CENTENARUL PREZENTAT DE “UNIVERSUL”

Sub titlul “Serbările centenarului orașului Călărași”, ziarul “Universul” în numărul său din 10 septembrie 1933, prezintă succinct cum s-au desfășurat aceste serbări.

Iată ce scrie renumitul ziar sub semnătura corespondentului său special C.Ș.:”Centenarul orașului Călărași a fost sărbătorit în cadrul unor manifestări impunătoare, participând întreaga suflare a județului Ialomița, prin reprezentanții lui cei mai tipici din toate domeniile de activitate. Amploarea serbărilor a fost sporită și de faptul că ele au coincis cu cel mai mare târg din țară, ce se tine în acest moment, la Călărași. (subl.ns. N.Ț.) Țărănimea de pe întreg cuprinsul județului venind în acest bâlci, pentru aprovizionările de toamnă, a putut participa astfel și la serbările organizate cu prilejul împlinirii a o sută de ani de la înființarea orașului așezat cochet la marginea brațului Borcea.

Orașul nu-i prea întins, dar e plin de viață. Străzile pavoazate, învăluite în lumina unei zile minunate, au într-adevăr aspect sărbătoresc.

Programul solemnităților e anunțat pentru ora 11, după sosirea reprezentanților guvernului. Două ore încă de așteptare îmi dau prilejul să vizitez pe îndelete expoziția agricolă, zootehnică, piscicolă și de industrie casnică, organizată în curtea regimentului 20 Artilerie. Sunt înfățișate în aceste expoziții, în chip admirabil, toate produsele solului rodnic al Bărăganului, al bălților și apei Dunării – produse pe care hărnicia locuitorilor a știut să le selecționeze și să le prezinte ca pe o mândrie a economiei noastre naționale.

În expoziția agricolă ca și în cea zootehnică, găsești produsele proprietarilor devotați metodelor de raționalizare în agricultură, cum e d. I. Cămărășescu -, alături de produsele țăranilor, care au început să înțeleagă necesitatea selecționării în cultura pământușlui și rasa vitelor.

Locuitorii satelor sunt stăpâniți de un sentiment de mândrie, că pot prezenta la expoziție cai pur sânge, de toată frumusețea, vaci de rasă, oi, etc.

Rasa cailor a fost îmbunătățită în această regiune, grație depozitului de remontă al statului de la Slobozia. Rasa Nonins predomină.

Standurile celelalte, de industrie agricolă, vădesc contribuția reală pe care o aduc fermele și școlile de agricultură din județ, cum sunt cele de la Armășești, Lehliu, Săpunari, etc.”

Suntem apoi informați că: „Serbările au început printr-un tedeum oficiat de păr. Protopop Dobre la catedrala orașului, în prezența d-lor: D.R. Ioanițescu - ministrul muncii și al sănătății, I. Mihalache, Petre Andrei și M. Șerban - subsecretar de stat, g-ral Ilcuș - secretarul general al ministerului armatei, general Teodorescu, Ionescu-Brăila - directorul general al zootehniei, M. Enescu - directorul general al asigurărilor sociale, Vartopol - directorul prefecturii, Tiberiu Chiril - primarul orașului, col. Modreanu, col. Dimitriu, I. Răducanu, col. Teodoroiu, col. Nicolaescu, col. Polizu-Micșunești, col. Alexandrescu, lt. comandor Botaș - comandantul canonierii „Lascăr Catargiu”, căp. Radu Petrescu - comandantul portului, Teodor Copoiu - prim președinte al tribunalului, Fundățeanu - prim procurer, jude consilier Alexandrescu, etc., etc.

În fața catedralei erau înșiruite cohortele de cercetași din localitate și cea de la Silistra, de cercetași marinari, sub comanda d-lui dr. Mirahorian. Un public numeros ocupase întreg spatiul din jurul monumentului eroilor.

După tedeum s-a depus o coroană de flori la monumental eroilor, muzica militară intonând “rugăciunea”.

