DIN NOU DESPRE FELIX ȚOPESCU

Atunci când am postat materialul intitulat „Țopeștii – o familie de călărășeni”, amintind despre Felix Țopescu am făcut referire la articolul intitulat „Un Călărășean, ambasador al României. Locotenentul Felix Țopescu”, scris de profesorul Nicolae Popescu Vaidomir și găzduit de ziarul „Năzuința” din 14 august 1937.
Nu voi mai reproduce conținutul articolului respectiv, care poate fi citit de cei interesați, din fotografia pe care o postez.

Urmare acestui articol, părinții lui Felix Țopescu, Erato și Nicolae Țopescu au adresat profesorului Nicolae Popescu Vaidomir o scrisoare de mulțumire, care a fost găzduită de același ziar, în numărul din 9 septembrie 1937. Iată conținutul scrisorii:
“Stimate Domnule Vaidomir,
Dacă viața ne-a adus și unele necazuri, ea ne-a rezervat însă, ca o compensație, și multe bucurii.
Și pentru unele și pentru altele, lacrimele ne-au fost mărturie a mulțumirii noastre către Cel de Sus, pentru tot ce ne-a hărăzit. Acest crez am căutat să-l insuflăm și iubiților noștri copii (Felix și fratele său – n.ns.).
Articolul atât de simțit și de real în constatările lui, ce-ați scris în Năzuința ne-a umplut sufletul de acea mireasmă binefăcătoare și ne-a recompensat de emoțiile ce am avut anul acesta, timp de 4 luni de când el, pe meleaguri străine, expunându-și viața, s-a străduit să ducă fala armatei noastre, cum și pe aceea a Țării și județului unde a văzut lumina zilei.

Este adevărat ceea ce mărturisiți că numai cine a trăit, mai mult ori mai puțin, în afara hotarelor scumpei noastre Țări, poate aprecia emoția ce simte când se ridică tricolorul român și se cântă Imnul regal, la triumful avut de un reprezentant al ei, față de puternicile națiuni ale Europei.
Un ministru plenipotențiar al nostru, spunea că echipa de călărie română, a făcut Țării o propagandă pe care el nu o poate face în 10 ani de zile. (Câți din miniștrii șterși și inculți de astăzi, care nu ar face nici în 30 de ani propaganda pe care o face Simona Halep României, ar recunoaște acest lucru – n.ns.).
Dacă mândria noastră ca părinți este mare, ea trebuie să fie îndoită pentru Neamul și Țara noastră, care prin unii din reprezentanții ei, dovedesc puterea de viață, tenacitatea și curajul de a înfrunta strălucita organizare a națiunilor mari, dovedind – cum splendid, o spune, într-un articol ad-hoc, marele nostru profesor, d. Iorga – „că pot fi învinse”.
Negreșit lupta a fost grea și s-a dat în condițiuni neegale, dar succesul echipei și al fiului nostru, s-a datorat – și la Londra și la Paris, Bruxelles, Berlin, Munchen etc. – mai ales sufletului sau materialului uman superior altor nații cu o tehnică și mijloace formidabile.
Expresiunea mândriei ce exprimați din partea orașului și județului nostru, o împărtășim pe de-antregul și noi.
De aceea, înainte ca fiul nostru să vă poată mulțumi personal, el fiind în drum spre Țară, ne-am permis să vă mulțumim noi pentru splendidele d-vs cuvinte ce ne-ați adresat nouă și lui, pornite dintr-o inimă de adevărat român, expuse cu talentul ce vă e propriu și cu sinceritatea ce vă onorează.
Inimile noastre de părinți au simțit – citind articolul d-vs – tresăltarea înduioșătoare de care aveau nevoie și ridică cu smerenie glasul către Atotputernicul să vă dea d-vs și familiei sănătate și mulțumire deplină în viață.
E. și N. ȚOPESCU
Călărași, 20 august 1937.”

