9 OCTOMBRIE 1890. A DOUA VIZITA  A REGELUI CAROL I LA CĂLĂRAȘI.

Am scris de-a lungul timpului despre toate vizitele famiuliei regale a României la Călărași, începând cu cea din 1866 când Carol I era doar domnitor al României și terminând cu cea din 1926, a regelui Ferdinand și a reginei Maria. Cei ce doresc să vadă aceste materiale pot cerceta colecțiile ziarelor „Pământul” (un întreg serial) și „Actualitatea de Călărași” sau postările mele pe Facebook și pe blogul istoriaregăsită.blogspot.com. Sigur că, cercetări ulterioare au adus noi informații cu privire la aceste vizite, pe care le investighez încă. Probabil că, toate aceste informații vor fi strânse într-o carte, caere se va intitula chiar Familia regală și Călărașii, carte la al cărei plan încă gândesc. Informațiile noi depistate, vom încerca să vi le prezentăm, în viitoare postări, tuturor celor dornici să afle noi amănunte despre istoria acestor meleaguri.

Atunci când am scris despre vizita efectuată de regele Carol I, însoțit de principele moștenitor Ferdinand, la Călărași (moment amintit pentru prima dată în cuvântarea rostită la dezvelirea statuii aceluiași rege, în anul 2001), ne-am bazat în special pe amintirile fostului director al Gimnaziului Știrbei Vodă, gimnaziu pe care regele l-a vizitat, dar în care s-a strecurat și o greșeală. Amintindu-și peste ani, G.V. Constantinescu, director al gimnaziului la acel moment, scrie că era vorba despre prima vizită și că regele a trecut prin Călărași, în drumul spre inaugurarea podului peste Dunăre de la Fetești-Cernavodă, prilej cu care a vizitat și liceul asistând la lecția de limba franceză, la clasa a treia. Tot acolo este amintit și faptul că regele a fost „găzduit într-o cameră, aranjată turcește, a caselor marelui proprietar Marinache Popescu, tatăl lui Leon Popescu, fostul proprietar al teatrului liric”. Fără să-mi arog merite necuvenite, trebuie să mărturisesc că această informație, deși nu era inedită, atunci a fost aruncată pentru prima dată în spațiul public. Că alții au preluat-o ulterior și au descoperit „cu totul întâmplător” că Leon Popescu este fiul lui Marinache Popescu și s-ar fi născut la Călărași (situație, din punctul meu de vedere, nelămurită încă, deroarece nașterea acestuia nu este consemnată în registrul de născuți, care s-a păstrat. Și este greu de crezut că, Marinache Popescu, viitor mare proprietar și figură de seamă a conservatorilor călărășeni nu și-ar fi înregistrat copilul la starea civilă sau cu ocazia botezului, la biserică.), este o cu totul altă problemă.

Întradevăr, era vorba despre prima vizită în calitate de rege (Carol I mai vizitase Călărașii în 1866, când era domnitor al României), dar nu la ducere spre inaugurarea podului ci la întoarcerea de la inaugurare, după cum rezultă din cea mai amplă prezentare a acestei vizite, făcută de Monitorul Oficial al României nr. 157 din 13(25) octombrie 1890, pe care vă invităm să o lecturați în continuare.

„București, 12 octombrie.

Marți, 9 octombrie, la orele 6 ½ seara, M.S. Regele împreună cu A.S.R. Princepele Ferdinand, însoțiți de d. general Manu, președinte al Consiliului de Miniștri, de D. Lahovari, ministrul de externe și de D. Marghiloman, ministrul lucrărilor publice, sosiră cu un tren special în gara Călărași, ce era împodobită cu drapel, covoare, verdeață și înțesată de populația mai întregului oraș răspândită împrejurul ei și prin stradele laterale ce, deși noapte, alergaseră înaintea suveranului spre a-i arăta nespusa-i bucurie pentru că dânsul binevoise să viziteze capitala județului Ialomița.

