SĂRBĂTOAREA BOBOTEZEI

Sărbătoare cu tradiție, Boboteaza s-a sărbătorit dintotdeauna la Călărași – oraș așezat pe malul unei ape -, cu mici excepții, după aceleași reguli.

Vă vom prezenta astăzi, modul cum s-a deasfășurat sărbătoarea Bobotezei în anul 1937, așa cum a fost văzut evenimentul de  cei de la  ziarul „Pensionarul” (greu de imaginat pentru orice pensionar de astăzi de a vedea, la Călărași, un ziar care să-i reprezinte interesele), care apărea la Călărași: „Anul acesta, ziua Botezului Domnului s-a sărbătorit cu un fast deosebit. La ora 11 a.m. s-a oficiat obișnuitul Te-Deum la biserica din centru (Biserica Catedrală Sf. Nicolae – n.ns. N.Ț.) în prezența D-lui Prefect N. Pop Băleni și a tuturor șefilor de autorități civile și militare din localitate. (facem precizarea că în perioada antebelică și interbelică, prefectul era adevăratul șef al județului, el fiind cu adevărat reprezentantul guvernului în teritoriu și nu ca astăzi când funcția sa estemai mult de reprezentare a guvernului și mai puțin de decizie administrativă. Dincolo de schimbarea șefilor de autorități publice la propunerea sa, care se făcea, indiferent de ce pile avea respectivul acolo sus, facem precizarea că pentru orice abatere a unui primar, pe baza referatului întocmit de prefectul județului, ministrul de interne în subordinea căruia era primarul – chiar ales fiind, indirect, adică de către consilieri și nu ca astăzi de către alegători-, îl suspenda imediat din funcție și instituia o Comisie Interimară care conducea primăria până la organizarea de noi alegeri. Ori, astăzi, cei mai mulți primari conduc localitățile în care au fost aleși ca pe propria moșie). La ora 11,30 s-a format un impozant cortegiu de la biserică spre port în frunte cu întreg soborul bisericesc și cu detașamentul militar compus din toate regimentele din garnizoană. În port s-a făcut sfințirea apei până la ora 12.

Timpul destul de frumos a favorizat această mare serbare deoarece populația orașului Călărași – bărbați, femei, copii -, a venit să ia parte la sfințirea apei. (Aici atribuția slujbașilor bisericii s-a terminat. Ori, astăzi, autoritatea administrativă pare a fi subminată de cea bisericească, care domină sărbătoarea. Sărbătoarea fiind în capitala județului, primul om al județului era prefectul. Dacă observați, în întreg reportajul pe care-l prezentăm, primarul, deși prezent, nici nu este amintit – n.ns. N.Ț.). Malul drept al brațului Borcea, pe o întindere de un km, era ticsit de populație. Nici malul opus nu a fost lăsat mai liber. Mulți cetățeni l-au ocupat, iar alții urcați în bărci (atunci bărcile erau apanajul celor care pescuiau, astăzi bărcile sunt apanajul celor cu dare de mână – n.ns. N.Ț.), căutau să găsească locul cel mai prielnic, de unde să poată vedea momentul aruncării în apă a sfintei cruci.

Înotătorii concurenți la prinderea crucii, în număr de zece inși, așteptau grupați în rând, pe mal, gata a se arunca în valurile apei.

Dl Prefect N. Pop Băleni, având crucea în mână cu dispoziția și zâmbetul ce caracterizează pe acest mare om al județului, aștepta clipa când trebuia să o arunce în larg.

S-a svonit sosirea unui avion care ar avea misiunea de a arunca o a doua cruce. Publicul se îngrămădea inconștient spre marginea apei, D-l Radu Petrescu, căpitanul portului și d-l Grigore Costescu, locțiitor al șefului poliției, au întreținut tot timpul ordinea necesară. (astăzi de ordine se ocupă Jandarmeria – n.ns. N.Ț.).

La ora 12 a apărut avionul (nu trebuie uitat că în urmă cu mai puțin de un an – aprilie 1936 – la Călărași se inaugurase aeroportul – n.ns. N.Ț.), care coborându-se la 10 – 15 metri deasupra apei, între cele patru panouri de identificare, a aruncat sfânta cruce în apă în același moment cu aceea aruncată de D-l Prefect.

Înotătorii, cu un elan neîntrecut, s-au aruncat în apă, prinzând crucile. A fost solemn momentul când înotătorii în mijlocul apei, s-au grupat în jurul celor ce au prins crucile, se închinau și le sărutau.

Avionul a mai făcut câteva virajuri, aruncând buchete de busuioc și flori.

Serbarea luând sfârșit, toată lumea s-a îndreptat mulțumită spre casă”.