1932.   SE CONSTRUIEŞTE PRIMA ŞCOALA DIN CARTIERUL MĂGURENI

                                                     

Deşi atestarea documentară a satului Măgureni (Crăciani, Crăceni) este mai timpurie decât cea a satului Lichireşti (Călăraşii, de astăzi), la 1 iunie 1541, într-un hrisov emis de cancelaria voievodului Radu Paisie, despre existenţa unei şcoli documentele vorbesc destul de târziu, copii celor cu dare de mână de aici mergând să înveţe la şcolile din Călăraşi.

Dar şi în această situaţie, cei care mergeau la şcolile din Călăraşi erau mai mult băieţi, deoarece pe timp de iarnă şi chiar primăvara şi toamna, când ploua mult, drumurile deveneau impracticabile, iar deplasarea foarte greoaie.

Dintr-o monografie a şcolii din Măgureni, aflăm că în anul şcolar 1926-1927, a lua fiinţă prima şcoală în acest cartier, într-o casă de pe strada Păcii, proprietatea locuitorului Tudor Popescu, dascăl la biserica Sf. Nicolae de aici.

Documentele spun însă altceva. La 7 septembrie 1909, Revizoratul şcolar de Ialomiţa făcea cunoscut primarului comunei urbane Călăraşi că: Dl Inspector şcolar al circ. IV, prin ordinul nr. 4485 din 27 august a.c., îmi comunică că Onor Ministerul Instrucţiuni Publice, cu ordinul nr. 52614 din 25 august a.c., a înfiinţat pe ziua de 1 octombrie o şcoală rurală în comuna Călăraşi (Mahalaua Măgureni).

Deoarece cheltuielile pentru întreţinerea acestei şcoli cădeau în sarcina comunei, ruga pe primar să dispună să se ia toate măsurile, ca pe ziua înfiinţării să se poată deschide cursurile.

Înfiinţarea şcolii rurale din mahalaua Măgureni era luată în discuţie în şedinţa Consiliului local din 19 septembrie 1909. După ce primarul arată că această şcoală nu-şi poate avea rostul în oraşul nostru întrucât numărul elevilor în şcolile existente nu trece peste optzeci, conform regulamentului, decât numai în clasa I-a, unde sunt înscrişi între80-100 copii, însă nu toţi copiii care sunt înscrişi în liste frecventează şcoala, astfel că comuna va fi expusă la cheltuieli fără nici un folos, consilierii autorizează pe primar să discute cu revizorul şcolar chestiunea înfiinţării numai a unei clase divizionare de va fi trebuinţă, fără a se mai expune comuna la cheltuieli enorme cu înfiinţarea şcolii rurale care n-ar fi de nici un folos pentru orăşeni.

Şi totuşi şcoala a luat fiinţă şi a funcţionat deoarece în şedinţa Consiliului comunal din 11 noiembrie 1909, consilierii aprobau modificarea bugetului şi deschiderea de credite extraordinare pentru plata unui servitor la şcoala rurală mixtă tip urban, înfiinţată din nou la 1 octombrie a.c. pentru suburbia Măgureni din acest oraş, iar din cele trei oferte făcute pentru localul acestei şcoli, Consiliul aprobă contractul de locaţiune încheiat cu Ilie Isaia, pentru instalarea şcolii pe timp de trei ani cu o chirie de 510 lei pe an.

În localuri închiriate şcoala a funcţionat până în anul 1932. La 28 ianuarie 1932, ing. Nicolae Săndulescu – şeful Serviciului tehnic al primăriei aducea la cunoştinţă preşedintelui Comisiei Interimare a oraşului Călăraşi că: La art. 85 al bugetului extraordinar pe a.c. s-a prevăzut suma de lei 320.000, pentru construirea unui local de şcoală în satul Măgureni.

Prefectura cu adresa nr. 13514 din 25 august 1931, a înaintat un proiect întocmit de Serviciul tehnic al judeţului, pentru construirea acestei clădiri şi care s-a vizat şi de subsemnatul.