Majestatea Sa, coborându-se din vagon, fu întâmpinat de prefect în capul autorităților locale. O gardă de onoare din regimentul 23 dorobanți cu drapel și muzică dete onorurile. Comandantul regimentului cu corpul ofițeresc era așezat               la flancul drept al gărzii. Primarul orașului după ce înfățișă Majestății Sale, potrivit obiceiului, pâinea și sarea, citi următoarea cuvântare:

                           <<Majestate,

Poporul călărășean, vă întâmpină cu entuziasm.

Dânsul vă oferă, prin mine, pâinea și sarea ca semn al deosebitei dragoste și devotament ce păstrează către Tron și Dinastie.

Fiți binevenit în orașul nostru, Sire, împreună cu A.S.R. Principele Moștenitor și dorim să aveți o plăcută amintire din timpul petrecut între noi, după cum și noi cu multă nerăbdare și bucurie am așteptat pe Majestatea Voastră și pe A.S.R. Principele Moștenitor.

Să trăiți Majestate!

Să trăiască M.S. Regina!

Să trăiască A.S.R. Principele Moștenitor.>>

La aceste cuvinte, Regele răspunse arătând deplina-i mulțumire pentru călduroasa și strălucita primire ce i se făcea.

D-nii senatori și deputați ai județului, cum și proprietarii și comercianții cei mai interesați veniseră asemenea pentru a depune respectuoasele lor închinăciuni la picioarele Capului Statului.

În salonul gării adăstau multe doamne din societatea cea mai aleasă, care fură prezentate Auguștilor vizitatori și care le oferiră numeroase buchete de flori.

După aceasta, Majestatea Sa și Alteța Sa Regală se suiră în trăsura ce li se pregătise încărcată de buchete, și, în strigătele înflăcărate a mii de oameni, porni în pas, căci trăsura nu putea să meargă altfel, atât populația se îmbulzea împrejurul ei, la biserică unde ascultă un Te Deum, străbătând orașul foarte frumos luminat.

Apoi, Majestatea Sa, împresurat de nenumărați cetățeni ce-l salutau cu frenetice urale, se îndreptă spre casa D-lui Popescu (Marinache – n.ns. N.Ț.), mare proprietar din județ, unde-și luă cartierul.(subl.ns. N.Ț.).

La orele 7 ½, se dete un prânz (mai degrabă, o cină, fiind seară –n.ns. N.Ț.), la care au luat parte D-nii miniștrii, D. prefect, D. primar, D-nii senatori și deputați ai județului ce se aflau în oraș, D. președinte al Consiliului județean, președintele tribunalului, proprietari și comercianți din cei mai însemnați, în total 40 de persoane.

Către sfârșitul mesei, primarul orașului ținu următoarea cuvântare:

                                   <<Majestate,

În numele orășenilor mulțumim Majestății Voastre pentru deosebita onoare ce ne-ați făcut de a veni în mijlocul nostru.

Cu mult dor ei au așteptat pe Majestatea Voastră!

De când ca Domnitor al țării ați vizitat acest oraș, sunt acum 24 de ani, multe evenimente au trecut peste țară.

Aceste evenimente au adăugat un nou șir de mărgăritare la Coroana ce încinge fruntea Majestății Voastre, mărgăritare care se datorează vitejiei și înțelepciunii Majestății Voastre.

Neatârnarea și Regalitatea sunt cele mai prețioase din aceste mărgăritare.

Cum vă găsiți în mijlocul lor, cetățenii călărășeni au ocaziunea de a mulțumi  Majestății Voastre de tot ce ați făcut pentru țară și mai cu seamă pentru orașul nostru care, prin sprijinul Majestății Voastre, a fost înzestrat cu drumul de fier. (era vorba despre calea ferată Ciulnița-Călărași, care lega orașul nostru de capitala țării – n.ns. N.Ț.).

Să  trăiți Majestate!

