ENIGMA A FOST DEZLEGATĂ.

La ultima postare despre așa zisul „Palat al Poștei, construit pe vremea regelui Carol I, singurul care se mai păstrează” (vezi, Doamne!, de ce minunăție are parte Călărașiul și nu știe să o folosească), am prezentat dovezi indubitabile că această clădire nu a fost construită pentru instituția poștei, ci este o clădire particulară, în care Poșta a funcționat plătind chirie ca orice chiriaș. Scriam atunci că mai trebuie doar să știm cine a fost proprietarul clădirii și cum a ajuns aceasta în administrarea primăriei. Astăzi suntem în măsură să vă prezentăm și documentele care dovedesc cine era proprietarul clădirii și cum a ajuns aceasta în administrarea primăriei.

Ziarul „Viitorul Ialomiței” din 17 februarie 1913, ne informează că „cu începere de la Sf. Gheorghe poșta se va muta din casele d-lui Catu Doicescu în casele d-lui senator Alexandru Bădulescu” (fost fruntaș de seamă al Partidului Conservator din Ialomița, deputat și prefect al județului Ialomița). Pentru că probabil, în timpul războiului nemții au folosit clădirea fără a plăti chiria necesară, în anul 1919, ziarul „Deșteptarea Ialomiței” din 10 martie anunța că „oficiul poștal se va muta de la Sf. Gheorghe în casele moștenitorilor defunctului Stoianescu, pe care le-ar fi luat cu chirie pe timp de 5 ani și pe prețul de 5500 de lei anual”, pentru a reveni apoi în numărul din 20 aprilie cu informația că „imobilul succesorilor Ath. Stoianescu (fost lider al Partidului Național Liberal din Ialomița, deputat, senator, prefect al județului Ialomița și primar al orașului Călărași) fiind găsit impropriu pentru oficiul poștal, în acest scop a fost închiriat imobilul d-lui Alex I. Bădulescu”, de fapt, imobilul în care oficiul poștal funcționa, așa cum am aflat în postarea anterioară de la fostul oficiant poștal Ilie Ioan. În aceste case, oficiul PTT Călărași va funcționa până spre anii 1965-1966, fiind chiriașul principal al imobilului, așa după cum glăsuiesc documentele.

În baza decretului 92/1950, imobilul în cauză, având ca proprietar pe Sofia Bădulescu (Alexandru Bădulescu decedase, între timp), a fost propus pentru naționalizare, dar probabil, pentru că avea un chiriaș principal așa de important, acesta nu a fost naționalizat.

Din dosarul întocmit de Circumscripția financiară Călărași pentru a urmări plata taxelor și impozitului cuvenit primăriei orașului, rezultă că oficiul poștal a rămas aici, așa cum am amintit, până spre anii 1965-1966 și că acesta plătea chiria direct primăriei pentru a acoperi impozitul pe clădiri, ADAS și fondul de 70 %. Aflăm acest lucru din cererea prin care Sofia Bădulescu, care locuia în București, pe strada Căderea Bastiliei nr. 5, etaj 2, ap. 13, proprietară a imobilului din orașul Călărași, strada București nr. 193, solicita verificarea debitului ce reprezenta impozitul pe clădiri, primăria comunicându-i că acesta trebuie plătit.

Din declarația de impozit pe anul 1952, aflăm că în imobil, construit numai din cărămidă, fără beton,  funcționa oficiul PTT, iar spațiile erau folosite după cum urmează: cele 7 încăperi de la subsol, în suprafață de 138 mp, pentru arhivă, magazie de materiale și acumulatori pentru telegraf; parterul, avea 5 camere și o sală, în suprafață de 152 mp, folosite ca birouri, iar etajul I, cu aceleași încăperi, în suprafață de 130 mp, folosite tot pentru birouri. Pentru încălzire erau folosite două sobe de teracotă, iar dușumelele erau din scânduri de brad. Imobilul avea o vechime de peste 60 de ani, ceea ce înseamnă că fusese construit cam prin anii 1890-1892 sau poate chiar mai devreme.

La 5 mai 1976, Alexandra Bădulescu și Maria Sofia Cîrjan, succesoare ale defunctei Sofia Bădulescu, se adresa Consiliului Popular al municipiului Călărași, informând că posedă, în municipiul Călărași, str. București nr. 193, un imobil în stare de degradare, care în decursul unui an nu a putut fi utilizat și nici organele municipiului Călărași nu au repartizat acest imobil, pentru a servi oricărei locațiuni.

Din acest motiv, ruga ca pe anul financiar 1976 să fie scutite de plata impozitului pe clădiri,  arătând că prin petiție separată au oferit acest imobil Consiliului Popular al municipiului Călărași.

Din referatul întocmit de serviciul de specialitate al Consiliului Popular, s-a constatat că imobilul în întregime era ocupat de Spitalul Călărași, conform repartiției emisă de Consiliul Popular cu nr. 14229 din 11.XII.1975 și deci, era producător de venituri din clădiri.

Datorită problemelor pe care le aveau cu acest imobil, moștenitoarele lui Alexandru și Sofia Bădulescu, au hotărât să doneze acest imobil Consiliului Popular al municipiului Călărași.

Așa se face că prin actul de donație autentificat la Notariatul de Stat din Călărași sub nr. 1108 din 17 iulie 1976, Cîrjan Ștefan, Bădulescu Alexandra și Cîrjan Maria, domiciliați în București, strada Căderea Bastiliei, nr. 5, etaj 2, ap. 13,  donau Consiliului Popular al municipiului Călărași, imobilul situat în Calea București nr. 193, compus din construcție în suprafață de 207,84 mp și teren aferent 500 mp, având următoarele vecinătăți: Nord – Bălășeu Gh, Est – Rozemblat Lizet, Vest – strada Eliade Rădulescu și Sud – strada București.

Donația era acceptată de Nicolae Ioan, domiciliat în strada Grivița nr. 172, secretar al Comitetului Executiv al Consiliului Popular al municipiului Călărași, în baza deciziei nr. 364 din 29 septembrie 1976 a Consiliului Popular al județului Ialomița.

Odată donat Consiliului Popular al municipiului Călărași, prin decizia nr. 53 din 14 aprilie 1977 a Comitetului Executiv se decidea ca imobilul în cauză să fie transmis din administrarea Consiliului Popular al municipiului Călărași în administrarea E.G.C.L., instituție specializată în administrarea fondului locativ de stat.

Predarea-primirea s-a făcut prin proces verbal, la data de 26 mai 1977, de către Nedelcu Petre din partea Consiliului Popular al municipiului Călărași și Iacob Lorel din partea E.G.C.L.

Din acest moment, proprietar al imobilului fiind Consiliul Popular al municipiului Călărași, imobilul a fost dat spre folosință diverselor instituții, până după evenimentele din decembrie 1989, când încet încet a fost abandonat, ajungând în starea pe care o cunosc toți locuitorii municipiului nostru și nu numai.

CONCLUZIA: IMOBILUL DIN STRADA BUCUREȘTI NR. 193 NU A FOST CONSTRUIT CA PALAT DE POȘTĂ, CI ESTE O CASĂ PARTICULARĂ, PROPRIETARII FIIND SOFIA ȘI ALEXANDRU BĂDULESCU. DUPĂ MODELUL CLĂDIRII ÎN CARE FUNCȚIONEAZĂ DIRECȚIA DE CULTURĂ, ACEASTĂ CLĂDIRE AR TREBUI SĂ SE NUMEASCĂ NU „POȘTA VECHE” CI „CASA BĂDULESCU”.