1912. SE CONSTRUIEŞTE CAZARMA REGIMENTULUI 20 ARTILERIE

Aşa după cum ştiu mulţi dintre călărăşeni, oraşul de pe malul Borcei a fost cunoscut vreme îndelungată ca oraşul celor trei regimente militare, rămase în amintire  ca: 23 Infanterie, 5 Călăraşi şi 20 Artilerie. Astazi ne vom opri asupra ultimului regiment si a constructiei cazarmii acestuia.

La 24 martie 1911, Ministerul de Război transmitea Prefecturii judeţului Ialomiţa ordinul nr. 10.608, cu următorul conţinut: „Avem onoarea a vă aduce la cunoştinţa D-voastră că prin bugetul exerciţiului 1011-1912, se vor înfiinţa încă două regimente de artilerie, în afară de cele 18 regimente existente.

Acest minister a fixat reşedinţa regimentului 20 artilerie în oraşul Călăraşi, unde urmează a i se construi cazarma care costă în total 1.000.000 lei.

În oraşul Călăraşi Ministerul de Război, neavând teren pe care să aşeze cazarma acelui regiment, am onoare a vă ruga Domnule prefect, să binevoiţi a interveni la comuna călăraşi ca să aprobe a se ceda acestui minister, din proprietatea comunei, în mod gratuit, un teren în suprafaţă de cel puţin 8 hectare situate de preferinţă în partea dinspre cazărmile celorlalte corpuri din acel oraş.

Construcţiunile urmând a se executa chiar în campania de lucru curentă, vă rog, Domnule prefect, să binevoiţi a ne comunica de urgenţă măsurile ce se vor lua de comuna Călăraşi pentru satisfacerea cererii din această adresă, cunoscând că s-a publicat deja licitaţie pentru darea construcţiunilor în întreprindere.”

Într-adevăr, în raportul prezentat Adunării Deputaţilor de Nicolae Fleva, raportor delegat al Comisiei bugetare pentru Ministerul de Război, se precizează: „Creaţiunea artileriei diviziunii a X-a, prin înfiinţarea a 2 noi regimente de artilerie de câmp, a câte 4 baterii, plus bateriile de obuziere, care li se ataşează”.

La scurtă vreme, în completarea ordinului mai sus citat, la Prefectura judeţului Ialomiţa sosea adresa ministerului de Război nr. 146: „Acest Minister neavând fonduri suficiente pentru a face faţă la multele cerinţe din anul acesta, pentru construcţiuni de cazarmament necesare trupelor ce se înfiinţează pe ziua de 1 octombrie , cât şi pentru completarea cazarmamentului la cele existente şi pentru a putea executa în vara aceasta cazarmamentul complet al regimentului 20 artilerie ce urmează a se înfiinţa în acel oraş.., am onoare a vă ruga să binevoiţi a dispune ca în afară de terenul necesar să contribuie şi judeţul sau comuna cu sumele ce se vor găsi cu cale pentru a nu se amâna din lipsă de fonduri, terminarea completă a cazarmamentului şi regimentul să poată intra în cazarmă chiar în toamna aceasta.”

Cele de mai sus erau aduse la cunoştinţa primarului Gh. Demetrescu  care la data de 28 martie 1911, convoacă Consiliul comunal al oraşului Călăraşi în sesiune extraordinară. Analizând documentele Ministerului de Război trimise de prefect, Consiliul comunal „...având în vedere că Statul prin construirea acestor cazarme pe raionul oraşului face mari sacrificii şi aduce o înfrumuseţare oraşului ca estetică şi multe avantaje cetăţenilor şi comerţului, motiv pentru care în unanimitate admite în principiu cererea D-lui ministru de Război, rămânând ca prin ulterioară înţelegere cu un delegat trimis de D-l ministru de Război să se determine situaţia şi întinderea terenului ce se va ceda de comună în scopul sus indicat”.

În şedinţa din 7 aprilie 1911, Consiliul comunal considerând situaţia ca fiind urgentă, lua din nou în discuţie problema terenului, mai ales că delegatul Ministerului de Război, căpitanul I. Dumitrescu se prezentase în aceiaşi zi la primărie şi a declarat în numele ministerului  că „Ministerul de Război şi-a ales terenul proprietatea comunei, cu o suprafaţă de aproape douăzeci şi cinci hectare, situat la extremitatea nordică între oraş şi gară” şi în unanimitate „aproba a se ceda de către comuna urbană Călăraşi Ministerului de Război terenul în întindere aproximativă de douăzeci şi cinci hectare, proprietate a acestei comune şi care este situat în partea de nord a oraşului - între gară şi oraş -, mărginindu-se în partea de sud cu şoseaua mărginaşă a oraşului, în partea de nord cu calea ferată, în partea de est cu şoseaua gării iar la vest cu şanţul existent trasat în prelungirea gardului de vest al regimentului nr. 5 Călăraşi, în scopul însă şi numai în scopul ca Ministerul de Război să construiască cu a sa cheltuială pe acest teren cazarma regimentului 20 de artilerie, a cărui reşedinţă este fixată de minister în oraşul Călăraşi.