Să trăiască M.S. Regina!

Să trăiască A.S.R. Principele Moștenitor!>>

Îndată după acestea, Majestatea Sa răspunse:

<<Adevărat, 24 de ani au trecut de când n-am fost în Călărași și cu atât mai mare este bucuria mea cu cât am putut veni împreună cu Moștenitorul Tronului, după serbarea pe Dunăre, în mijlocul Domniei Voastre, spre a mă convinge de dezvoltarea și progresul orașului, care va lua un nou avânt prin lucrările de pe Borcea (Se referea la operațiunea de dragare a brațului Borcea – n.ns. N.Ț.), care sper că în curând vor fi isprăvite.

Mulțumindu-vă de simțămintele ce ne exprimați și de călduroasa primire ce ne-ați făcut, închin acest pahar pentru prosperitatea frumosului și bogatului județ Ialomița și în sănătatea orășenilor care ne-au dat dovezi netăgăduite de dragoste și de credință.>>

Unanime urale și strigări: Să trăiască Regele mulți și fericiți ani, urmară toastul regal.

A urmat cuvântul generalului Manu, președintele Consiliului de Miniștri, peste care trecem, neavând legătură cu județul Ialomița și orașul Călărași, după care... „la orele 8 ½ o impunătoare manifestație veni înaintea localului primăriei, unde avusese loc prânzul.

Majestatea Sa, ieșind în balcon să o privească, D. Nicolau, unul din cei mai însemnați orășeni, vorbi în numele cetățenilor, arătând fericirea ce o simt că văd pe rege în mijlocul lor, sub a cărui domnie orașul s-a ridicat așa de sus, prin tot felul de îmbunătățiri pe care le datorește puternicului sprijin al Majestății Sale.

În urmă se făcu o măreață retragere cu facle.

După aceasta, ilustrul nostru Suveran și Augustul său nepot au mers pe jos prin străzile cele mai importante, înconjurați de cei mai principali cetățeni și de mulțimea ce nu se săturase a-i privi și de a-i aclama, iar la orele 10 ½ se retraseră la cartierul regal.

A doua zi, la orele 9 ½ dimineața, M.S. Regele și A.S.R. Principele Ferdinand, însoțiți de D. general Manu, președintele Consiliului, de D-nii miniștrii Lahovari și Marghiloman, de D. general Barozzi, șeful Casei militare regale, de D. prefect și de primarul orașului, a mers la cazarma regimentului de dorobanți, unde a fost primit de șeful regimentului, locotenent colonel Ionescu. Trupa, alcătuită dintr-o companie, având muzica și ofițerii regimentului la flancul drept, era așezată în hala de exerciții. După ce regele a trecut pe dinaintea frontului, trupa a executat mânuirea armelor, focuri și câteva mișcări din școala de companie.

 Regele apoi, a primit defilarea și vizită cazarma, unde i-au fost prezentați toți ofițerii, cum și magazia și luându-și ziua bună de la ofițeri, mulțumi comandantului regimentului pentru frumoasa ținută a trupei și preciziunea cu care s-au executat toate mișcările.

De la cazarmă, Majestatea Sa merse la școala de fete, unde a fost primit de directoare, care a oferit buchete Regelui și Principelui, de revizorul școlar și de profesoare; fetele au cântat imnul. Apoi, Suveranul a vizitat clasele unde a pus deosebite cestiuni și, rămânând satisfăcut, a arătat D-nei directoare înalta sa mulțumire.

De la școala de fete, Suveranul merse la noua școală de copii a comunei, care nu este încă locuită, o cercetă cu deamănuntul și rămase satisfăcut de chipul cum este împărțită și clădită (autorul consemnărilor se referă probabil, șla școala de băieți nr. 2, care s-a construit chiar în acel an – n.ns. N.Ț.).

Trecu în urmă pe la malul Borcei, unde a văzut cheiul și locul unde are să se facă debarcaderul.