Primarul orașului, d. Chiril, a rostit o scurtă cuvântare, evocând memoria eroilor care s-au jertfit pentru patrie…

Cu acest prilej cohorta cercetașilor din oraș a depus jurământul, după ce d. dr. Mirahorian, comandantul cohortei din Silistra, a citit legea cercetașilor.

După depunerea jurământului, d. Petre Andrei subsecretar de stat a îndemnat pe tinerii cercetași să se devoteze preceptelor cercetășiei…

De la monument, întreaga asistență, în frunte cu reprezentanții guvernului s-a îndreptat spre bulevardul Traian (astăzi, strada 1 Mai – n.ns. N.Ț.) unde a urmat defilarea școlilor, a cercetașilor, a trupei din garnizoană, a veteranilor și foștilor luptători și a unui grup de țărani călări. Muzica a fost condusă de d. locot. Krebles.”

După defilare, a urmat agapa, reprezentanții guvernului, ai armatei, ai autorităților civile precum și invitații luând masa în sala parcului comunal. La șampanie, primarul Tiberiu Chiril, după ce a mulțumit reprezentanților guvernului pentru că au participat la această serbare, a făcut un lung istoric al orașului Călărași, pe care l-am prezentat anterior și asupra căruia nu mai insistăm. Reproducem doar finalul, pe care ziarul “Țăranul”, nu l-a consemnat: “Dacă serbările Centenarului de azi ne-au făcut să evocăm oarecum suferințele trecutului indurate de călărășeni timp de mai bine de o sută de ani pe aceste meleaguri, numai puțin mare ne este bucuria când putem să constatăm azi că dintr-un sătuleț mic ca Lichirești, avem un oraș mândru și frumos ce a dat naștere atâtor personalități, care prin munca, cinstea, priceperea și inteligența lor au contribuit la dezvoltarea și propășirea acestui oraș”.

A urmat cuvântul reprezentantului guvernului, D.R. Ioanițescu care, în numele guvernului subliniază importanța acestui eveniment, înfățișată din perspectiva istorică.

“Dintr-un sat modest, conducătorii de pe vremea regulamentului organic și de mai târziu, au creat un oraș. De altfel, toate orașele de pe o parte și de alta a Dunării își iau ființă după 1821, după revoluția lui Tudor Vladimirescu, începutul renașterii neamului românesc. Astfel, Giurgiu, T. Măgurele, Oltenița încep să se înfiripe după această data. Această renaștere coincide cu redeșteptarea conștiinței naționale, cu făclierii Ardealului, care veneau aici să întărească sentimentul de nație și latinitate. De pe urma influenței acestor mocani, care coborau în jos până la Dunăre, au profitat țările balcanice. După lupta de la Adrianopol, orașele de pe Dunăre capătă extensiune.

Centenarul Călărașilor îmbracă un caracter national, confundându-se cu redeșteptarea românismului. Viața economică în 1830 era în mâna breslelor de meseriași. Călărașii era orașul căutat unde se desfăcea întreaga producție a acestor bresle de la periferia Capitalei. Era considerat ca unul din cele mai importante târguri. Nu exista alt drum în această regiune spre Dunăre până la construirea podului Carol I, decât Călărașii, pe unde se scurgeau toate bogățiile.

Călărășenii să fie mîndri de evenimentul de astăzi și să-l serbeze și cu nădejdea de mai bine, că orașul lor își va recăpăta situația prosperă de altă data. De când s-a ridicat podul peste Dunăre, bogățiile scurgându-se pe alte artere, Călărașii au rămas în urmă. Aveți o grea sarcină: să recâștigați importanța de altă data a orașului. Povara aceasta stă pe umerii generației de astăzi. Consider – încheie d-sa - prezența rectorului Academei de comert în mijlocul dv., o chezășie că veți reuși.”

În continuare, rectorul Academiei comerciale (A.S.E. –ul de astăzi), Ion Răducanu, cu origini ialomițene și președinte al organizației P.N.Ț. din Ialomița, membru în comitetul de organizare a serbărilor, și-a exprimat regretul că regele Carol al II-lea n-a putut participa la această manifestare. A mulțumit reprezentanților guvernului că au ținut să onoreze aceste serbări cu prezența lor.

