MARELE DRAMATURG EUGEN IONESCU 

PROFESOR LA LICEUL DIN OLTENIȚA

Marele dramaturg Eugen Ionescu, devenit celebru în Franța sub numele de Eugene Ionesco, conform ortografiei franceze, considerat maestrul teatrului absurdului și unul din cei mai jucați zece autori din lume, a văzut lumina zilei, la 13/26 noiembrie 1909 în orașul Slatina, cu toate că îi plăcea să declare, din pură cochetărie, că este născut în anul 1912, anul morții marelui Caragiale, precursorul său. Tatăl său, care se numea tot Eugen Ionescu, era avocat, iar mama sa Therese (născută Ipcar), de origine franceză, a lucrat ca secretară într-o bancă. Copilul Eugen, în urma separării părinților, își petrece o parte din copilărie în Franța unde a urmat și școala primară (se va mai întoarce în Franța, în perioada 1933-1939, urmând la Paris studii doctorale), apoi în 1925, întors în România la tatăl său, a urmat cursurile la Colegiul “Sf. Sava” pe care le absolvă în 1928 și apoi pe cele ale Facultății de Litere și Filosofie din București.

Așa cum este cunoscut, Eugen Ionescu s-a stabilit în Franța, la Paris, cu familia, în luna martie 1945. Nefiind specialist în biografia marelui dramaturg, mai menționăm doar că debutul său ca dramaturg a avut loc la vârsta de 40 de ani și capătă celibritatea începând cu anul 1954, primind numeroase premii care au culminat cu alegerea ca membru al Academiei Franceze, la 22 ianuarie 1970, primul scriitor de origine română care primește o asemenea onoare și titlul de Chevalier de la Legion D Honneur. La 25 februarie 1971 rostește tradiționalul discurs de primire. În anul 1987 este distins cu medalia de onoare a orașului Paris și alte două medalii.

Centenarul nașterii sale a fost sărbătorit pe tot parcursul anului 2009, pe plan international, sub sigla UNESCO, iar în cadrul sesiunii științifice “Centenar Eugen Ionescu”, din 26 noiembrie 2009, a fost numit post-mortem, membru al Academiei Române.

S-a stins din viață la 28 martie 1994, la Paris, fiind înmormântat în Cimitirul Montparnasse.

Revenind la subiectul nostru, amintim că, după ce și-a luat licența, în anul 1932, Eugen Ionescu a fost pentru o scurtă perioadă de timp profesor de limba franceză la Gimnaziul Mixt “Principesa Elena” din Cernavodă, în perioada 1 septembrie 1935 – 1 septembrie 1936, la Seminarul Teologic din Curtea de Argeș, în perioada 1 septembrie 1936 – 1 septembrie 1937, pentru ca de la 1 septembrie 1938, în baza ordinului 148779 al Ministerului Învățământului, să fie transferat la Gimnaziul “C. Alimănișteanu” din orașul Oltenița (astăzi Liceul “Neagoe Basarab”).

Pentru prima data despre existența sa ca profesor la această școală, aflăm dintr-un proces-verbal din 28 septembrie 1938 al Conferinței profesorilor gimnaziului, la care au participat toți profesorii titulari ai școlii, care l-au desemnat ca membru în Comitetul școlar pe profesorul Eugen Ionescu.

La numai o lună de la acest moment, într-o adresă trimisă Inspectoratului Școlar București, privind întocmirea unei situații cu profesorii care au împlinit la 1 septembrie 1938, trei ani de provizorat, se face cunoscut că: “Dl Eugen Ionescu are la 1 septembrie 1938 numai doi ani serviți cu titlu provizoriu, deoarece în timpul de la 1 septembrie 1937 la 1 septembrie 1938, D-sa a funcționat în Ministerul Educ. Naționale, însărcinat cu conducerea Serviciului de Relații Culturale cu străinătatea.”

Deși fusese numit profesor al catedrei de franceză la Gimnaziul “C. Alimănișteanu” din Oltenița, Eugen Ionescu continua să se afle în concediu pentru studii întreg anul școlar 1938/1939. La 8 august 1939, conducerea liceului îl înștiințează că examenul  de corigență la lb. franceză cu elevii de stat s-a fixat pe ziua de 3 sept. 1939, ora 8 dimineața. Dar, pentru că era concentrat la Regimentul 3 Olt Infanterie, nu poate participa la examenul amintit. Pentru anul școlar 1939/1940, documentele consemnează faptul că profesorul Ionescu era la 1 septembrie 1939 concentrat, cu toate că printr-o adresă transmisă Inspectoratului Școlar București, se solicitase de către conducerea școlii a fi scutit de concentrare. De la 1 decembrie 1939 îl găsim din nou în concediu de studii, iar la data de 30 septembrie 1940, când se găsea din nou concentrat solicită printr-o carte poștală adresată directorului gimnaziului  teoretic, dl D. Hrițcu, eliberarea unei adeverințe care să confirme că este profesor titular la acest liceu.

Dintr-o altă carte poștală adresată conducerii școlii, la 28 noiembrie 1940, aflăm că Eugen Ionescu era detașat la Colegiul Sf. Sava București și avea nevoie de o copie a statului de plată personal. 

Din ștatele de plată ale personalului didactic, aflăm că profesorul Eugen Ionescu a fost detașat la Colegiul “Sf. Sava” în perioada octombrie 1940 – august 1942, iar din septembrie 1942, conform ordinului Ministerului Învățământului nr. 183117, este detașat la liceul “Mihai Viteazul” din București. Începând cu luna aprilie 1944 figurează din nou ca fiind în concediu , până în luna august 1946.