Pentru punerea în executare a acestei lucrări, urmează a se îndeplini formalităţile cerute de legea administrativă, legea contabilităţii publice şi regulamentul oficiului central de licitaţii – formalităţi care sunt rezumate şi explicate în instrucţiunile primite în 1931 de la Ministerul Lucrărilor Publice şi anume: Lucrarea având valoarea  sub 300.000 lei, aprobarea tehnică a proiectului cade în competenţa serviciilor Inspectoratului General administrativ regional, căruia trebuie a-i fi înaintat proiectul vizat de noi şi însoţit de o încheiere a Comisunei Interimare, prin care să se dea:

a)  o aprobare cu privire la necesitatea executării lucrării şi la cheltuielile după deviz în limita căreia urmează a se executa lucrările;

b) o aprobare asupra modului de angajare.

În şedinţa din 3 februarie 1932 a Comisiei Interimare este prezentat referatul Serviciului tehnic comunal cu proiectul pentru construirea localului de şcoală în satul Măgureni. După prezentarea referatului, preşedintele Comisiei Interimare arată că: satul Măgureni cu o populaţiune şcolară de 60 elevi şi care cade în circumscripţia administrativă a oraşului, din cauza lipsei unui local de şcoală, elevii sunt nevoiţi a frecventa şcolile din oraş, trebuind a parcurge în fiecare zi atât pe timpuri bune, cât şi rele, distanţa de 2 km.

De asemenea, mai arată cum s-a ajuns la ideea construirii acestei şcoli. La bugetul Prefecturii era prevăzută suma de 500.000 lei pentru construire de şcoli. La şedinţa Comisiei judeţene, la care şi D-sa a participat, luându-se în discuţiune localitatea unde să se construiască un local de şcoală, s-a decis după multe dezbateri ca absolut necesar construirea unui local de şcoală în satul Măgureni.

 Prefectura a consemnat încă din anul trecut suma de 320.000 lei, pentru construcţia şcolii, dar timpul fiind înaintat s-a amânat executarea lucrării până în primăvara anului 1932.

Roagă Comisia să ia în cercetare proiectul întocmit de Serviciul tehnic judeţean şi să avizeze asupra oportunităţii construirii localului de şcoală.

După cercetarea proiectului şi expunerea punctelor de vedere ale membrilor Comisiei Interimare, o delegaţie de cetăţeni din satul Măgureni, mulţumeşte D-lui Preşedinte şi Comisiei Interimare, pentru buna intenţiune de a înzestra satul cu un local de şcoală şi speră că în curând va fi în stare de a servi interesele satului.

În final, Comisia Interimară aprobă construirea unui local de şcoală primară în satul Măgureni, lucrare care se va executa în limita sumei prevăzută în deviz de 300.000 lei, urmând a se face formalităţile pentru licitaţia publică.

Deşi proiectul nu fusese aprobat de către Consiliul Tehnic Superior, pentru grăbirea lucrărilor, la 10 martie 1932, primăria organizează licitaţie pentru darea în antrepriză a construirii unui local de şcoală în satul Măgureni, pendinte de oraşul Călăraşi, a cărei valoare era de 298.468 lei.

Au depus oferte: Uniunea Generală a micilor industriaşi şi meseriaşi patroni de toate breslele din România Mare – Filiala Călăraşi, prin delegat Ioan N. Dumitrescu, cu un rabat de 15 % sub deviz; antreprenor Gheorghe Ene din Călăraşi cu un rabat de 12,60 % sub deviz şi ing. Ion Iliescu din Călăraşi cu un rabat de 12 % sub deviz. Este admisă oferta Uniunii Generale a micilor industriaşi şi meseriaşi patroni.

Trimis la Inspectoratul General administrativ regional Bucureşti, proiectul a ajuns la Consiliul Tehnic Superior, care analizându-l a emis Jurnalul nr. 37 din 29 martie 1932, în care se arată că: Proiectul prezentat este unul tip al casei Şcoalelor, care prevede o clasă, o cancelarie şi vestibul de intrare, astfel dispuse încât să se poată adăuga în viitor încă o clasă.