După aceasta, Regele se îndreptă spre gimnaziul real, unde a fost primit de director împreună cu tot corpul profesoral și, intrând în sala de recepție, aci directorul a rostit un discurs. Majestatea Sa mulțumind cu bunăvoință pentru sentimentele ce i se exprimau, trecu prin clase unde puse deosebite întrebări, atât în clasele gimnaziale cât și în cele primare, care se aflau în același local.

De la liceu, Regele merse la spitalul județean unde a inspectat cu mare interes atât camerele în care zăceau bărbații, cât și acelea ale femeilor. Aici a fost primit de medicul șef al spitalului, cum și de ceilalți medici. A inspectat asemenea și băile ce sunt bine întocmite și cuvinte de adevărată mulțumire a adresat pentru felul cum sunt îngrijiți bolnavii, cât și pentru buna stare în care a ținut spitalul.

Apoi se duse la temniță, unde a fost întâmpinat de D. procuror al tribunalului care i-a dat deslușiri asupra deținuților. Majestatea Sa a binevoit să facă mai multe grațieri.

De la temniță, Regele, la orele 11 ½, se întoarse la cartierul regal (Casa Ana și Marinache Popescu – n.ns. N.Ț.) spre a primi o delegație a orășenilor care venea să-i mulțumească pentru părinteasca îngrijire ce a avut față cu interesele și propseritatea orașului și a județului, și mai cu seamă pentru adâncirea Borcei.

Cu acest prilej un membru al delegației a citit adresa de mai la vale subscrisă de cei mai notabili locuitori ai Călărașiului:

                             <<Majestate,

Guvernul Majestății Voastre a luat măsuri ca să se adâncească gura Borcei.

Noi, orășenii, ne împlinim o sacră datorie de a aduce Majestății Voastre respectuoasele noastre sentimente de recunoștință, că sub Domnia Majestății Voastre, ilustrată prin atâtea fapte mărețe, s-a realizat această dorință veche a noastră pe care am avut-o încă de la 1852, când s-a fondat orașul.

Mărit fie numele Majestății Voastre pentru grija ce aveți privitoare la dezvoltarea acestui oraș și soarta sa. Să vă dăruiască ani mulți pentru fericirea poporului nostru, cum și M.S. Reginei și A.S.R. Principelui Moștenitor.>>

La orele 12 ½ se dete un dejun la care au luat parte 40 de persoane. În timpul mesei, D. prefect Constantin Filitis, ridică un toast prin care arată cât ialomițenii erau de recunoscători Majestății Sale că, împreună cu Moștenitorul Tronului, veniseră să petreacă în acest județ, ce odinioară era un câmp pustiu, pe când astăzi e unul din județele cele mai bogate ale României, căci drumul de fier și celelalte ajutoare, dobândite sub binecuvântata de Dumnezeu Domnie a regelui Carol I i-au dat mijloace întru a-și lua zborul pe drumul propășirei și al avuției, asigurând pe Suveran de devotamentul fără margini și de dragostea fierbinte a populației din județul Ialomița și a sfârșit exprimând dorința ialomițenilor ca drumul de fier de la Slobozia să se lege cu Urziceni.

Regele mulțumi cu o vădită bucurie sufletească.

Apoi, la ora 1 ½, merse la gară unde-l așteptau toate autoritățile, un mare număr de proprietari și comercianți, cum și doamne ce-i oferiră buchete.

Aci, după ce arătă tuturor cât a fost de viu mișcat pentru strălucita primire ce i se făcuse lui și moștenitorului Coroanei, însărcină pe D. prefect să arate județenilor, iar pe D. primar orășenilor că timpul cât l-a petrecut la Călărași va fi pentru dânsul o scumpă aducere aminte. După aceasta Regele, împreună cu Alteța Sa Regală, luându-și rămas bun de la cei de față, se sui în trenul regal și porni spre Sinaia”.