Căpraru, Dumitru Țigănilă, Ivan Samur, Stoian Gheorghe, Nic. Florescu, Radu Nicolae, Șerban Pupăzeanu, Marin Pupăzeanu, Vasile Nedelcu, Nicolae Porumbelu, Ivan Mărunțelu. Nic. Ivan Carabulea, Constantin Sima, Vasile Căpraru, Andrei Vasile, Ion Teda, Vasile Teda, Ion Zamfir Calciu, Dumitru Ganciu, Călin Ganciu, Călina Ganciu, Nicolae Nițea, Nicolae Mitan Ganea, Chira Luicean, Ivan Luca, Firu Feraru, Sandu Florescu, Culea Zlate, Ivan Zlate, Lică Nicolae, Ion Bela, Ivan Sfetcu Ganciu, Ipar Curati, Ivan Mocanu, Ioana Ganciu,  Filip Adam, Gheorghe Săracu, Ivan Teodor, Nicolae Ican Tosa, Marin Pancali și alții.

Din ziar mai aflăm că printre primii sosiți la locul dezastrului au fost d-nii Hamat – prefectul județului Ilfov, căpitanul Rădulescu N. de la Legiunea de jandarmi Ilfov, preotul N. Constantinescu de la plasa Oltenița, care au luat măsuri grabnice pentru ca focul să nu ia proporții. Reprezentanții autorităților au dat dispoziții ca locuitorii rămași fără cămin să fie adăpostiți în casele care au putut scăpa de incendiu.

Cum la Mânăstirea se afla și moșia fostului principe moștenitor Carol (peste doar vreo trei luni se va întoarce și va deveni rege, în România și atunci ca și astăzi, fiind posibil orice), care era administrată de procuratorul său, inginerul Nestor, cititorii ziarului erau informați că: „La un moment dat conacul fostului principe – care pe vremuri era vizitat de defunctul rege Carol – era amenințat să fie cuprins de flăcări. Administratorul conacului a luat primele măsuri pentru stăvilirea dezastrului.

În sala de recepție a conacului d. inginer Nestor ne povestește următoarele în legătură cu izbucnirea focului: La ora 12 ziua am fost înștiințat că în marginea satului a izbucnit un puternic incendiu. Am dat dispoziții să se dea alarma sunându-se din goarnă și trăgându-se clopotele de la biserică. Am cerut din comuna Boșneagu (Ialomița) să se vină cu butoaie pline cu apă. Pentru a încuraja pe săteni să vină să dea o mână de ajutor, am promis pentru fiecare butoi de apă o căruță de lemne. Imediat au fost aduse la locul nenorocirii 200 butoaie, care au fost înșirate în fața coloanei de foc. Am avut noroc în două rânduri când vântul a încetat puțin și a căzut o ploaie slabă. Datorită acestor fapte incendiul a putut fi localizat. Voi anunța palatul regal că s-a putut salva prețiosul conac”.

Administratorul conacului a condus apoi ziariștii „prin încăperile castelului princiar. Am putut vedea cu acest prilej simplitatea cu care sunt mobilate camerele. În sala mare de primire am admirat prețioasele obiecte vechi, între care vase de la 1797. Într-un colț, pe masă, o fotografie a prințului Carol. Pe pereți păsări de tot felul, împăiate. D. Nestor ne-a atras atenția asupra șemineului din cameră, construit din ceramică românească cu simple desene arse în foc. La etaj se află dormitoarele. Tot conacul e luminat electric de o uzină instalată în preajma conacului.

E probabil că fostul principe va contribui și dânsul la refacerea satului distrus.”

În finalul articolului se precizează că: „Focul a fost complet stins abia noaptea târziu. În primul moment se telefonase după ajutoare la Călărași și Oltenița. Sosind însă pompierii din București, sub comanda d-lui căpitan Trifu, n-a mai fost nevoie de noi ajutoare.

Ieri dimineață d. Nestor a împărțit locuitorilor câte două duble de porumb de cap de familie și cantități destul de importante de nutreț pentru vite.

D. Hamat, prefectul județului, a sosit ieri dimineață în București și a prezentat în cursul zilei un detailat raport d-lui Vaida Voevod,. Ministrul de interne.

Despre pagubele cauzate de incendiu, ziarul Adevărul din 16 martie 1930, scrie că: „În cursul zilei de ieri a continuat ancheta cu privire la dezastrul de pe moșia Mânăstirea. Până seara s-a putut constata că sunt păgubiți 52 de capi de familie. Pagubele suferite de locuitori se evaluează la aproape 15 milioane de lei. D. Mihalache, ministrul domeniilor, a delegat pe d. inspector Dumitrescu să plece la fața locului pentru a evalua în mod precis pagubele. D. Dumitrescu a luat contact în primul rând cu d. Hamat, prefectul județului. Delegatul d-lui Mihalache a plecat în cursul zilei de ieri la Oltenița, de unde se va duce cu d. pretor N. Constantinescu în comuna Mânăstirea”.

Ziarul Lupta din 19 aprilie 1930 sub titlul „ O solemnitate impresionantă la Mânăstirea (Ilfov). Distribuirea de ajutoare sinistraților” scrie: „Incendiul care a mistuit satul Mânăstirea (Ilfov) a lăsat fără nici un sprijin numeroase familii împovărate cu copii. Situația acestor locuitori lipsiți de adăpost este din cele mai tragice. Pentru a se veni în ajutorul acestor nenorociți, prefectura județului Ilfov a hotărât ieri împărțirea unui ajutor în sumă de 200.000 lei sinistraților. În acest scop au plecat ieri la Mânăstirea d-nii: dr. Deculescu – președintele delegației permanente a consiliului județean, maior Hamat – prefect, Mircea Niculescu – președintele Consiliului județean, d-na Ianculescu de Reus – consilieră județeană, I. Deculescu – primar, avocat Nestor, prim pretor Constantinescu, I. Bărbulescu – consilier județean.

În satul Mânăstirea, reprezentanții autorităților erau așteptați de sinistrații cărora avea să li se distribuie ajutoarele. S-au petrecut scene impresionante când d. dr. Deculescu a început distribuirea ajutoarelor care variau între 2000 și 7000 lei de familie. D. dr. Deculescu a arătat eforturile pe care le face prefectura județului Ilfov pentru refacerea căminurilor distruse de incendiu și promisiunea făcută de d ministru Ion Mihalache e a le acorda materialul lemnos. În afară de aceasta se vor mai acorda și alte ajutoare bănești.

D. prefect Hamat a arătat sinistraților interesul ce-l poartă guvernul acestei probleme, promițând sprijinul necesar reclădirii gospodăriilor.

Populația satului Mânăstirea a mulțumit reprezentanților județului Ilfov pentru ajutorul acordat, ovaționându-i la plecare.”

Din partea prințului Carol, prin administratorul moșiei Nestor, s-a donat suma de 50.000 lei.