Construcţia va avea fundaţiile şi soclul din beton de ciment, zidăria în elevaţia de cărămidă cu mortar de var gras, tâmplăria şi duşumelele din lemn de brad, iar învelitoarea din tablă galvanizată.

Consiliul face şi următoarele observaţii: clădirea este rău aşezată, terenul fiind îmbucătăţit şi nerezervând o curte de recreaţie: orientarea claselor în plin sud nu este recomandabilă; dimensiunile sălii de la intrare şi cancelariei sunt prea mici; numărul treptelor interioare fiind prea mare, ar trebui redus la trei şi palierul de sosire mărit la minimum 1,00 m; nu există o uşă dublă la intrare pentru a evita curenţii de aer; motivul intrării principale, lucarnele, profilele soclului şi ale ferestrelor sunt complicate şi inestetice; duşumeaua s-a prevăzut a fi aşezată direct pe pământ, fără un strat de beton intermediar, care să împiedice pătrunderea frigului, insectelor şi animalelor de câmp.

Proiectul era aprobat de către Consiliul Tehnic Superior cu condiţia ca, înainte de angajarea lucrărilor, să fie modificat pe baza observaţiilor şi corecturilor făcute.

La 11 mai 1932, primăria trimite Oficiului Central de Licitaţii din cadrul Ministerului de Finanţe, proiectul însoţit de jurnalul Consiliului Tehnic Superior, cu rugămintea de a trimite avizul de urgenţă, întrucât şcoala urmează a fi pusă la dispoziţia învăţământului cel mai târziu la 1 septembrie 1932.

La 20 mai 1932, Oficiul Central de Licitaţii comunică primăriei că s-a dat aviz favorabil licitaţiei, adjudecarea urmând să se facă asupra Uniunii micilor industriaşi cu rabatul de 15 % sub valoarea devizului.

La 31 mai 1932, Serviciul tehnic comunal comunică Preşedintelui Comisiei Interimare că proiectul a fost aprobat de către Consiliul Tehnic Superior cu modificări şi că, conform acestora, suprafaţa construcţiei se măreşte cu 5,80 m.p. faţă de aceea prevăzută în proiect, şi prin urmare se modifică şi costul construcţiunii faţă de suma prevăzută în deviz.

După proiectul iniţial, suprafaţa clădirii era de 114,050 m.p., iar suma după diviz de lei 298.467 lei, ceea ce revenea la m.p. de construcţie 2618 lei. După modificările introduse, suprafaţa clădirii este de 119,85 m.p., iar valoarea socotită cu lei 2618 m.p. ajunge la 313.767 lei. Se adaugă betonul introdus de Consiliul Tehnic Superior socotit la 9.051 lei şi  preţul ajunge la 322.818 lei, din care scăzându-se rabatul de 15 %, rămâne valoarea lucrării de 274.395 lei.

În şedinţa din 2 iunie 1932, Comisia Interimară ia act de modificările aduse proiectului pentru construirea unui local de şcoală primară în suburbia Măgureni, aprobă proiectul de contract de întreprindere aşa cum a fost prezentat de Serviciul tehn ic comunal şi-l autorizează pe primar să încheie contractul.

Contractul de întreprindere este încheiat la 6 mai 1932, cu Uniunea micilor industriaşi prin delegatul său Ioan Dumitrescu. Conform contractului, valoarea aproximativă a lucrărilor după aplicarea scăzământului de 15 % oferit la licitaţie era de lei 274.395, sumă ce urma să fie plătită pe măsura executării lucrărilor.

La 4 iunie 1932, Preşedintele Comisiei Interimare invita pe toţi directorii şcolilor din oraş, prefectul judeţului, revizorul şcolar şi protoiereul judeţului Ialomiţa să participe duminică 5 iunie 1931, orele 10,45 dimineaţa, la festivitatea de punere a pietrei fundamentale a localului de şcoală primară ce se ridică în suburbia Măgureni.