Comuna urbană Călăraşi îşi rezervă dreptul de a construi pe sus-zisul teren cedat şi anume pe porţiunea care leagă gara Călăraşi cu capul străzii Sf. Împăraţi o şosea în lărgime de paisprezece (14) metri liniari.

Totdeodată comuna îşi ia angajamentul:

a) de a da apă gratuit regimentului 20 de artilerie şi în acelaşi condiţiuni în care se dă regimentului 5 Ialomiţa nr. 23 şi regimentului nr. 5 de călăraşi;

b) de a împietrui şi de a face trotuare pe şoseaua mărginaşă a oraşului, cu care menţionatul teren se limitează la sud. D-l primar este autorizat a proceda la îndeplinirea formalităţilor prescrise de lege pentru perfectarea acestei cesiuni făcută cu titlu gratuit de către comuna urbană Călăraşi Ministerului de Război”.

În aceiaşi zi, se încheie procesul-verbal nr. 1606 între primarul oraşului Gh. Demetrescu şi reprezentantul Ministerului de Război, căpitanul I. Dumitrescu care de comun acord au stabilit locul ce urmează a se ceda de către comună, cu aşezarea şi obligaţiile celor două părţi semnatare, aşa cum au fost amintite mai sus.

La 5 octombrie 1911, Ministerul de Război solicita Primăriei Călăraşi să dispună ca inginerul comunei împreună cu căpitanul Gologan Radu delegatul ministerului, să procedeze de urgenţă la  „măsurătoarea exactă a terenului în suprafaţă aproximativă de 25 hectare, care s-a predat provizoriu acestui Minister, din proprietatea comunei, pentru construcţiunea cazarmei regimentului 20 artilerie, cu procesul verbal întocmit de Dv. împreună cu căpitanul Dumitrescu Ioan la 7 aprilie 1911.

Cu ocaziunea măsurătorii se va stabili limitele acelui teren prin semne de hotar vizibile, întocmindu-se un plan cotat în regulă şi un proces verbal de predarea şi primirea terenului, semnat de delegatul comunei şi de al Ministerului, spre a se putea întocmi în urmă actele de cesiune prin Tribunal”.

Abia la 4 februarie 1912, Ministerul de Interne comunică Primăriei oraşului Călăraşi că, „prin Înaltul Decret Regal nr. 456 din 4 februarie a.c., acea comună a fost autorizată, în virtutea dispoziţiunilor art. 86 din legea de organizare a comunelor urbane, să dăruiască Ministerului Războiului, potrivit condiţiunilor admise de Consiliul comunal prin deciziunea nr. 7 de la 7 aprilie 1911, o porţiune de teren din islazul comunei şi în suprafaţă de circa 25 hectare, cu destinaţiunea de a servi exclusiv la construirea cazărmii regimentului 20 de artilerie, a cărui reşedinţă s-a fixat în localitate”.

Deşi cazarma regimentului cu toate anexele acesteia s-a construit în anul 1912, în spaţiul mărginit astăzi de strada Eroilor la est, strada Tudor Vladimirescu la vest, bulevardul Republicii la sud şi calea ferată la nord, terenul cedat atunci se afla în perimetrul mărginit astăzi de bulevardul Gării la est, bulevardul Nicolae Titulescu la vest, la sud şi nord vecinătăţile fiind aceleaşi.

La 15 februarie 1912, Ministerul de Război care fusese înştiinţat de Ministerul de Interne de aprobarea cedării terenului, în suprafaţă de 357.302 metri pătraţi, după planul întocmit de delegatul comunei împreună cu căpitanul Gologan delegatul ministerului, ruga primăria să dispună să se procedeze imediat la întocmirea actului de cesiune, act în care să se prevadă şi condiţia ca comuna să dea apă gratuit regimentului 20 artilerie, după cum dă şi la celelalte două regimente, să construiască şoseaua care trece pe acel teren şi se leagă cu gara Călăraşi şi să facă trotuare pe şoseaua mărginaşe a oraşului, cu care se limitează terenul respectiv la sud.

Cu adresa nr. 7306 Ministerul de Război aduce la cunoştinţă Ministerului de Interne  următoarele: „Ministerul de Război a încheiat contract cu D-l inginer Blaimayer, pentru executarea instalaţiunilor de apă la cazarma Regimentului 20 Artilerie din garnizoana Călăraşi, apa luându-se din conductele comunei.

În procesul-verbal încheiat cu ocazia luării în primire a terenului pe care se construieşte cazarma acestui regiment, s-a prevăzut clauza că comuna îşi ia angajamentul a da apă gratuit regimentului 20 artilerie, în aceleaşi condiţiuni cum s-a dat şi regimentului 5 cavalerie şi regimentului 23 infanterie.

Ori, în anul trecut s-a făcut la cele două regimente din garnizoană (regimentele 5 călăraşi şi 5 Ialomiţa nr. 23) instalaţiuni de apă, care s-au legat cu reţeaua comunei de la conductele cele mai apropiate de cazarmă, iar lucrările făcute pe străzile oraşului au fost plătite de acest minister şi cedate gratuit comunei în schimbul apei ce va da regimentelor de asemenea, gratuit.