Trimisul ziarului, ne informează în finalul articolului, că au fost aduse de la Galați, pe canalul Borcea, monitorul „Lascăr Catargiu”, sub comanda lt. comandorului Butaș și vedeta „Maior Șonțu”, sub comanda sublocotenentului Moșov, ambele vase fiind feeric luminate în timpul serii, când a urmat și retragerea cu torțe în oraș.

Am amintit în materialele dedicate Centenarului orașului Călărași, prezentate până acum că la manifestările organizate se anunțase și prezența regelui Carol al II-lea, dar din motive de sănătate acesta nu a mai ajuns. În numărul din 24 septembrie 1933, ziarul „Glasul Bărăganului”, dedică acestui aspect articolul „Dacă ați fi venit, Majestate!...”, articol de o slugărnicie specific românescă, care a caracterizat toate epocile istorice, și care-i face să pălească pe cei care cred încă că numai Nicolae Ceaușescu s-a bucurat de așa ceva. Iată conținutul articolului:

 „Dacă ați fi venit, Majestate, la serbările centenarului orașului nostru, când întreaga suflare românească a județului, Va așteptat așa cum a fost așteptat Iisus Christos la intrarea lui în Ierusalim, ați fi trăit clipe de neuitată și de dumnezeiască mulțumire a sufletului Măriei Voastre!

Fiindcă întreg poporul plaiurilor ialomițene, popor de oameni muncitori, cu frică de Dumnezeu și cu credința neclintită în cele străbune, are pentru Măria Voastră toată dragostea pe care se cuvine s-o aibă către cel dintâiu cetățean al Țării, către Regele Patriei!

Însuflețită de această supremă dragoste și așteptând cu nerăbdare și emoție minuta blagoslovită în care avea să vadă fața Măriei Voastre, populația Ialomiței și ocârmuitorii ei, Vă pregătise o primire strălucitoare, în măsură să vă arate că în inimile tuturor sunteți Icoana de sfântă și preacurată Nădejde a Neamului Românesc.

Flori și covoare, lucruri migăloase de artă românească, decoruri de feerie și inimi vibrând de cea mai adevărată și neprihănită bucurie, Vă așteptau, Majestate, în Călărașii noștri, care sunt în primul rând ai Măriei Voastre, prea iubitul și scumpul lor Domn și Rege.

Dar n-ați venit, Majestate.

Grijile Domniei și boala care tocmai în clipele acelea Vă necăjia odihna scumpă inimilor românești de pretutindeni, au împiedicat ca pașii Voștri auguști să hălăduiască numai și pentru câteva clipe aicea pe meleagurile noastre.

Mîhnirea poporului a fost mare, dar tot atât de fierbinte a fost ruga lui pentru însănătoșirea Măriei Voastre, pentru o viață cât mai lungă și pentru o Domnie deapururea glorioasă a Majestăței Voastre.

Desigur că ecoul acelei rugi smerite a trecut pe undele văzduhului și a pătruns până la inimă și până în cugetul veșnic treaz la nevoile și bucuriile Neamului, al Majestății Voastre prea iubite.

Poporul din Ialomița se mângâie însă cu nădejdea că va veni o altă clipă – și cât mai apropiată -, când Măria Voastră îl va binecuvânta cu poposirea Sa augustă pe meleagurile pe care osârduiește după legile Domnului și ale tradiției sale.

Și în așteptarea acelei clipe supreme, el înalță spre Ceruri, imnuri de slavă și de strămoșească prea cinstire pentru făptura, viața și sufletul atât de românesc al Majestății Voastre mult iubite”.

Cu prilejul centenarului, Comitetul organizator a lansat și un APEL pentru „aranjarea unui muzeu retrospectiv în care, prin obiectele ce se vor expune, să se evidențieze diferitele faze evolutive parcurse în toate ramurile de activitate, care formează viața acestui oraș și județ”.