Numărul din 14 octombrie 1937 al aceluiași ziar găzduiește articolul „Sărbătorirea unui ofițer călărășan”. Iată conținutul acestuia: „Iată că și micul nostru oraș a ajuns să fie cunoscut în țară, nu numai pentru friguri și praf, ci și pentru o ispravă ce merită să fie pomenită în coloanele acestui ziar, spre a afla cât mai mulți. E vorba de locotenentul Felix Țopescu, fiul d-lui N. Țopescu, institutor în Călărași.
După ce locotenentul Felix Țopescu, din cavalerie, a câștigat mai multe premii la concursurile de hipism ținute în mai multe țări, făcând ca prin strădania sa să se ridice tricolorul românesc departe de hotarele țării noastre, a ținut să-și vadă orașul natal unde locuiesc părinții săi.

Călărășenii, sesisați atât de d. profesor N. Iorga cât și de profesor Vaidomir, prin articolele scrise în diferite ziare, au ținut să probeze că și ei știu să aprecieze și să răsplătească pe cei ce le-a făcut cunoscut numele orașului lor, contribuind la ridicarea prestigiului țării.
Din inițiativa d-lui colonel Deculescu (Cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul”- n.ns.) în colaborare cu d. procuror Lazăr Belcin, s-a hotărât ca locotenentul Țopescu, să fie primit așa cum trebuia.
Cu toate că era toiul bâlciului unde lumea era atrasă de diferite distracții, cu toate că chiar atunci toate școlile își deschideau cursurile, la care deschidere trebuia să asiste părinții elevilor și prietenii școlilor, un numeros public a fost pe peronul gării spre a primi pe locotenentul Țopescu.

Sărbătoritul a fost primit de familia sa, de d. general R(odrig) Modreanu, colonel Deculescu, ofițerii din regimentul 5 Călărași, profesor Tiberiu Chiril, St. Brăcăcescu – institutor, societățile sportive din Călărași etc. etc.
Din partea Consiliului comunal a asistat d. Adrian Băleni, ajutor de primar și C. Petruș – secretar.
Străjerii conduși de d. căpitan Dranca, V. Deghetto – directorul școlii comerciale și profesor B. Grigorescu, de la gimnaziul industrial.
Muzica militară i-a dat onorul cuvenit.
După ce d. general Modreanu i-a exprimat mulțumiri și felicitări pentru succesele avute în diferite țări, unde a reușit să ridice tricolorul românesc în semn de biruință, locotenentul Țopescu Felix, plin de emoție, mulțumește pentru cuvintele spuse, asigurându-l că în viitor se va strădui să-și servească țara cu aceiași dragoste, căutând să-și înfăptuiască planul său spre a avea un succes desăvârșit pentru bunul mers al țării și cavaleriei române. Mulțumește și d-lui colonel Deculescu, pentru inițiativa luată de a-l sărbători așa cum se cuvine pentru succesul avut.
Dl. General Modreanu, explică publicului asistent scopul concursurilor de călărie, precizând succesele echipei române de călărăți, printre care a fost și locot. Țopescu Felix.
În sunetele muzicii militare, condus de publicul asistent, societățile sportive și străjeri, locotenentul Țopescu a mers până în centrul orașului.
După ce d. colonel Deculescu felicită pe sărbătorit pentru succesele avute în străinătate, contribuind astfel la bunul nume al țării, dl procuror Belcin, în cuvinte pline de emoție, caută să-i insufle încrederea în faptele sale tinerești și dragostea sa pentru acest sport, asigurându-l că toți călărășenii l-au urmărit cu gândul acolo unde a luptat pentru ridicarea tricolorului românesc, exprimându-i toată recunoștința și simpatia călărășenilor, care i-au dovedit-o chiar în acea zi.
Dl St. Brăcăcescu spune că a luat parte ca prieten, călărășean și dascăl, spre a se bucura și în această ultimă calitate de succesul unui fost elev al școlii primare din Călărași, succes bazat pe dragostea pentru țară și respect pentru tricolorul ei, insuflate de dascăli tuturor elevilor.
Dl I. Petrescu-șeful regiei, amintește emoția produsă în clubul sportiv la aflarea succeselor locotenentului Țopescu.
Tuturor le răspunde sărbătoritul, mulțumindu-le pentru simpatia arătată, simpatie care îi dă noi puteri pentru lupta ce o va da în viitor, străduindu-se să-și servească țara, dar făcând cunoscut și orașul său natal, care a știut să sărbătorească pentru prima dată pe sportivii săi.”