Prevăzându-se în procesul-verbal clauza că apa pentru regimentul 20 artilerie se va da în aceleaşi condiţiuni ca şi la celelalte regimente, s-a înţeles şi este foarte explicit că reţeaua din curtea regimentului să se lege cu reţeaua comunei de la conducta cea mai apropiată, iar Ministerul de Război să plătească şi instalaţia după străzile oraşului, instalaţie care va rămâne de asemenea proprietatea comunei.

Întreprinderea Blaimayer voind a începe lucrarea a fost oprit de primărie, care prin adresa nr. 4909/1911, impune ca instalaţia de la cazarmă să se lege ci castelul de apă al comunei, iar nu cu conducta cea mai apropiată şi cum castelul de apă se află la marginea oraşului, spre Dunăre, iar cazarma de partea opusă, la gară, urmează ca acest minister să înfiinţeze conducte pe această distanţă străbătând întreg oraşul de la un cap la altul.

Până în prezent s-a intervenit de mai multe ori la comună, însă fără nici un rezultat favorabil şi ca ultim răspuns ne trimite telegrama nr. 5157 prin care se opune cu totul la cererea noastră.

Comunicându-vă cele de mai sus, am onoare a vă ruga, Domnule Ministru, să binevoiţi a dispune executarea clauzei prevăzută în procesul-verbal de primirea terenului adică a ni se permite legarea instalaţiunei de apă cu conducta cea mai apropiată, la din contră regimentul 20 artilerie nu va putea fi adus în garnizoana Călăraşi din cauza lipsei de apă.

Osebit de aceasta după contractul încheiat, întreprinzătorul trebuie să termine lucrările până la 1 octombrie 1911 şi din cauza procedeului comunei, acele lucrări până astăzi încă nu sunt începute, astfel că pe lângă că ne găsim lipsiţi de apă la cazarmă, dacă suntem expuşi şi la cereri de daune din partea întreprinzătorului, pentru care facem comuna răspunzătoare”.

La intrarea în primul război mondial, regimentul 20 Obuziere a făcut parte din organica Brigăzii 10 Artilerie și era comandat de colonelul Ion Bejulescu. A participat pe frontul românesc pe toată durata războiului. În campania anului 1916 a participat la operațiunea de la Flămânda și la bătălia de pe Valea Prahovei, iar în campania anului 1917 a participat la acțiunile militare în dispozitivul de luptă al Diviziei 10 Infanterie, participând la bătălia de la Mărășești sub comanda aceluiași colonel Ion Bejulescu.

La intrarea României în cel de-al doilea război mondial, efectivele regimentului se cifrau la 53 ofițeri, 23 subofițeri și 1280 militari în termen. A luptat alături de celălalt regiment călărășean, 23 Infanterie. Ca și celălalt regiment călărășean și acesta a suferit pierderi importante de efectiv, motiv pentru care a fost retras de pe front pentru refacere.  În luptele purtate la sud de Tomașevska și Baisari, efectivele neputând rezista în fața ofensivei sovietice s-au retras spre Sevastopol. O parte din militarii regimentului s-au îmbarcat pe vasul Totila (600 militari), care a fost scufundat la 10 mai de aviația sovietică, iar o parte din materialele regimentului și 130 de militari pe un bac german. S-a întors în garnizoana de reședință doar cu o mică parte din efectivele sale. Pentru modul cum ostașii regimentului s-au comporata în luptă, regimentul a fost decorat cu ordinul Steaua României, clasa a III-a, în anul 1942.

Conform registrului din anul 1960, ansamblul de clădiri care forma unitatea militară reprezentând Regimentul 20 Artilerie, situat în partea de nord-vest a oraşului, se întindea pe o suprafaţă de circa 14 hectare, din care suprafaţa construită reprezenta 1,5 hectare (10,5 % din suprafaţă), restul fiind teren viran.

Ansamblul cuprindea 36 construcţii de diferite forme, sisteme de construcţii şi destinaţii, în suprafaţă totală construită de 15.220 metri pătraţi, iar suprafaţa desfăşurată era de 18.135 m.p.

 Clădirile principale au fost construite în anul 1912, restul fiind realizate în diverse etape. Terenul era lipsit de canalizare, dar dispunea de 28 puţuri absorbante legate printr-o reţea de 252 metri liniari.

Corpurile principale erau: Corpul A cu parter şi etaj şi o suprafaţă de 750 m.p., iar desfăşurată de 1500 m.p., reprezentând pavilionul administrativ; trei corpuri B, B1 şi B2, cu parter şi etaj, reprezentând dormitoarele trupei, fiecare de 725 m.p. şi o suprafaţă desfăşurată de 1450 m.p.

Celelate corpuri de clădiri reprezentau infirmeria regimentului, remizele, corpul de gardă, sala de mese în suprafaţă de 450 m.p., depozite, magazii, barăci, WC-uri şi bordeie.