La 6 iunie 1932, Ioan Dumitrescu în calitate de antreprenor şi delegat al Uniunii generale a micilor industriaşi şi meseriaşi patroni – filiala Călăraşi, făcea cunoscut primăriei că: având de efectuat lucrarea în antrepriză pentru şcoala din Măgureni…, procurându-mi pe credit toate materialele ce am nevoie la această construcţie de la firma Fraţi Balcanschi din acest oraş.

Cu onoare vă rog să binevoiţi a dispune ca la toate situaţiile provizorii ce mi se va face să se achite direct de domnul casier comunal, firmei Fraţi Balcanschi creditoarea mea, toate materialele ce voi primi, chiar dacă ordonanţa e emisă pe numele meu, delegatul Uniunii.

La 17 iunie 1932, directorul şcolii primare mixte din Măgureni se adresa primarului, aducându-i la cunoştinţă că în devizul de construcţie nu s-a prevăzut nimic din accesoriile absolut trebuincioase bunei funcţionări a şcolii şi-l ruga să dispună ca din diferenţa de la costul construcţiei, la suma alocată în acest scop, să se facă următoarele lucrări: împrejmuirea localului; o latrină; 30 pupitre a două locuri; o catedră cu postament şi scaun; o masă pentru cancelarie şi două scaune; un dulap pentru arhivă şi bibliotecă şi o magazie pentru lemne.

Pe baza devizului suplimentar, întocmit de Serviciul tehnic comunal, din diferenţa de 50.000 lei, Comisia Interimară, în şedinţa din 21 iulie 1932, aproba ca să se confecţioneze şi înzestreze şcoala din Măgureni cu bănci, catedră, împrejmuire, closet şi celelalte cuprinse în deviz, în limita sumei rezultată ca economie din construcţie, obţinându-se de la Oficiul Central de Licitaţii avizul ca aceste lucrări să se facă prin bună învoială, conform normelor generale.

În şedinţa din 11 august 1932, Comisia Interimară aproba oferta lui Alexandru Iacobescu pentru executarea mobilierului şi a împrejmuirii şcolii cu preţul de 11,75 % sub deviz. Mai depuseseră oferte meşterii tâmplari Radu Botea, Zamfir Andreescu, Ioan N. Dumitrescu şi Dumitru C. Voiculescu.

La 20 septembrie 1932, Comisia formată din G.G. Petculescu şi C.Z. Vasiliu – membrii în Comisia Interimară şi ing. N. Săndulescu – şeful Serviciului tehnic comunal , a procedat, în prezenţa antreprenorului Ioan N. Dumitrescu, la recepţia provizorie a localului de şcoală şi a constatat că lucrările s-au executat în conformitate cu proiectul şi cu modificările introduse de Consiliul Tehnic Superior, în condiţiuni bune. Valoarea lucrărilor după scăderea rabatului  de 15 % era de 270.713 lei. Antreprenorul era obligat să întreţină lucrările timp de un an de la data procesului verbal de recepţie provizorie, iar localul era dat în primire directorului şcolii.

La 7 octombrie 1932 erau recepţionate şi lucrările executate de Alexandru Iacobescu, în conformitate cu devizul şi dispoziţiile date ulterior, în valoare de 47.235 lei.

La 17 octombrie 1933, ora 17,00, o comisie formată din consilierii comunali C. Dobrescu şi V. Costache şi ing. V. Roşca – şeful Serviciului tehnic comunal, de faţă fiind şi antreprenorul Ioan N.Dumitrescu au procedat la recepţia definitivă a lucrărilor de construcţie a şcolii primare din satul Măgureni, constatând că după un an de zile de la terminarea lucrărilor construcţia s-a menţinut bine, neivindu-se stricăciuni, crăpături, prăbuşiri etc.